Anulare act. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 149/
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți și, ambii domiciliați în C, strada - C nr. 125, județul C, cu sediul în-, - 18, parter, județul C și CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C prin PRIMAR, ambii cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 508/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante C, domiciliată în C,-,. 2,. 5, județul C și, domiciliată în C, strada - C nr. 125,. 1, județul C, având ca obiect nulitate contract vânzare-cumpărare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 martie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 13986/2002, reclamantele C și au chemat în judecată pe pârâții -, C, Consiliul Local C și Municipiul C, prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27.256 din 28 octombrie 1996, prin care Cav ândut familiei apartamentul situat în C,-, parter, cu o suprafață utilă de 68,52
Acțiunea afost completată cu cererea prin care reclamantele au solicitat obligarea acelorași pârâte să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul mai sus menționat, constatarea nulității și inopozabilitatea Decretului nr. 92/1950, ca urmare a neconstituționalității acestuia și a listei anexă, precum și inopozabilitatea actelor ulterioare.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că se legitimează ca moștenitoare ale autoarei, proprietara imobilului revendicat, care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, preluare care s-a făcut fără titlu valabil prin aplicarea abuzivă a actului de naționalizare, iar pârâții cumpărători nu se pot prevala de buna-credință, întrucât cunoșteau sau trebuiau să cunoască modalitatea trecerii imobilului la stat.
Pârâții - și au invocat excepția lipsei calității procesual active, întrucât reclamantele nu au acceptat în termen succesiunea de pe urma defunctei, iar între imobilul moștenit de acesta de la soțul său și C existent în prezent nu există identitate.
Prin sentința civilă nr. 9907 din 19 iunie 2003, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 13986/2002, s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantelor C și în capătul de cerere privind constatarea nulități absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 27256/1996 și s-a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitatea procesuală.
S-a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind revendicarea și constatarea nulități absolute a Decretului nr. 92/1950 și s-au respins ca inadmisibile aceste capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele C și și prin Decizia nr. 447/24.06.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar 3228/2003, s-a admis apelul declarat de către reclamante în contradictoriu cu pârâții -, C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, a fost anulată sentința civilă nr. 9907/2003 a Judecătoriei Constanța, dispunându-se admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantele C și, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 27256/1996 și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare și cererea privind constatarea nulității absolute a Decretului nr. 92/1950.
Împotriva Deciziei nr. 447/24.06.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar 3228/2003, au declarat recurs pârâții -, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar.
Prin decizia civilă nr. 598/C/03.11.2004 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar 1952/C/2004, s-au admis recursurile și s-a casat decizia în parte și s-a trimis cauza pentru evocarea fondului Tribunalului Constanța.
Prin decizia civilă nr. 270/13.04.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar /2004, s-a respins excepția inadmisibilității cererii privind revendicarea imobilului, s-a admis excepția inadmisibilității cererii privind constatarea nulității Decretului 92/1950, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 27256/1996, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 104/C/14.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar -, s-a admis recursul formulat de reclamantele C și și s-a casat în parte decizia recurată și s-a trimis spre rejudecare pe fond a cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 27256/1996 și revendicarea imobilului în litigiu, Tribunalului Constanța.
Prin decizia de casare, s-a stabilit că instanța de apel a reținut în mod greșit că prin decizia civilă nr. 944/1997 Curtea de Apel a stabilit irevocabil aplicabilitatea corectă a Decretului de naționalizare, fără a analiza modul de preluare a imobilului în proprietatea statului, așa cum se ceruse prin decizia de casare.
Totodată, Tribunalul Constanța va analiza buna sau reaua credință a cumpărătorilor și modul de preluare a bunului în patrimoniul statului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 508 din 09.10.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantelor și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27156 din 28 octombrie 1996 încheiat între pârâții și Au fost obligați Municipiul C, Consiliul Local C, -, și C să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C, strada - C nr. 125, parter, compus din două camere și dependințe.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost preluat de la autoarea defunctei, fără un titlu valabil, întrucât Decretul nr. 92/1950 nu era conform cu Constituția țării și tratatele internaționale la care România era parte la acea dată, preluarea fiind abuzivă în raport cu dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/2008.
