Anulare act. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.361 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, - și Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant personal, intimata pârâtă personal și asistată de avocat A care reprezintă și pe intimata pârâtă -, lipsind intimatele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat:
- precizarea motivelor de recurs depuse de recurentul reclamant, la care a atașat cu chitanța nr.14889/22.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru;
- întîmpinare depusă de intimații pârâți și -, după care:
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării depuse recurentului reclamant care nu a solicitat acordarea unui termen pentru aoo bserva.
Avocat A, pentru intimatele pârâte, a depus o copie a încheierii de ședință din 14.01.2010, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- ce are ca obiect fond funciar, pentru a face dovada că acest litigiu este suspendat în temeiul art.244 alin.1 pct.1 cod. proc. civ până la soluționarea prezentului litigiu.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tg. J, în vederea conexării cu dosarul nr- pentru soluționarea împreună a ambelor litigii. A depus concluzii scrise.
Avocat A, pentru intimații pârâți, a susținut că dosarul nr-, având ca obiect fond funciar, are două grade de jurisdicție, în timp ce prezentul litigiu are trei grade de jurisdicție, deci nu pot fi soluționate împreună.
A precizat că în mod corect instanțele au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.859 cod civil, cu privire la testamentul încheiat de autorul, respingând atât acțiunea cât și apelul reclamantului.
Față de cele susținute oral, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtele, -, V și G, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să constate nulitatea absolută a testamentului cu numărul 12029/25.11.1944, a procesului verbal nr.4899/7.05.1946 încheiat de Administrația Financiară G și a procesului verbal încheiat la data de 20.02.1948 de Administrația Financiară
A susținut reclamantul că testatorul a fost în eroare testând întreaga sa avere mobilă și imobilă, fără a ține cont de faptul de rezerva succesorală a soției supraviețuitoare, conferită de Legea 319/1944.
De asemenea, a invocat nulitatea testamentului ca urmare a faptului că în realitate s-au testat două succesiuni, a testatorului și a gratificatului. În această situație este lovit de nulitate și procesul verbal nr.4899 din 7.05.1944 încheiat de Administrația Financiară G, întrucât nu s-a ținut seama de faptul că lui i s-au testat bunurile sub condiție suspensivă, iar această condiție nu s-a împlinit, legatarul decedând la 25.09.1945, iar soția supraviețuitoare a testatorului decedând în anul 1981.
În ceea ce privește procesul verbal încheiat la data de 20.02.1946 de către Administrația Financiară V și acest document este nul, întrucât nu intrase în posesia moștenirii testatorului.
Ulterior, reclamantul a invocat și uzucapiunea cu privire la casa și anexele gospodărești situate în satul, susținând că a posedat aceste bunuri o perioadă mai mare de 30 de ani.
Pârâtele și - au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, invocând în acest sens excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că în calitate de soție supraviețuitoare a testatorului, nu a contestat testamentul, ci a respectat voința autorului care a fost ca aceasta să primească uzufructul viager asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, iar nepotul autorului să primească nuda proprietate a bunurilor imobile.
Au susținut pârâtele că în această situație reclamantul nu putea să primească prin testamentul autoarei sale decât bunurile ce se aflau în patrimoniul acesteia la data întocmirii testamentului, nu însă și terenurile care se aflau în proprietatea cooperativei agricole de producție.
În completarea întâmpinării, pârâtele au invocat și prescripția dreptului material la acțiune, motivat de faptul că reclamantul invocă eroare obstacol ca viciu de consimțământ, iar acesta este un motiv de nulitate relativă, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Prin sentința civilă nr.3391 din 07.05.2009 Judecătoria Tg-J a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele și -, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de aceleași pârâte, precum și excepția uzucapiunii invocată de reclamantul.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor și -, V, și
S-a respins cererea pârâtelor privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele și - a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât pârâtele au susținut faptul că reclamantul este moștenitor testamentar al numitei (), iar reclamantul nu a putut beneficia decât de bunurile ce se aflau în patrimoniul autoarei la data decesului, întrucât terenurile fuseseră deja preluate de CAP și autoarea nu le putea testa reclamantului.
Instanța a constatat că reclamantul, este moștenitor testamentar al autoarei, aceasta dispunând de întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea reclamantului prin testamentul încheiat la data de 24.09.1981, ale cărui efecte s-au produs la data de 8.12.1981, data decesului testatoarei.
