Anulare act. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.1420/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.184/Ap din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 09 noiembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 noiembrie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 12606/11.12.2008, Judecătoria Brașova admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
A constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 231/09.02.1994 emis de fostul notariat de Stat
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit testamentului autentificat sub nr. 19156/26.11.1987, numitul Gaî nțeles să lase întrega sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data încetării din viață nepotului său de frate, reclamantul din cauză, acesta din urmă acceptând pur și simplu succesiunea prin declarația autentificată sub nr. 14563/02.12.1988.
Gad ecedat la data de 06.06.1988.
La data de 31.01.1989 reclamantul s-a adresat fostului Notariat de Stat Județean B, solicitând eliberarea certificatului de moștenitor după defunctul G, arătând în cererea sa că este singurul moștenitor al defunctului.
Prin încheierea din de 28.02.1989, notariatul a constatat că masa succesorală după defunct se compune din bunurile mobile casnice pentru care urmează să se depună lista de inventar și suma de aproximativ 100.000 lei Rol, pentru care reclamantul nu se află în posesia livretelor CEC. În acest sens s-a amânat dezbaterea succesorală pentru termenul din data de 11.04.1989, în vederea depunerii de către reclamant a actelor de stare civilă, livretelor CEC și a listei bunurilor mobile. La termenul din 11.04.1989 dezbaterea s-a amânat pentru lipsa moștenitorului defunctului, la termenul acordat, 23.05.1989, dispunându-se suspendarea procedurii succesorale întrucât reclamantul nu s-a prezentat și nu a indicat bunurile ce fac parte din masa succesorală.
La data de 09.02.1994, fostul Notariat de Stat Județean Bae liberat pârâtei, în calitate de nepoată de fiu predecedat după defunctul G, certificatul de moștenitor nr. 31/09.02.1994, fiindu-i recunoscută calitatea de unic moștenitor. Conform certificatului de moștenitor, masa succesorală rămasă după defunct se compune din terenul în suprafață de 103,20 mp, situat în com., sat Peștera, înscris în nr. 236 Peștera. Nr. top 10513, 10514.
că, în speță, defunctul Gad ispus prin testament ca reclamantul să dobândească cu titlu gratuit întreaga sa avere, instanța a statuat că este irelevantă data la care pârâta a aflat despre decesul defunctului, dacă aceasta s-a aflat în posesia terenului la data eliberării certificatului de moștenitor sau data la care a intrat în posesia imobilului, fiind evident că imobilul făcea parte din patrimoniul defunctului la momentul încetării din viață, revenind reclamantului în baza dispozițiilor testamentare, acesta acceptând succesiunea în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700. civ.
Pornind de la aceste împrejurări de fapt, judecătoria a reținut incidența prevederilor Decretului nr. 40/1953, privind procedura succesorală notarială, în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor atacat, dispozițiile art. 12 din acest act normativ stabilind obligația notarului de stat de a chema pe toți moștenitorii defunctului pentru împărțirea bunurilor succesiunii. În acest cadru al analizei, a arătat prima instanță că notariatul căruia pârâta s-a adresat pentru eliberarea certificatului de moștenitor trebuia să verifice dacă procedura succesorală după defunctul Gaf ost deschisă în termen de 6 luni de la decesul acestuia, împrejurare în care ar fi observat că această procedură a fost suspendată la data de 23.05.1989, ceea ce ar fi determinat și citarea reclamantului.
Au fost înlăturate susținerile pârâtei, potrivit cărora nu a avut cunoștință de existența testamentului în favoarea reclamantului, iar față de natura termenului de 6 luni defipt pentru acceptarea succesiunii, raportat la dispozițiile art. 700. civ. art. 13 și art. 19 din Decretul nr. 167/1958, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada că au existat cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției pentru a-și manifesta vocația succesorală după defunct, peste termenul de acceptare a succesiunii.