S-a mai reținut că, în condițiile în care preluarea bunului s-a făcut fără un titlu valabil, analiza validității contractului de vânzare-cumpărare nr. - din 28 octombrie 1996 se impunea a fi analizată prin prisma art. 45 al.(2), fost 46 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât vânzătoarea Caf ost încunoștiințată de existența unui litigiu având ca obiect revendicarea imobilului, iar pârâții cunoșteau faptul că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 și nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, s-a reținut încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu rea-credință și s-a dispus anularea acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții - și, Municipiul C și Consiliul Local C și C, care au criticat-o pentru nelegalitate.
Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar au criticat hotărârea Tribunalului Constanța sub următoarele aspecte:
1.Prin prisma probatoriului suplimentar administrat în apel, hotărârea recurată are un caracter nelegal, întrucât instanța de apel nu explicitat motivele pentru care a reținut reaua credință a pârâților, în condițiile în care reclamantele nu au reușit să facă dovada faptului că au adus la cunoștință chiriașilor cumpărători situația litigioasă a locuinței, anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare. Tribunalul Constanța nici nu a motivat care au fost considerentele pentru care au fost înlăturate toate probatoriile, administrate anterior, deși ele fuseseră dispuse prin hotărâri de casare pronunțate în ciclurile anterioare.
2.Soluția Tribunalului Constanța este criticabilă și sub aspectul soluționării acțiunii în revendicare, în condițiile în care apelantele nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului, iar procesul verbal de succesiune de pe urma defunctului nu constituie un titlu de proprietate, deoarece îi lipsesc elementele esențiale pentru a constitui un veritabil act translativ de proprietate.
Pârâții - și au criticat, la rândul lor, hotărârea Tribunalului Constanța, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1.-În mod greșit s-a reținut în speță că pârâții, în calitate de chiriași cumpărători, au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 27256 din 28 octombrie 1996, în condițiile în care părțile contractante nu au fost încunoștiințate despre existența unei acțiuni în revendicare a bunului de către moștenitorii fostului proprietar anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar declarațiile martorului pe care instanța și-a fundamentat soluția este contradictorie cu interogatoriul și celelalte probe administrate în cauză.
2.-Reclamantele nu s-au legitimat ca proprietare ale imobilului revendicat, procesul verbal de succesiune emis după decesul lui nu constituie un titlu de proprietate.
3.-Situația juridică a imobilului a fost stabilită anterior, printr-o decizie pronunțată în raport cu alți chiriași din același imobil (familia ) - decizia civilă nr. 66/2005, iar în condițiile în care recurenții și numiții, chiriași în același imobil au acționat simultan, pe baza aceleiași situații juridice, iar dreptul celor din urmă a fost confirmat printr-o hotărâre irevocabilă, nu este posibilă elaborarea unor soluții divergente, pe o identitate de teze juridice.
Pârâta Cac riticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul soluționării cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996, apreciind că nu s-au respectat criteriile consacrate de lege și de jurisprudență în aprecierea bunei credințe a părților la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare și sub aspectul soluționării acțiunii în revendicare imobiliară, apreciind că reclamantele nu au justificat dreptul lor de proprietate asupra bunului revendicat.
La termenul de judecată din 30 martie 2009, instanța de recurs a pus în discuția părților, în raport cu dezlegările date unor probleme de drept, în ciclurile procesuale anterioare de instanțele de casare conform art. 315 Cod procedură civilă, problema participării Statului Român, prin Ministerul Finanțelor la soluționarea cauzei, și implicit nerespectarea limitelor casării de către Tribunalul Constanța.
Vom analiza cu prioritate această problemă ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 315 alin.(1) și (3) Cod procedură civilă, și care se sancționează cu casarea hotărârilor pronunțate în rejudecare, după casare.
Conform dispozițiilor art. 315 alin.(1) Cod procedură civilă: "În caz de casare hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Art. 315 alin.(3) Cod procedură civilă, prevede obligația instanței investită cu rejudecarea cauzei, după casare, de a ține seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
În cazul unei casări parțiale - cum este cazul în speță - instanța care judecă fondul are un câmp de judecată mai restrâns, retrăgându-se din obiectivul instanței acele probleme de drept și acele capete de cerere care au rămas rezolvate irevocabil.
