Anulare act. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 10029,-
DECIZIA NR.150
Ședința publică din data de 8 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina C -
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr.470 pronunțată la data de 3 mai 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorul G, cu domiciliul ales la sediul Ligii Democratice pentru din România - din cadrul Federației Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro- B,- B, sector 4, în contradictoriu cu intimații în contestație Primăria mun.P, cu sediul în--4, jud.P, Consiliul Local al Primăriei P, cu sediul în--4, jud.P și SC SA P, cu sediul în - -, nr.5, -parter, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații în contestație Primăria municipiului P și Consiliul Local al Primăriei P, prin consilier juridic, lipsind contestatorul și SC SA
Procedura legal îndeplinită.
Contestația timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10,00 lei prin anularea chitanței nr.-/27.08.2007 și cu 0,30 lei, conform timbrelor judiciare ce au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că fost atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, în cauză nefiind incidente motivele invocate.
De asemenea susține că în mod corect s-a respins recursul, având în vedere că dispozițiile Legii 10/2001 nu pot retroactiva.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr.10029,-, contestatorul Gas olicitat anularea deciziei civile nr.470/03.05.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și reluarea judecății în respectiva
-2-
cauză de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării unei noi hotărârii neviciate.
În motivarea contestației s-a arătat că prin respectiva decizie civilă s-a respins recursul pe care l-a promovat împotriva sentinței civile nr.1616/2006 a Tribunalului Prahova, hotărârea Curții de Apel fiind dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența materială a instanțelor.
A mai susținut contestatorul și faptul că s-a reținut greșit și cu rea credință de către instanța de recurs faptul că cererea inițială adresată Judecătoriei Ploieștia făcut obiectul dosarului nr.1745/2006, în realitate, cererea întemeiată pe disp. Legii 10/2001 făcând obiectul unui dosar separat, respectiv nr.8547/2005, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova. S-a reținut, de asemenea nelegal, faptul că sus-numitul și-ar fi modificat acțiunea în sensul chemării în judecată a pârâților și, fiind trimis în mod abuziv la Judecătoria Ploiești pentru formularea unei noi cereri.
De altfel, susține contestatorul, în conformitate cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența materială în materia contestațiilor împotriva dispozițiilor sau deciziilor pronunțate în baza Legii 10/2001 aparține în primă instanță Tribunalului Prahova, care astfel devine competent să judece și cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.1944/N/2000 prin care imobilul proprietatea contestatorului a fost vândut în mod abuziv chiriașilor, pârâți în prezenta cauză. În consecință, contestatorul solicită anularea deciziei Curții de Apel și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova.
În dovedirea contestației, contestatorul a atașat cererii sentința civilă nr.1616/18.12.2006 a Tribunalului Prahova.
Curtea de Apel, din oficiu, a solicitat atașarea dosarului de fond respectiv dosarul nr-.
Deși legal citată, intimata Primăria Mun.P nu a formulat întâmpinare dar a solicitat, prin reprezentantul legal, respingerea ca nefondată a prezentei cereri. La rândul său, intimata SC SA P, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru a formula eventualele apărări.
Examinând contestația în anulare de față, prin prisma motivelor invocate în susținerea ei, dar și raportat la actele și lucrările dosarului și a textelor de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 10.02.2006, sub nr.1745/2006 contestatorul Gac hemat în judecată pe intimații-pârâți Primăria P, Consiliul Local P și SC SA P, solicitând instanței anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1944/N/2000 încheiat abuziv între pârât și cumpărătorii de rea credință, chiriașii imobilului respectiv.
Prin sentința civilă nr.8040/31.10.2006, prima instanță a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția civilă.
În motivarea acestei hotărâri,s-a reținut că din analiza dispozițiilor art.2 pct.4 din Codul d e procedură civilă, modificat și completat, rezultă că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile date de lege în competența sa, din rațiuni de
-3-
judecată unitară și prin simetrie, în lipsa unei interdicții legale exprese, o astfel de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între stat și persoane fizice, intrând tot în competența de soluționare a acestei din urmă instanțe.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1616/18.12.2006, această instanță a admis la rândul său excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Constatându-se conflictul negativ de competență între cele două instanțe, prin aceeași hotărâre s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea acestui conflict, prin regulator de competență.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că în baza disp. art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.b din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare revine în primă instanță judecătoriei, nefiind incidente dispozițiile Legii 10/2001, deoarece prevederile art.24 alin.ultim și art.31 alin.2 din acest act normativ au valoarea unor norme derogatorii de la dreptul comun, competența tribunalelor în primă instanță, putând fi reținută numai în cazul soluționării plângerilor formulate împotriva dispoziției (deciziei) prin care s-a respins notificarea petenților sau nu s-a răspuns acestora în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul Gaf ormulat recurs, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, motivând faptul că declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești este nelegală, competența de primă instanță în soluționarea prezentei cereri aparținând tribunalului.