Instanța a reținut că testamentul al cărui beneficiar este reclamantul constituie un legat universal, astfel că, reclamantul este îndreptățit să primească totalitatea bunurilor mobile și imobile ce constituiau averea autoarei sale, conform art. 888.civ.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, instanța a motivat că și - au susținut faptul că reclamantul nu mai poate solicita anularea testamentului încheiat la data de 25.11.1944 de către testatorul, întrucât acesta a invocat eroarea obstacol ca viciu de consimțământ, iar în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție al unor astfel de acțiuni este de 3 ani.
Instanța a reținut însă că pe lângă viciile de consimțământ invocate de reclamant în ceea ce privește testamentul încheiat la data de 25.11.1944, se invocă și motive de nulitate absolută ale actului, iar potrivit art. 2 din Decretul 167/10.04.1948 nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată pe fond.
Instanța a constatat că prin testamentul olograf încheiat la data de 25.11.1944 a dispus ca după încetarea din viață, uzufructul averii sale mobilă și imobilă aflată pe teritoriul comunei, să revină soției (), iar nuda proprietate să îi revină nepotului testatorului. Partea de avere aflată în comuna, hotarul a fost testată fraților dispunătorului.
Că, formularea folosită de către testator nu este foarte clară, aceasta datorându-se probabil lipsei de pregătire juridică a defunctului, însă instanța a apreciat că aceasta este interpretarea care trebuie dată testamentului, expresia "să se folosească" uzitată de către testator trebuind înțeleasă ca un drept de folosință pe care testatorul a înțeles să-l dispună în favoarea soției sale pe timpul vieții acesteia.
S-a constatat că testamentul încheiat de autorul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 859.civ. fiind scris, datat și semnat de acesta, aspect ce rezultă din procesul verbal nr. 12029 încheiat de Tribunalul Gorj, nefiind contestat de reclamant acest aspect. El a fost prezentat Tribunalului Județean potrivit art. 892.civ. președintele constatând prin proces verbal de deschiderea testamentului și starea în care se află.
Totodată instanța a apreciat că dispozițiile ce reglementează rezerva soțului supraviețuitor puteau fi invocate doar de către soția supraviețuitoare a defunctului, iar aceasta nu a înțeles să conteste testamentul în timpul vieții și că din moment ce autoarea reclamantului nu a înțeles să facă acest lucru, nici reclamantul nu poate invoca nulitatea actului, el fiind moștenitor testamentar al soției supraviețuitoare a defunctului.
Reclamantul a invocat la rândul său excepția uzucapiunii, susținând faptul că a acceptat succesiunea autoarei sale, iar casa și anexele gospodărești situate în satul, le-a stăpânit o perioadă mai mare de 30 de ani.
Astfel, instanța a constatat că reclamantul este beneficiarul unui testament ale cărui efecte s-au produs la data de 18.12.1981 când a decedat și până la această dată casa și anexele gospodărești au fost folosite cu permisiunea autoarei, astfel că posesia exercitată de către reclamant nu a fost una utilă, ci una cu titlu precar.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța a interpretat greșit testamentul lăsat de C, întrucât testatorul a organizat o singură liberalitate în favoarea soției supraviețuitoare pe care a institut-o ca gratificat principal, ca să culeagă întreaga liberalitate pe toată durata vieții și rezultă clar că nepotul testatorului urma să vină la moștenire după încetarea din viață a soției acestuia.
Că, instanța de fond nu a combătut această precizare prin nici un argument și a concluzionat greșit că dovada proprietății a fost lăsată testamentarului substituit, întrucât autorul nu face nici o referire la aceasta.
S-a mai susținut de către apelant că în mod greșit instanța nu a admis proba cu martori, pentru a dovedi cele susținute în cererea de chemare în judecată și pentru că a intervenit uzucapiunea, iar prin sentința civilă 1935/18.03.2009 s-a constatat caducitatea testamentului și a fost respinsă cererea pârâtelor.
Intimatele și - au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că în mod corect a reținut instanța că prin testamentul olograf Cad ispus ca după încetarea din viață uzufructul averii sale mobile și imobile să revină soției, iar nuda proprietate să revină nepotului testatorului.
Prin decizia civilă nr.361 din 17.11.2009 Tribunalul Gorj în respins, ca nefondat, apelul, fiind obligat apelantul la 250 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatelor reținând că în mod corect s-a reținut de prima instanță că formularea folosită de către testator nu este foarte clară, datorându-se probabil lipsei de pregătire juridică a defunctului, însă instanța a apreciat corect care este interpretarea ce trebuie dată testamentului, respectiv expresia "să se folosească" uzitată de către testator trebuie înțeleasă ca un drept de folosință pe care testatorul a înțeles să-l dispună în favoarea soției sale pe timpul vieții acesteia, iar expresia "va stăpâni" desemnează transmiterea unui drept de proprietate, respectiv acest drept a fost testat nepotului defunctului.