Toate celelalte probleme și cereri ce au fost invocate în fața primei instanțe și care nu au fost dezbătute și dezlegate în recurs, rămân a fi soluționate de instanța de fond, după casare, cu respectarea principiului contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil.
În cauză, se reține că în fața primei instanțe, Judecătoria Constanța, pârâta C, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local C și a Municipiului C, avându-se în vedere împrejurarea că aceștia au fost terți față de raportul contractual ce a luat naștere din contractul de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996, bunul în litigiu fiind preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950 și ulterior înstrăinat chiriașilor conform Legii nr. 112/1995.
Deși la termenul de judecată din 10 decembrie 2002 (fila 105 verso) instanța de fond a constatat că întâmpinarea a fost depusă în termen, iar excepțiile invocate sunt de ordine publică, aceasta nu a pus aceste excepții în discuția contradictorie a părților.
La termenele ulterioare (21 ianuarie 2003, 11 februarie 2003, 08 aprilie 2003, 22 aprilie 2003), instanța a încuviințat și a administrat probatorii, au fost invocate alte excepții ce vizau calitatea procesuală activă a reclamantelor și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, iar prin sentința civilă nr. 9907 din 19 iunie 2003, Judecătoria Constanțaa respins acțiunea în revendicare ca inadmisibilă, iar cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Această sentință a fost anulată prin decizia nr. 447/2004, pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând pe fond cererea, instanța de apel a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare și a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996.
Prin decizia de casare nr. 598/C din 03 noiembrie 2004, Curtea de APEL CONSTANȚAa constatat că în mod corect a fost respinsă de instanța de apel excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, în sensul că acestea se legitimează ca succesoare ale defunctei, dar constatându-se că după anularea sentinței civile nr. 9907/2003 Judecătoria Constanța, toate celelalte probleme de drept cu care fusese investită instanța de apel, nu au făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, a casat în parte decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Prin urmare, singurul aspect dezlegat de instanța de apel și menținut de instanța de casare a fost problema calității procesuale active a reclamantelor, Curtea de APEL CONSTANȚA constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă (în formularea în vigoare la acea dată), prin anularea hotărârii primei instanțe și reținerea cauzei pentru evocarea fondului cererilor cu care fusese investită Judecătoria Constanța, cu respectarea principiilor contradictorialității și al egalității armelor părților, principii ce guvernează procesul civil.
În cadrul îndrumărilor acordate Tribunalului Constanța, instanța de recurs a dispus ca tribunalul să aibă în vedere motivele de recurs invocate de recurenții -, Consiliul Local C și Municipiul C ce vizau aplicarea dispozițiilor art. 46 din legea nr. 10/2001 și, în funcție de modalitatea de preluare a bunului, față de cele două teze reglementate de art. 46 alin.(2) și alin.(4) să administreze probe cu privire la respectarea legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, sau după caz, cu privire la buna credință părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu ocazia rejudecării, deși instanța de recurs dispusese verificarea condițiilor de preluare a bunului și aplicarea la speță a dispozițiilor art. 46 (în prezent art. 45) din Legea nr. 10/2001, instanța nu a pus în discuția părților necesitatea stabilirii cadrului procesual în care putea fi analizată validitatea titlului statului și cele două teze reglementate de art. 46 în alin.(2) și alin.(4) din Legea nr. 10/2001, neînțelegând să se pronunțe nici asupra excepțiilor invocate de prin întâmpinare.
După reluarea judecății, în al doilea ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 104/C din 14 februarie 2007, instanța de recurs a dispus din nou casarea hotărârii Tribunalului Constanța, reținându-se că aceasta nu s-a conformat deciziei inițiale, de casare și nu a analizat modul de preluare a bunului revendicat de către stat și nici condițiile în care statul a înstrăinat bunul chiriașilor conform Legii nr. 112/1995.
Instanța de casare a reținut în mod expres că "instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că anterior, prin decizia civilă nr. 944/1997, Curtea de APEL CONSTANȚAa stabilit irevocabil că s-a aplicat corect decretul de naționalizare, fără a analiza modul de preluare a imobilului în proprietatea statului, așa cum se ceruse prin decizia de casare."
Prin urmare, instanța de recurs a reținut că este necesar a se analiza validitatea titlului invocat de stat pentru deținerea imobilului, conform Decretului nr. 92/1950, cât și buna sau reaua credință a cumpărătorilor la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.
În consecință, deși nu a fost exprimatăin terminisnecesitatea discutării cadrului procesual prin chemarea în judecată și a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, instanța de casare a stabilit expres să se impune a se analiza - cu respectarea principiului contradictorialității și, implicit cu participarea tuturor persoanelor care invocă un drept asupra imobilului în litigiu -, problemele de drept ce vizau caracterul preluării imobilului de către stat, (existența unui titlu valabil sau nevalabil) cât și aplicabilitatea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, respectiv buna sau reaua credință a părților la perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
După reluarea judecății, se constată că Tribunalul Constanța nu s-a conformat dispozițiilor de casare și, nemanifestând rol activ, nu a pus în discuția contradictorie a părților excepțiile invocate de C prin întâmpinare și, implicit necesitatea lărgirii cadrului procesual prin chemarea în judecată a Statului Român, care a preluat imobilul în baza Decretului nr. 92/1950 și ulterior a dispus de acesta în sensul înstrăinării lui către chiriași, conform Legii nr. 112/1995.
Calitatea procesual pasivă presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și C despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul fiind C care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesual pasivă, cât și pe cea activă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Conform dispozițiilor art.21 și art.38 din legea nr.215/2001 autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale municipale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.
Consiliile locale administrează domeniul public și privat al localității.
În speță, se retine că imobilul situat în C,-, parter, revendicat de reclamante, a fost înstrăinat de Statul Român prin C pârâților - și, în baza contratului de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996 încheiat în baza Legii nr.112/1995 (fila 4).
Municipiul C și Consiliul Local C nu au participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar imobilul în litigiu nu a fost mentionat niciodată în patrimoniul Municipiului C, recurentii pârâti nefiind implicati în raportul juridic ce a luat naștere prin încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Conform dispozițiilor Legii nr.112/1995, C, în calitate de unitate specializată în vânzarea locuintelor, a fost împuternicită de stat să încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996, prin efectul căruia locuinta a ieșit din proprietatea statului și a trecut în proprietatea cumpărătorului.
Actionând în baza unui mandat cu reprezentare, C, având calitatea de mandatar legal al statului,în actul de vânzare-cumpărare încheiat conform legii nr.112/1995 a instrăinat imobilul în litigiu pârâtilor - și, drepturile și obligatiile rezultate din acest contract născându-se direct în patrimoniul părtilor contractante - statul în calitate de vânzător și pârâtii în calitate de cumpărători. Municipiul Constanta și Consiliul Local Constanta sunt străini de această operatiune juridică, iar bunul nefiind niciodată în patrimoniul Municipiului C, acestia nu pot fi obligati la predarea lui către reclamanti, neavând calitatea de posesori neproprietari în cadrul actiunii în revendicare.
De altfel, instanta de casare a reținut în mod expres în considerentele hotărârii, că se impune analizarea modului de preluare a bunului de către stat și condițiile înstrăinării acesteia de către stat.
Principalul efect al actiunii în revendicare îl constituie readucerea bunului în natură și liber de sarcini în patrimoniul proprietarului și numai în ipoteza în care acest lucru nu mai este posibil, ca urmare a exproprierii pentru caz de utilitate publică sau pentru situația în care bunul a fost înstrăinat, iar validitatea titlului subdobânditorului a fost confirmat printr- hotărâre irevocabilă, restituirea se va face prin echivalent.
Privarea de proprietate impune așadar statului și nu autorităților locale, obligatia de a-l despăgubi pe proprietar.