Prin decizia civilă nr. 184/Ap/22.06.2009, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței date de prima instanță, pe care a păstrat-
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând, în principal, casarea deciziei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare ori reținerea cauzei pentru evocarea fondului, iar, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței instanței de fond și respingerii acțiunii introductive.
Temeiurile invocate în casarea hotărârii vizează următoarele critici:
1. Instanța de apel nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale - art. 304 pct. 1. pr. civ. - completul de judecată fiind compus din judecători care și-au spus părerea cu privire la pricina care se judecă și care trebuiau să se abțină de la soluționarea cauzei.
Astfel, completul de judecată din apel, în primul ciclu procesual, și-a spus părerea cu privire la cauza nulității certificatului de moștenitor, ca fiind frauda la lege, încât chiar dacă a dispus prin decizia civilă nr. 65/Ap/2008 desființarea hotărârii judecătoriei, nu se putea pronunța în hotărârea care formează obiectul recursului.
2. Instanța de apel, în decizia atacată, nu dă eficiență dispozițiilor deciziei anterioare de desființare, prin care a statuat că există o fraudă la lege, reclamantul neinvocând în cererea de chemare în judecată eludarea prevederilor art. 12 din Decretul nr. 40/1953, pe care instanța de apel o reține. În felul acesta, susține recurenta, decizia instanței apare ca fiind nemotivată, fiind întrunite cerințele art. 304 pct. 7. pr. civ.
3. Față de obiectul cererii introductive, instanța de apel, în primul ciclu procesual, și-a depășit limitele înscrise în art. 129. pr. civ. indicând reclamantului temeiul pe care să-și precizeze acțiunea, ca fiind cel al nulității absolute, încălcând prevederile art. 132. pr. civ. referitoare la momentul până la care se poate face lărgirea cadrului procesual.
4. Dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 40/1953, pe care instanța de apel își întemeiază soluția de respingere a apelului, au fost încălcate de reclamant iar nu de către pârâtă, întrucât reclamantul, deși cunoștea vocația succesorală a pârâtei, nu a adus la cunoștința notarului de existența altor moștenitori ai defunctului.
5. Acțiunea reclamantului fondată pe frauda la lege este neîntemeiată, considerentele deciziei omițând să examineze acest temei, astfel cum s-a dispus prin hotărârile anterioare pronunțate în cauză și intrate în puterea lucrului judecat.
6. Prin soluția pronunțată, se susține, instanța de apel formulează concluzii contradictorii, după ce, în primul ciclu procesual indică temei al desființării actului nulitatea absolută a acestuia, fondat pe frauda la lege, iar cu ocazia rejudecării apelului își întemeiază decizia pe nulitatea relativă, aceasta din urmă intrând sub efectele prescripției. Textul art. 12 din decretul nr. 40/1953 nu are caracter de ordine publică, ci reprezintă o normă de ocrotire a unor interese de ordin particular, astfel încât sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută.
Cât privește critica de nelegalitate prin care se tinde la modificarea deciziei, admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, se învederează de către recurentă dispozițiile art. 651. civ. care o îndreptățesc la moștenirea întregii averi a defunctului G, după cum și buna sa credință la dezbaterea moștenirii - prin care a declarat pe intimatul reclamant ca moștenitor al defunctului - în opoziție cu reaua credință a acestuia, care a omis aoi ndica pe pârâta recurentă în rândul moștenitorilor. Mai mult, reclamantul nu a indicat în masa succesorală imobilul defunctului, iar față de împrejurarea că aceste bunuri erau scoase din circuitul civil la data deschiderii succesiunii, se invocă lipsa de interes a reclamantului, precum și lipsa calității procesuale active a acestuia de a cere nulitatea certificatului de moștenitor, câtă vreme obiectul acestui certificat îl reprezintă însăși imobilul în discuție. Sub aspectul naturii nulității, se reiterează teza potrivit căreia neacceptarea succesiunii nu constituie un motiv de ordine publică care să atragă nulitatea absolută a actului juridic, normele în această materie având caracter relativ iar drepturile sunt supuse termenului general de prescripție. În fine, se susține de către recurentă că nu îi poate fi reținută culpa altei persoane, respectiv fapta notarului de stat care nu a făcut demersurile necesare pentru a afla de existența altui moștenitor, în fapt verificându-se existența altui certificat de moștenitor, constatându-se că acesta nu există datorită lipsei de diligență a reclamantului în obținerea actului.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea reține următoarele;
1. Cercetarea primului motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1. pr. civ. evidențiază caracterul nefondat al temeiului invocat.