Este adevărat că a decedat înaintea soției autorului, primul decedând la data de 26.09.1945, iar în anul 1981, însă nu influențează valabilitatea testamentului, întrucât decedat în urma testatorului, al cărui deces a intervenit la data de 30.11.1944.
În raport de probele administrate și o analiză corectă a acestora, instanța a constatat că testamentul încheiat de autorul C îndeplinește condițiile prevăzute de art. 859 Cod civil, fiind scris, datat și semnat de acesta, aspect ce rezultă din procesul verbal încheiat de Tribunalul Gorj.
Totodată, instanța, în raport de actele depuse a reținut că posesia exercitată de către reclamant nu este una utilă, ci una cu titlu precar și nu se mai impunea administrarea probei cu martori.
S-a mai reținut că părțile mai au un litigiu pe rolul instanțelor, însă sentința civilă nr.1935/18.03.2008 nu a rămas irevocabilă, întrucât a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr.188/14.10.2009.
În considerarea celor expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond s-a pronunțat pe obiectul cauzei, în raport de probele administrate, a analizat cu prioritate susținerile și apărările părților, a motivat în fapt și în drept sentința, motiv pentru care a respins apelul ca nefondat, în temeiul art. 296 pr.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală, susținând într-o primă critică faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de litispendență și de conexitate invocate, considerente pentru care a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea conexării acestei cauze la dosarul nr- în care sunt formulate de aceleași părți cereri identice sau similare.
Într-un alt motiv se invocă nelegalitatea deciziei constând în aceea că unul dintre membrii completului de judecată și-a exprimat opinia și în dosarul nr-.
Se mai susține de recurentul reclamant și faptul că pricina dedusă judecății nu a fost analizată pentru toate petitele și sub toate aspectele, că voința autorului nu a fost corect interpretată, că în realitate există două legate succesive, respectiv un legat al proprietății soției supraviețuitoare a autorului, urmat de un legat condițional al proprietății lui, dacă acesta decedează ulterior lui.
Se susține de recurent caducitatea testamentului privindu-l pe care nu a mai putut beneficia de efectele legatului întrucât a decedat în anul 1945, anterior decesului lui, ce a avut loc în anul 1981, așa încât intimatele pârâte nu pot avea nici un drept cu privire la suprafața de 2,75 ha. și cu privire la celelalte imobile din com. sat, jud.G, iar pentru lămurirea acestor aspecte legate de interpretarea actelor era necesară administrarea de probe.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de recurentul reclamant, prin hotărârea pronunțată instanța de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând motive de casare sau de modificare în sensul dispoz.art.304 pct.1-9 pr.civ.
Într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Tg.J se află înregistrat dosarul nr-, având ca obiect Legea 18/1991, acțiunea fiind formulată de petentele și A -, intimatele pârâte din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâtul, recurentul reclamant din această pricină și intimatele Comisia locală pentru aplicarea Lg.218/91 și Comisia Jud.G pentru aplicarea Lg.18/91.
Potrivit copiei încheierii de ședință din 14.01.2010, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr- ce are ca obiect fond funciar, depusă la dosarul cauzei la termenul de astăzi de intimatele pârâte prin apărător, rezultă că acest litigiu a fost suspendat în temeiul art.244 alin.1 pct.1 cod. proc. civ până la soluționarea prezentei cauze în recurs.
Împrejurarea că părțile mai au un litigiu pe rolul instanțelor a fost reținută și de Tribunalul Gorj prin decizia pronunțată, situație în care se constată că este nefondată critica recurentului vizând acest aspect.
Dispozițiile art.163 alin.1 pr.civ. se arată că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe, iar art.164 alin.1 pr.civ. prevede că părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe, sau instanțe deosebite, de același grad în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu aceleași părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Or, în speță se constată că dosarul la care recurentul reclamant face referire, are un alt obiect, fiind plângere la Lg.18/1991, legea fondului funciar, cauză cu două grade de jurisdicție, spre deosebire de prezenta cauză, care beneficiază de trei grade de jurisdicție.
Mai mult, în acel dosar recurentul reclamant din această cauză a fost citat numai în calitate de detentor, intimate fiind Comisia locală pentru aplicarea Lg.18/91 și Comisia jud.G pentru aplicarea Lg.18/91.
Ca atare, primul motiv de recurs invocat de recurentul reclamant este lipsit de suport legal.
Referitor la critica vizând faptul că unul dintre membrii completului de judecată ce a pronunțat decizia supusă recursului și-a exprimat opinia și în dosarul nr- pe care l-a soluționat în recurs, se constată că de asemenea este neîntemeiată.
Prin decizia invocată Tribunalul a dispus casarea sentinței, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, întrucât nu au fost analizate toate capetele de cerere formulate de părți, pricina nefiind deci soluționată pe fond, situație în care nu subzistă nici unul din motivele cuprinse în Titlul V din Codul d e procedură civilă, ce reglementează cazurile de incompatibilitate, abținere și recuzare a judecătorilor.
Referitor la critica privind faptul că pricina dedusă judecății nu a fost analizată pentru toate petitele și sub toate aspectele, în sensul că voința autorului nu a fost corect interpretată, se constată că este lipsită de temei legal.
Examinându-se testamentul a cărui nulitate absolută se solicită de recurentul reclamant, nr.12029 din 25 nov.1944, încheiat de autorul, se constată că a fost întocmit cu respectarea întru totul a dispozițiilor art.858 și 859 civ.
Astfel, prin dispoz.art.858 civ. se arată că testamentul poate fi și olograf, așa cum este în prezenta cauză, situație în care conform art.859 civ. valabilitatea lui este condiționată de scrierea, datarea și semnarea de testator, condiții care în cauză sunt întrunite, aspect care de altfel rezultă din procesul verbal nr.12029 încheiat de Tribunalul Gorj, nefiind contestat de reclamant.
Examinându-se conținutul acestui testament, se constată că testatorul a dispus că lasă după încetarea din viață, toată averea sa mobilă sau imobilă soției sale (), urmând ca aceasta să se folosească de toate uzufructele și veniturile ce ar putea să le folosească.
Este fără echivoc din exprimarea folosită de testator, ce s-a datorat poate și lipsei sale de pregătire juridică, că intenția acestuia a fost aceea de a lăsa un drept de folosință în favoarea soției supraviețuitoare pe timpul vieții acesteia, cu privire la bunurile pe care testatorul le avea în proprietate.
Ca atare, se constată că interpretarea care trebuie dată testamentului a fost corect rezolvată de instanțe, iar referitor la posesia exercitată de către recurentul reclamant, se constată că aceasta nu întrunește condițiile prev.de art.1846 civ. pentru a interveni uzucapiunea, nefiind o posesie utilă ci una cu titlu precar.
Susținerea recurentului reclamant vizând faptul că în realitate există două legate succesive, respectiv un legat al proprietății soției supraviețuitoare a autorului, urmat de un legat condițional al proprietății lui, dacă acesta decedează ulterior lui, condiție ce nu a fost îndeplinită și ca atare a dus la caducitatea testamentului, se constată că de asemenea este neîntemeiată.
Astfel, prevederile art.924 civ. arată că orice dispoziție testamentară devine caducă în situația în care persoana în favoarea căreia a fost făcută a murit înaintea testatorului.
Or, în cauza de față, dispoziția testamentară privind pe gratificatul a fost făcută de testatorul și ca atare la persoana acestuia trebuie făcută raportarea.
Cum testatorul a decedat la data de 30 nov.1944, anterior decesului beneficiarului testamentar, care a decedat la data de 26 sept.1945, neputând deci influența valabilitatea testamentului.
Totodată, se constată că relevant în rezolvarea prezentei cauze este faptul că testamentul întocmit de autorul nu a fost contestat niciodată de soția supraviețuitoare decedată în anul 1981 și al cărei moștenitor testamentar este recurentul reclamant.
Modul în care au înțeles să-l respecte moștenitorii legali și testamentari rezultă explicit din procesul verbal încheiat la data de 7 mai 1946 de Administrația Financiară G, prin care s-a dispus ca uzufructul viager asupra terenurilor să-i revină soției supraviețuitoare, iar nuda proprietate lui, precum și din procesul verbal încheiat la data de 20 febr.1948, de Administrația Financiară, pentru stabilirea impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctului decedat la data de 26 sept.1945.
Nici aceste procese verbale nu au fost contestate de vreuna din persoanele interesate, respectiv frații sau surorile autorului, soția supraviețuitoare ori moștenitorul testamentar, neexistând nici un motiv de constatare a nulității acestora, așa cum s-a solicitat de reclamant în prezenta acțiune, fiind nejustificată cererea acestuia vizând administrarea de probe.
Așa fiind, constatându-se că sunt lipsite de temei legal criticile invocate de recurentul reclamant, urmează ca potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat să fie respins ca nefondat.
Întrucât prin promovarea prezentului recurs recurentul reclamant se află în culpă procesuală, urmează ca potrivit art.274 pr.civ. să fie obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimatele pârâte și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.361 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, - și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatele pârâte și -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.02.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