De altfel în jurisprudenta CEDO referitoare la aplicarea art.1 din Protocolul 1 la Conventie, s-a retinut în mod constant că în conditiile în care statul român nu și-a îndeplinit obligatia pozitivă de a reactiona în timp util și cu coerentă, în ceea ce priveste problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de nationalizare, acesta este răspuzător de indemnizarea foștilor proprietari pentru prejudiciul suferit (cauza Păduraru contra României, Hotărârea din 1.12.2005; cauza Suciu Welle contra România, Hotărârea din 13 decembrie 2007).
Instanta de apel nu a pus în dezbaterea părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor și nu a manifestat rol activ pentru a pune în discutia părtilor necesitatea completării cadrului procesual, prin chemarea în judecată a Statului Român care, invocând drepturi proprii asupra bunului litigios, a dispus de acesta, înstrăinându-l pârâtilor.
Din prețul încasat din vânzarea bunului numai 1% revenea cu titlu de comision C, diferența de 99% din preț revenind statului, - fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a Legii nr. 112/1995 - fond aflat la dispoziția Ministerului d e Finanțe (art. 13 alin.5 din Legea nr. 112/1995).
În consecință, constatându-se că după reluarea judecății, instanța de apel nu s- conformat dispozițiilor instanței de casare și nu a manifestat rol activ în soluționarea problemei cadrului procesual în care se impunea analizarea titlului invocat de stat pentru preluarea bunului și ulterior pentru înstrăinarea acestuia conform legii nr. 112/1995, se reține că hotărârea este nelegală, urmând a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe - Judecătoriei Constanța, pentru a se asigura respectarea dublului grad de jurisdicție pentru toate părțile implicate în raportul jurisdicțional.
Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanță va avea în vedere, conform art. 315 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, toate motivele de recurs invocate de recurenții pârâți, care vizează modalitatea de preluare a imobilului de către stat și conduita părților contractante la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 27256/1996, analizarea acestora urmând a se face cu respectarea problemelor de drept deja dezlegate de instanța de recurs în ciclurile anterioare - calitatea procesuală activă reclamantelor și inexistența autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 944/1997 a Curții de APEL CONSTANȚA sub aspectul aplicării Decretului nr. 92/1950 cu privire la imobilul în litigiu, cât și a jurisprudenței CEDO în materie.
Se impune a se sublinia împrejurarea că instanța europeană a reținut în mod constant că "lipsa de coerență pe plan legislativ și divergențele de jurisprudență din domeniul naționalizării imobilelor au creat un climat general de incertitudine și nesiguranță juridică", iar incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului (cauza Tudor Tudor contra României, hotărârea din 24 martie 2009), Cauza Beian contra României).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți și, ambii domiciliați în C, strada - C nr. 125, județul C, cu sediul în-, - 18, parter, județul C și CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C prin PRIMAR, ambii cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 508/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante C, domiciliată în C,-,. 2,. 5, județul C și, domiciliată în C, strada - C nr. 125,. 1, județul C, având ca obiect nulitate contract vânzare-cumpărare.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009.
Pentru Președinte de complet, pensionată din data de 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond:
Red.hot.jud.apel: ( )
Red.hot.jud.recurs: /31.03.2009
gref.AB/2 ex./13.04.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 22 aprilie 2009
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Secția civilă
Vă înaintăm alăturat, dosarul cu numărul de mai sus - recursuri civile declarate de recurenții pârâți și, ambii domiciliați în C, strada - C nr. 125, județul C, cu sediul în-, - 18, parter, județul C și CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C prin PRIMAR, ambii cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 508/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante C, domiciliată în C,-,. 2,. 5, județul C și, domiciliată în C, strada - C nr. 125,. 1, județul C, având ca obiect nulitate contract vânzare-cumpărare, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 149/C din 30 martie 2009, a decis:
"Admite recursurile civile.Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009."
Dosarul conține un nr. de 82 file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (85 file); nr. - (nr. în format vechi 773/C/2005) al Curții de APEL CONSTANȚA (193 file); nr. R 2478/2004 al Tribunalului Constanța (71 file); nr. 1952/C/2004 al Curții de APEL CONSTANȚA (100 file); nr. 3228/2003 al Tribunalului Constanța (105 file) și, respectiv, nr. 13986/2002 al Judecătoriei Constanța (271 file).
JUDECĂTOR, Grefier,
- - - -
- 2 ex. -
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