Prin decizia civilă nr. 65/Ap/10.03.2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 8727/2007 a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare.
Argumentul care a determinat instanța de apel să adopte această soluție l-a constituit faptul că precizarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, prin care a invocat ca temei a nulității certificatului de moștenitor atacat, face vorbire despre frauda la lege, temei care nu a fost examinat în sentința civilă nr. 8727/2007. Cu acest prilej, tribunalul a făcut o analiză a conceptului juridic de fraudă la lege, astfel cum este definit în literatura de specialitate. Decizia civilă nr. 65/Ap/2008 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta, dispus prin decizia civilă nr. 200/R/07.07.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
După rejudecarea cauzei și pronunțarea sentinței civile nr. 12606/2008 a Judecătoriei Brașov, Tribunalul Brașov, în aceeași compunere nominală a completului de judecată, pronunță decizia civilă nr. 184/Ap/2009, obiect al recursului de față, în considerentele acesteia luând act de statuarea cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 200/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, asupra naturii nulității actului și a temeiului fondat pe frauda la lege. Așadar, în cuprinsul deciziei civile nr. 65/Ap/2008, tribunalul nu a procedat decât la îndrumarea primei instanțe de a cerceta temeiul nulității prin prisma fraudei la lege, explicând înțelesul acesteia din punctul de vedere al doctrinei, în timp ce în decizia civilă nr. 184/Ap/2009 același complet a luat act de examinarea temeiului de către prima instanță, după desființarea cu trimitere spre rejudecare, ca efect al hotărârii irevocabile care impunea această examinare. Drept urmare, nu poate fi acceptată teza eludării dispozițiilor procedurale referitoare la compunerea completului de judecată, prin nesocotirea dispozițiilor referitoare la incompatibilitatea judecătorului.
Celelalte motive, prezentate structural la pct. 2 - 6 din motivele de casare, urmează a fi apreciate ca excedând temeiurilor la care fac referire dispozițiile art. 304 pct. 1 - 5. pr. civ, de natură a atrage casarea hotărârii, acestea vizând nemotivarea deciziei ori greșita aplicare a legii, materiale - cu privire la Decretul nr. 40/1953, frauda la lege în sens material sau natura nulității actului atacat - și procesuale - prin încălcarea prevederilor art. 129, art. 132. pr. civ.
În pofida grupării acestor critici în secțiunea destinată de recurentă considerentelor de casare în cuprinsul motivelor de recurs, ele vor forma obiectul general al examinării din perspectiva temeiurilor de modificare a hotărârii atacate.
2. Susținerea că instanța de apel, în cuprinsul deciziei atacate, nu dă eficiență dispozițiilor deciziei anterioare cu privire la cercetarea fraudei la lege, este lipsită de suport probator, considerentele expuse la punctul precedent relevând cercetarea fraudei la lege de către tribunal prin prisma criticilor aduse în calea devolutivă a apelului de către pârâtă. S-a arătat în acest cadru că prin emiterea actului atacat, certificatul de moștenitor al pârâtei, au fost eludate normele imperative înscrise în Decretul nr. 40/1953. Împrejurarea că reclamantul, în cererea de precizare a acțiunii introductive, nu a indicat expres acest text de lege nu poate conduce la concluzia că instanța și-a depășit atribuțiile, titularul acțiunii făcând trimitere generică la frauda la lege, încadrată în drept de judecător în dispozițiile normative arătate. S-a arătat astfel cum încălcarea prevederilor amintite - prin omisiunea notarului de stat de a verifica, cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor în beneficiul pârâtei, dacă după defunctul G s-a demarat procedura succesorală, fapt ce ar fi atestat suspendarea acestei proceduri inițiate de reclamant în anul 1989 - a condus la vătămarea intereselor reclamantului, care are calitatea de legatar universal.