Prin decizia civilă nr.470/03.05.2007, instanța de recues a respins cererea ca nefondată și a menținut ca legală și temeinică sentința recurată.
În considerentele acestei decizii, Curtea de Apel a reținut faptul că în mod legal și temeinic Tribunalul Prahovaa apreciat în sensul că nu este competent să judece acțiunea respectivă în primă instanță, întrucât dispozițiile art.24 și 31 din Legea 10/2001 se referă exclusiv la plângerile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de unitatea deținătoare a imobilului în litigiu cu privire la imobilul a cărui retrocedare se cere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare, pe motiv că hotărârii Curții este dată cu încălcarea normelor de ordine publică care reglementează competența materială de soluționare a cererilor, de către diferitele instanțe judecătorești.
Între timp, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTIa pronunțat regulator de competență astfel că prin sentința nr.8 din 05.06.2007 dată în Camera de consiliu, a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești, raționament bazat pe aceleași argumente mai sus invocate.
Și împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, cerere înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr-.
Prin decizia civilă nr.7632/12.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a respins recursul și a menținut ca legală și
-4-
temeinică sentința civilă nr.8/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cu motivarea că o acțiune în constatarea nulității unui act este de competența în primă instanță a judecătoriei, dacă nu există o normă specială derogatorie de la această regulă.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată faptul că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.317 al.1 pct.2 cod pr.civilă potrivit cărora se poate anula o hotărâre judecătorească ce a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, pe calea căii extraordinare a atac a contestației în anulare.
Așa cum a apreciat în mod corect instanța de recurs, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI în decizia civilă nr.470/03.05.2007, împotriva căreia s-a promovat prezenta contestație, punct de vedere exprimat, așa cum am arătat, și de către instanța supremă, art.1 alin.1 cod pr.civilă potrivit căruia, "judecătoriile soluționează în primă instanță toate procesele și cererile, afară de cele date de lege în competența altei instanțe", instituie regula plenitudinii de competență în primă instanță în favoarea judecătoriilor, ceea ce conduce la concluzia că restrângerea acestei competențe, având caracter derogatoriu, trebuie să fie expresă și limitativă. În consecință, normele de competență fiind de strictă interpretare, în măsura în care codul sau altă lege specială nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
Raportat la obiectul prezentei cereri, respectiv anularea unui act juridic civil, nu există nici o normă derogatorie care ar stabili o altă competență în primă instanță decât aceea a judecătoriei, art.26 din Legea 10/2001 invocat de către contestator referindu-se strict și limitativ, deci derogatoriu de la norma de drept comun, numai la plângerile împotriva dispoziției (deciziei) unității deținătoare a imobilului, emisă în urma notificării adresată de către persoana îndreptățită în sensul legii. Raționamentul judecătoriei în sensul că nu există o interdicție legală și că există rațiuni de judecată unitară și prin simetrie care ar induce concluzia competenței tribunalului, nu poate fi primit câtă vreme conduce la încălcarea unei norme de competență imperataive.
În consecință în baza art.317 alin.1 cpt.2 cod pr.civilă, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare ca fiind nefondată.
Prin urmare, devenind irevocabilă sentința civilă nr.8/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, recursul împotriva acesteia fiind respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție și deci chestiunea competenței în primă instanță a Judecătoriei Ploiești fiind stabilită cu titlu irevocabil, prezenta cauză urmează a fi trimisă acestei din urmă instanțe, pentru soluționarea în fond a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.470 pronunțată la data de 3 mai 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, de către contestatorul, cu domiciliul ales la sediul Ligii Democratice pentru din România - din cadrul Federației Democratice pentru Apărarea Drepturilor
-5-
Omului și Integrare Euro- B, cu sediul în B,- B, sector 4, în contradictoriu cu intimații în contestație Primăria Municipiului P, Consiliul Local al Primăriei, ambele cu sediul în--4, jud.P și SC SA cu sediul în-, - parter, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina
--- - C - -
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.ART /tehnored.VM
2 ex./12.02.2008
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina
