Anulare act. Decizia 1421/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1421/2008-
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții reclamanți reconvenționali și domiciliați în S M,- în contradictoriu cu intimații reclamanți pârâți reconvenționali, domiciliați în, nr. 281, județul S M și cu intimații pârâți domiciliată în,-, județul S M, domiciliată în S M,-,. 53, domiciliată în S M, str. -, nr. 30, domiciliată în S M, str. -, - 2,. 3,. 9, COMISIA JUDEȚEANĂ SMP ENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 300 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 648 din 5 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimații reclamanți pârâți reconvenționali, - ambii lipsă, reprezentanta acestora avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.39 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete asociate, recurenții pârâți reclamanți reconvențional și, ambii personal și reprezentați de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 81 din 13.06.2008 și nr. 97 din 7.2008 emise de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimații pârâți, COMISIA JUDEȚEANĂ SMP ENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. -/24.01.2008 emisă de Primăria Municipiului S M - Direcția Impozite și Taxe Locale și timbru judiciar de 0,15 lei, că la data de 10.07.2008 a parvenit la dosar din partea Tribunalului Satu Mare, împuternicirea nr. 1429/24.06.2008 emisă de Direcția Generală de Monitorizare a, Combaterea și Implementarea Relațiilor cu UE și, la solicitarea numitului, privind consultarea prezentului dosar, după care:
Instanța, pune în discuția părților excepția de nulitate a recursului, excepție invocată de intimații pârâți reclamanți reconvenționali și, în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul recurenților pârâți reclamanți reconvenționali și, solicită respingerea excepției nulității recursului, arătând că în partea finală a recursului sunt invocate chestiuni care duc la concluzia că acesta este motivat. Solicită admiterea ca fondat a recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, instanțele de fond și apel nu au depus diligențele necesare pentru a reține buna credință a recurenților la încheierea contractului. Arată că, buna credință a recurenților pârâți reclamanți reconvenționali nu poate fi contestată, actele încheiate fiind legale și valabile, instanțele neluând în considerare buna credință a acestora iar contractul își poate produce efecte.
Reprezentanta intimaților reclamanți pârâți reconvenționali și solicită în principal, anularea recursului ca nemotivat în baza art. 302 alineat 1 lit. c Cod procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea 54/1998 sunt interzise înstrăinările sub orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanțelor judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. La art. 5 pct.1 titlul X din Legea 247/2005, prevede că înstrăinările realizate sub orice formă, nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor și dobânditorilor, dacă acestea erau lovite de nulitate ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor. Titlul de proprietate ale vânzătorilor intimați și a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Încă din anul 1994 părțile se judecau pe Legea fondului funciar, iar vânzarea s-a făcut cu rea credință.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.648/5.02.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte cererea reclamanților și domiciliați în localitatea nr.281, județul SMî mpotriva pârâților și domiciliați în S M,-, județul S M, domiciliată în S M,-/7, județul S M, domiciliată în S M,-/53, domiciliat în Z, str. - - M 12/9, județul S, (născută ) domiciliată în S M,-, județul S M, și domiciliați în S M, str. -, - 2,.3,.9, județul S M și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991 S
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și respectiv și, autentificat prin încheierea nr.1857/09.08.1999 al, având ca obiect cota de 9550/19100 din dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.cad.866/6 de sub poziția A 1 din nr.1469 Nedefinitiv S
S-a dispus radierea întabulării de sub poziția B 5 din nr.1469 Nedefinitiv S M, privind imobilul cu nr. cad. 866/6 de sub poziția A 1 din nr. 1469 Nedefinitiv S M, fără restabilirea situației tabulare anterioare de sub B 1 și 2 din aceeași cartea funciară.
S-a dispus radierea întabulării de sub poziția B 3 din nr. 1469 Nedefinitiv S M, privind imobilul cu nr.cad.866/6 de sub poziția A 1 din nr. 1469 Nedefinitiv S
S-a respins ca nefondat capătul de cerere al reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractului de întreținere încheiat între pârâta (născută ), respectiv și, autentificat prin încheierea nr.376/16.04.2004 al, având ca obiect cota de 4775/19100 din dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.cad.866/6 de sub poziția A 1 din nr. 1469 Nedefinitiv S M, capătul de cerere privind radierea întabulărilor de sub B 6 și 7 precum și de sub C 2 din nr. 1469 Nedefinitiv S M și închiderea acestei cărți funciare.
S-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii reconvenționale a reclamanților reconvenționali și ridicată de reclamanți.
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională a reclamanților reconvenționali și împotriva pârâților reconvenționali și.
Au fost obligați pârâții, și să plătească, fiecare în parte, câte 47,42 lei cheltuieli de judecată reclamanților.
A fost obligat pârâtul să plătească câte 189,7 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților pentru acordarea altor cheltuieli de judecată.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților reconvenționali privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin Titlul de proprietate nr. 31-211 din 08.03.1993, pârâților, (fostă ) și i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. cad. 866/6, în natură teren extravilan de 1 ha și 9.100 mp.
Asupra terenului cei patru pârâți se întabulează în nedef. nr. 1469 SM( încheierea de nr. 1948/1999), după cum urmează: și sub B 1 și 2; sub B 3; sub B 4, toți în cote egale de 4775/19.100.
Anterior deschiderii. 1469 S M, în data de 11.06.1997, pârâtele și au încheiat câte un contract sub semnătură privată cu - prin care au stipulat că vând respectiv cumpără câte 4775 mp teren de la fiecare vânzătoare, din cele 19.100 mp care face obiectul titlului de proprietate nr. 31-211 din 08.03.1993.
În data de 09.08.1999, pârâtele și respectiv pârâta au încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 1857/10.08.1999 al BNP, prin care vând - respectiv cumpără,9550 mp teren extravilan înscris în nr. 1469 ned. S M, cu nr. topo. 866/6, de sub B 1 și 2" (este de precizat că, inadvertența privind numele cumpărătorului din cele două acte sub semnătură privată, precum și imprecizia privind obiectul contractelor - totuși, interpretarea corectă ar fi aceea că cele trei contracte au ca obiect cota-parte de 4775 respectiv 9550 din 19.100, astfel cum s-a și întabulat în cartea funciară cumpărătorii și - după cum vom arăta în continuare, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei), cumpărătoarea fiind întabulată asupra cotei de 9550/19.100 sub B 5 din nr. 1469, prin încheierea de carte funciară 9743/1999.
La rându-i, pârâta, prin contractul de întreținere nr. 376/16.04.2004 al BNP, au înstrăinat,suprafața de 4775 mp teren arabil extravilan din nr. 1469 ned. S nr top. 866/6" pârâților și, care și-au întabulat prin încheierea de carte funciară nr. 5214/2004, dreptul de proprietate asupra 4775 mp teren, sub B 6 și 7 din nr. 1469 ned. S M ( nu privește obiectul cauzei faptul că terenul de 4775 mp nu este individualizat prin identificator unic și că întreținuta, care era întabulată cu cota de 4775/19.100, nu avea cum să transmită dreptul de proprietate asupra unui teren de 4775 mp); totodată, prin aceeași încheiere de carte funciară s-a înscris dreptul de creanță al întreținutei (?!?) sub C 2.
Prin sent. civ. nr. 6527/1999 din dos. nr. 11050/1998 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 187/R/2001 a Curții de APEL ORADEA s-a dispus anularea nr. 31-211 din 08.03.1993, și reconstituirea pentru, antecesorul reclamanților respectiv sorei acestuia din urmă, dreptul de proprietate asupra terenurilor din nr. 11068 S M, nr. topo. 7095/10 și din nr. 11918 S M, nr. topo. 7095/4 și 7095 /6.
În baza sentinței civile nr. 6527/1999 antecesorului reclamanților și sorei acestuia s-a emis titlul de proprietate nr. 31-3517 din 12.12.2003, conținând terenurile cu nr. cad. 866/4/a, 866/5/a, 866/6/ și 866/7/a, iar în baza schiței de parcelare vizată cu nr. 1627/2004, def. și-a întabulat dreptul asupra terenurilor cu nr. cad. 866/6/ și 866/7/a în nedefinitiv 4285 S
Astfel cum rezultă din răspunsul primit de OCPI S M, înregistrat în data de 12.01.2007, nr. cad. 866/6 /a din nedefinitiv 4285 S M se suprapune parțial cu nr. cad. 866/6 din nr. 1469 nedefinitiv S M, ceea ce justifică interesul reclamanților în promovarea cererii.
Soluția asupra prezentei cauze depinde de principiul publicității materiale care guvernează materia dreptului publicității materiale prin sistemul cărților funciare.
În esență, potrivit acestui principiu, subdobânditorul cu titlu oneros (nu avem în vedere aici, acest principiu, în privința subdobânditorului cu titlu gratuit) al unui drept tabular înscris în cartea funciară (), dobândește acel drept tabular, chiar dacă autorul lui, dobânditorul nemijlocit (), întabulat în cartea funciară, nu era titularul dreptului care i s-a întabulat (fiind o neconcordanță între starea tabulară, care indică pe ca fiind titularul dreptului și situația juridică reală), dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune prin care se contesta cuprinsul ei sau dacă subdobânditorul nu a fost cunoscut, pe alta cale, această inexactitate ( a se vedea art. 34 din Legea nr. 7/1996; atât textul articolului cât și numerotarea este cea în vigoare la data încheierii celor două contacte).
Efectele acestui principiu, chiar în situația în care condițiile prezentate mai sus sunt îndeplinite, sunt suspendate timp de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dobânditorului nemijlocit, perioadă în care se poate solicita de către cei interesați, rectificarea cărții funciare, împotriva subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros, printr-o acțiune în justiție ( a se vedea art. 38, înainte de republicare din Legea nr. 7/1996), în speță, din 1999 până în 31.12.2002 cel târziu.
Prin urmare, ar urma, față de data intentării cererii de către reclamanți - 19.01.2005 - ca în privința contractului de vânzare-cumpărare nr. 1857/10.08.1999 al BNP, principiul publicității materiale să primească aplicare.
De la data promovării acțiunii care făcea obiectul dos. nr. 11050/1998 a Judecătoriei Satu Mare, terenul cu nr. cad. 866/6 era litigios, întrând sub incidența art. 15 alin 1 și 2 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la data încheierii contractului.
Astfel fiind, acest contract este lovit de nulitate absolută.
Această împrejurare este motivul pentru care principiul publicității materiale este înlăturat.
Aceasta deoarece, aplicarea principiului presupune un contract translativ de drepturi valid între dobânditorul nemijlocit și subdobânditor; singurul efect al principiului este ficțiunea de a se considera că dobânditorul nemijlocitnon dominustransmite dreptul la subdobânditorul de bună-credință, în beneficiul acestuia din urmă și în detrimentul luiverus dominus, și nicidecum aceea de a valida contractul translativ lovit de nulitate încheiat între dobânditorul nemijlocit și subdobânditor.
Ca atare (pornind de la faptul că titlul dobânditorilor nemijlociți a fost desființat retroactiv), se aplică regula generală că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are, iar întabularea dreptului pârâtei sub B 5 din nr. 1469 nedefinitiv S M nu este în concordanță cu situația juridică reală.
Aici este locul a ne referi la cererea reconvențională a reclamanților reconvenționali.
Contractele sub semnătură privată încheiate, pentru lipsa formei autentice cerutăad validitatem( a se vedea art. 46 alin. 1 din Legea nr.18/1991, înainte de republicare, în vigoare la data încheierii contractului), sunt nule absolut și nu au efect translativ de proprietate iar după cum s-a arătat mai sus, contractul de vânzare -cumpărare autentic este lovit de nulitate de asemenea.
Prin urmare, nici nu se impune a se cerceta incidența teoriei aparenței în drept respectiv teoriei ocrotirii cumpărătorului de bună credință, invocate de reclamanții reconvenționali, ca excepții de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, întrucât, ambele presupun un contract valid între transmițătorulnon dominusși terțul dobânditor de bună credință (totuși, să precizăm în privința celui de-al doilea principiu, că, nicăieri - cu excepția,faimoasei" alin. 2 din art. 45 din Legea nr. 10/2001 - acesta nu s-a reglementat ca ipoteză de excepție măcar, darămite ca un principiu al dreptului civil).
De asemenea, este nefondată și excepția inadmisibilității ridicată de reclamanți în privința cererii reconvenționale.
Aceasta deoarece, cererea reconvențională pornește de la ipoteza dobândirii dreptului de proprietate, iar în această ipoteză realizarea dreptului, printr-o cerere intitulată în practica judiciară,prestație tabulară" nu mai este posibilă. Dacă acestei ipoteze se răspunde că este falsă - de aici pornește ideea că se poate solicita realizarea dreptului născut din promisiunea sinalagmatică printr-o cerere,in prestație tabulară" - logic, poate fi susținut doar netemeinicia ei. Cu alte cuvinte, dacă dreptul reclamanților reconvenționali nu s-a dobândit, ipoteza de la care pornesc pornește este falsă, neîntemeiată, pe care nu se poate întemeia excepția inadmisibilității, care pornește de la ideea că ipoteza este falsă.
În ceea ce privește contractul de întreținere, acesta s-a încheiat în 16.04.2004, când terenul cu nr. cad. 866/6 nu mai era litigios.
Prin urmare, sunt întrunite toate condițiile ca în baza acestui principiu să se considere că, prin contractul de întreținere, care este valabil, s-a dobândit de către întreținători, de la întreținător, terenul.
În fine, în ceea ce privește pârâtul, principiul publicității materiale nu intră în discuție în ipoteza acestuia; el fiind un dobânditor nemijlocit întabulat, a cărui titlu a fost desființat, acțiunea în rectificare în privința lui este,imprescriptibilă" (în realitate, termenele din art.35 și 36 din Legea nr. 7/1996 nu sunt veritabile termene de prescripție, în primul rând nefiind susceptibile de întrerupere sau suspendare), aflându-ne în ipoteza în care acțiunea în rectificare nu este accesoriul unei acțiuni în fond.
Pentru considerentele arătate, s-a admis cererea reclamanților privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, s-a admis cererea privind rectificarea cărții funciare nr. 1469 N în privința poziției B 5 fără a se reveni la pozițiile 1 și 2; s-a admis cererea privind rectificarea poziției B 3 din aceeași carte funciară; s-a respins cererea privind constatarea nulității contractului de întreținere și rectificarea pozițiilor B 6, 7 respectiv C 2 din aceeași carte funciară; s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității ridicată de reclamanți împotriva cererii reconvenționale; s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali și.
În baza art. 274 alin. 1 din Cod procedură civilă cu art. 276 din Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâții, și la plata de cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri pârâții reclamanți au declarat apel, solicitând admiterea căii de atac exercitate, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamanților de constare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între apelanți și pârâții și autentificat sub nr.1857/9.08.1999 la BNP -S M și radierea înscrierii contractului din cartea funciară și pe cale de consecință admiterea acțiunii reconvenționale prin care instanța să constate că apelanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului obiect al contractului autentic, prin contractele sub semnătură privată din 11 iunie 1997, încheiat între apelant și pârâtele intimata și, precum și constatarea calității de cumpărători cu bună credință, cu cheltuieli de judecată.
Dezvoltând motivele de apel, apelanții au arătat că sunt cumpărători de bună credință întrucât contractele sub semnătură privată s-au încheiat la 11 iunie 1997, dată la care nu exista nici un litigiu pe rolul instanțelor, fiind în vigoare dec.civ.nr.48/29.01.1997 a Curții de APEL ORADEA prin care definitiv și irevocabil a fost respinsă acțiunea în revendicare înregistrată sub dosar nr.11389/1992. De altfel contractul este perfectat între părți la momentul realizării acordului de voință nemaiavând relevanță încheierea în formă autentică din anul 1999.
La data realizării acestui acord în cartea funciară nu exista notat nici un proces, dar nici la data încheierii contractului autentic, situație în care cumpărătorii au arătat că nu aveau cum să cunoască de existența unui litigiu.
În aceste condiții, sunt aplicabile prev.art.36 și art.31 din Legea 7/1996, fiind dobânditori de bună credință, expresie definită prin prevederile art.31 din Legea 7/1996.
Chiar dacă, s-a anulat titlul de proprietate al vânzătorilor, vânzarea subsecventă nu se desființează în virtutea regulii " resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", întrucât jurisprudența și doctrina a urmat soluția menținerii contractului în cazul cumpărătorilor de bună credință consolidată și prin principiul " error comunis facit jus".
Mai mult, în situația existenței bunei credință se aplică teoria aparenței în drept care este creația jurisprudenței de natură să asigure securitatea juridică a raporturilor civile în privința terților pentru care nu poate fi reținută existența vreunei culpe.
Așadar, terțul contractat în cadrul acestei teorii care a fost înșelat de aparența unei altei situații decât cea reală, este ocrotit iar actul juridic își va produce efectele pentru care a fost încheiat, contractele fiind valabile, neavând cunoștință de imperfecțiunile titlului și calității de proprietari a vânzătorilor.
Câtă vreme buna credință se prezumă în condițiile art.1899 alin.2 cod civil reclamantul avea obligația de a dovedi reaua credință a apelanților, în caz contrar prezumția nu poate fi înlăturată și este admisibilă constatarea calității apelanților de cumpărători cu bună credință în condițiile art.111 Cod procedură civilă fiind în posesia imobilului.
În drept au invocat practică judiciară, decizia civilă nr.1369/29.05.2002 a Curții de Apel București, Legea 7/1996, art.282, 293 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare însă prin concluziile scrise, înregistrate la 20.11.2007, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apelanții aveau cunoștință de existența litigiilor aflate pe rolul instanțelor încă din anul 1992, așa cum rezultă și din dosarele civile nr.11389/1992, 10327/1995, 3066/1997 în care instanța pronunță dec.civ.nr.168/1998 cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin urmare la data de 11.06.1997 obiectul contractului sub semnătură privată era litigios.
Tribunalul, în soluționarea cauzei a atașat pe cale scurtă până la pronunțare dosarul nr.235/2006 al Judecătoriei Satu Mare la care sunt conexate dosarele nr.5871/1993,10327/1995, 3066/1997, 1079/1998, 1050/1998, 4062/1999, 432/2001, 4280/2003, 3544/2003, 1544/2003, 3018/2004, 7414/2004, 1956/2005.
Prin decizia civilă nr.300/Ap din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de pârâții reclamanți și, ambii cu domiciliul în S M,-, Jud. SMî mpotriva sentinței civile nr.648/5.02.2007 a Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu domiciliul în, nr.281, Jud. S M, domiciliată în,-, Jud. S M, domiciliată în S M, Al. -, nr.5/53, Jud.S M, domiciliată în S M, str. -, nr.30, Jud. S M, și, domiciliați în S M, str. -, -2,.3,.9, Jud. S M, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare la data încheierii promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiate la data de 11 iunie 1997 între apelanți și pârâtele și.
Întemeiat pe disp.art.31 din Legea 7/1996 în conformitate cu care "dobânditorul este considerat de bună credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlu transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală", apelanții au invocat buna credință și înlăturarea regulii ce rezultă din aplicarea principiului "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis" fondată pe "error comunis facit jus" și a teoriei aparenței în drept.
Aceste prevederi în forma inițială a Legii 7/1996 nemodificată prin Legea 247/2005 cuprindeau o reglementare diferită, astfel art.34 definea condițiile în care terțul era considerat de bună credință numai în situația în care la data înscrierii dreptului său nu era notată vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate. El era, dimpotrivă, considerat de rea credință când a cunoscut sau trebuia să cunoască inexactitatea ori caracterul incomplet al cărții funciare. Așadar, se admitea în forma inițială nemodificată prin Legea 247/2005 că în aprecierea bunei credințe trebuie avută în vedere atât cunoașterea efectivă a inexactității cuprinsului cărții funciare dar și posibilitatea de cunoaștere a acesteia.
Conținutul art.34 din Legea 7/1996 devenit art.31 prin modificările aduse în urma Legii 247/2005, s-a schimbat esențial, întrucât nu mai interesează cunoașterea efectivă pe altă cale a inexactității cuprinsului cărții funciare. În aceste condiții, terțul trebuie să verifice titlul transmițătorului indiferent de data și vechimea acestuia, precum și eventualele vicii care ar afecta titlul autorului său.
Cercetarea inexactității cuprinsului cărții funciare sau neconcordanța între aceasta și situația juridică reală, cad în sarcina terțului, iar dreptul real dobândit de la autorul său chiar și sub forma promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare trebuie înscris în cartea funciară pentru a-l face opozabil terților.
Raportând aceste dispoziții legale la obiectul cauzei, tribunalul a reținut în acord cu prima instanță că apelanții nu sunt de bună credință, câtă vreme dreptul de proprietate al reclamanților, respectiv al antecesorilor acestora, s-a stabilit prin adeverința nr.1147/6.09.1991, iar autoritățile locale competente în aplicarea Legii 18/1991 au refuzat emiterea titlului de proprietate, terenul fiind reconstituit și eliberate titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane, inclusiv a intimaților.
Nefiind emise titlurile de proprietate în baza adeverinței 1147/6.09.1991, antecesorul intimaților a fost obligat prin sent.civ.3409/1994 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă și irevocabilă la 29.01.1997 prin dec.civ.nr.48/1997 a Curții de APEL ORADEA, să respecte dreptul de proprietate al reclamanților din dosar nr.11389/1992.
Ulterior însă, după mai multe cicluri procesuale prin care antecesorul intimaților a solicitat validarea dreptului de proprietate pentru terenul reconstituit pe vechiul amplasament (sent.civ.nr.2731/1994) a obținut anularea titlurilor de proprietate nr.31-975/1.03.1994, nr.31-210/8.03.1993, nr.31-211/8.03.1993, nr.31-209/8.03.1993, conform sent.civ.6527/30.09.1999 rămasă definitivă prin dec.civ.1155/20.09.2000 a Tribunalului Satu Mare și respectiv prin dec.civ.nr.187/19.02.2001 a Curții de APEL ORADEA.
Pe lângă faptul că au fost invalidate titlurile de proprietate arătate anterior și emise nelegal, instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților și asupra terenurilor înscris în CF 11068 SMs ub nr.top.7095/10 și CF 11918 SMs ub nr.top.7095/4 și 7095/6 reprezentând vechiul amplasament al proprietarilor tabulari și înscriși în cartea funciară.
Pe același amplasament au fost emise titlurile de proprietate anulate așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză în dosar nr.11389/1992 dar și din lucrarea întocmită în dosar nr.10327/1995 și deși litigiul era pe rol încă din anul 1992, Comisia Județeană S M de aplicare a Legii 18/1991 a întocmit documentația necesară pentru eliberarea titlurilor, contrar disp.art.57 din Legea 18/1991.
Din plângerea înregistrată în dosar nr.5871/1993 îndreptată împotriva hotărârii Comisiei Județene SMa rezultat că reclamanții și în contradictoriu cu autoritatea competentă a solicitat recunoașterea de către Comisia Locală S M de aplicare a Legii fondului funciar dreptul de proprietate cuprins în adeverința nr.1147/1991 emisă de Comisia funciară, motivat de faptul că terenul la data de 1.01.1990 se afla din punct de vedere teritorial pe raza Municipiului S În această situație, este evident că operau disp.art.57 din Legea 18/1991 și numai contrar acestora s-a procedat în mod nelegal în cursul anului 1993 la emiterea titlurilor de proprietate.