3. Neîntemeiată este și critica purtând asupra greșitei aplicări a dispozițiilor art. 129, art. 132. pr. civ.
Elocvente în acest sens sunt considerentele deciziei civile nr. 8/Ap/12.01.2007 a Tribunalului Brașov, care au atras prima desființare cu trimitere spre rejudecare a primei hotărâri pronunțate în cauză, sentința civilă nr. 3912/2006 a Judecătoriei Brașov. Reține astfel tribunalul în decizia menționată cum, față de obiectul cererii introductive, prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. 129 alin. 5. pr. civ. care subliniază îndatorirea ce revine judecătorilor de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, astfel încât constatând o contradicție între obiectul acțiunii și motivele invocate de reclamant, tocmai pentru demarcarea juridică a instituțiilor nulității, respectiv anulabilității, cauza a fost trimisă spre rejudecare. Din momentul rejudecării, potrivit dispozițiilor de îndrumare, în mod firesc reclamantului îi sunt recunoscute plenitudinea drepturilor și garanțiilor procesuale, inclusiv cele referitoare la precizarea ori modificarea cererii, până la prima zi de înfățișare, ceea ce s-a și petrecut.
4. În mod greșit se invocă de către recurentă încălcarea de către reclamant a prevederilor art. 12 din Decretul nr. 40/1953. Aceasta întrucât, pe de o parte, prevederea menționată nu face referire la obligația moștenitorilor de a indica pe toți succesibilii moștenirii deschise, după cum, pe de altă parte, norma respectivă impunea în sarcina notarului de stat de a verifica cu prilejul dezbaterii succesorale ceea ce a reținut judecătoria prin sentința civilă nr. 12606/2008, anume dacă în termenul de 6 luni de la decesul defunctului G s-a mai formulat o cerere de deschidere a succesiunii. tocmai față de momentul în care pârâta a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor, la 5 ani de la decesul defunctului.
5. Critica purtând asupra caracterului nefondat al acțiunii reclamantului pe frauda la lege, care nu ar fi fost examinată de instanța de apel, a fost cercetată în cuprinsul motivului de la pct. 2 din prezentele considerente.
6. Motivele de nelegalitate expuse în cererea de recurs la acest punct antamează parte din aspectele reluate în critica de nelegalitate cu privire la natura juridică a sancțiunii nulității.
Cât privește temeiul nulității absolute, argumentat pe frauda la lege, instanța de apel a arătat că prin eliberarea certificatului de moștenitor au fost eludate normele imperative ale legii, Decretului nr. 40/1953 dar și prevederile art. 105. pr. civ. referirea la solicitarea de anulare fiind examinată subsidiar, prin prisma prescripției dreptului pârâtei de a accepta succesiunea, care a condus la stingerea vocației sale succesorale.
Nici criticile referitoare la excepția lipsei de interes a reclamantului, respectiv lipsa calității sale procesuale active nu pot fi primite, față de împrejurarea că imobilul obiect al certificatului de moștenitor nu era în circuitul juridic la data cererii formulate de reclamant pentru dezbaterea succesiunii. Față de obiectul raportului litigios, prin care titularul acțiunii civile urmărește desființarea certificatului de moștenitor al pârâtei, interesul procesual, implicit calitatea procesuală activă a reclamantului transpar din testamentul autentificat, în care reclamantul este indicat în calitate de legatar, problematică soluționată cu caracter irevocabil prin decizia civilă nr. 8/Ap/2007 a Tribunalului Brașov.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312. pr. civ. urmează a respinge recursul și a menține decizia atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 184/Ap/22.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./15.12.09
Tehnored. 29.12.09 - 5 ex.
Jud apel /SS
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Cristina