Terenul reconstituit prin titlul de proprietate nr.31-211/8.03.1993 pe seama lui, și în suprafață de 1 ha.9100 mp. au făcut obiectul unor promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiate între apelanți și împreună cu la data de 11.06.1997 - fila 53 dosar fond, deși erau în vigoare dispozițiile imperative cuprinse în Legea 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, situate în intravilan și extravilan, pentru care înstrăinarea și dobândirea prin acte juridice între vii era condiționată de încheierea lor în forma autentică sub sancțiunea nulității absolute prev. de art.14 din același act normativ.
Mai mult, erau interzise înstrăinările sub orice formă, înțelegând prin aceasta antecontract sau promisiune bilaterală de vânzare cumpărare a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestora, înstrăinările efectuate cu încălcarea prevederilor cuprinse la art.15 alin.1 din Legea 54/1998 fiind declarate nule la cererea oricărei persoane interesate sau a procurorului.
. realizate sub orice formă nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor, dacă anterior înstrăinării acestea erau lovite de nulități absolute, izvorâte din încălcarea unor norme imperative ale Legii fondului funciar și constatate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (art.16 din Legea 54/1998, art.5 pct.1 Titlul X din Legea 247/2005).
S-a subliniat și faptul că dispozițiile legale din Legea 54/1998, respectiv art.2 alin.1, art.14, 15 și 16, precum și art.5 pct.1 Titlul X din Legea 247/2005 nu pun în discuție buna sau reaua credință a cumpărătorilor tocmai pentru a se putea asigura scopul în care a fost emisă o lege de reparație cum este și Legea 18/1991.
Din prezentarea anterioară se poate trage concluzia că apelanții au avut posibilitatea să cunoască situația reală a terenului și neconcordanța între starea tabulară și cea reală, inclusiv prin obținerea unor informații de la transmițătorii dreptului de proprietate, respectiv a vânzătoarelor asupra stării litigioase privind terenul în litigiu. Nici măcar la data încheierii contractului în formă autentică respectiv la 9.08.1999, terții achizitori nu au făcut demersuri în acest sens iar vânzătoarele au declarat că imobilul nu are sarcini deși pe rolul instanței se derula acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea vânzătoarelor.
Aceste împrejurări de fapt coroborate cu sancțiunile imperative cuprinse în art.57 din Legea 18/1991, art.2 alin.1, art.14, 15, 16 din Legea 54/1998 în vigoare la data efectuării înstrăinărilor atât sub semnătură privată cât și în formă autentică, precum și în art.5 pct.1 Titlul X din Legea 247/2005, înlătură buna credință a apelanților, dreptul de proprietate rămânând în patrimoniul intimaților ca efect al aplicării dispozițiilor reparatorii cuprinse în Legea 18/1991, considerente pentru care tribunalul în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs petenții și, solicitând casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat în principal a se constata nulitatea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.303 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Întrucât prezentul recurs nu cuprinde motivele de modificare sau casare și nu au fost invocate nici motive de ordine publică, Curtea urmează să facă aplicațiunea art. 306 Cod procedură civilă, respectiv să constate nulitatea acestuia, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-i oblige pe recurenți la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului civil declarat de recurenții pârâți reclamanți reconvenționali și domiciliați în S M,- în contradictoriu cu intimații reclamanți pârâți reconvenționali, domiciliați în, nr. 281, județul S M și cu intimații pârâți domiciliată în,-, județul S M, domiciliată în S M,-,. 53, domiciliată în S M, str. -, nr. 30, domiciliată în S M, str. -, - 2,. 3,. 9, COMISIA JUDEȚEANĂ SMP ENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 300/Ap din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate și, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /31.10.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./05.11.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
