Anulare act. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1505
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 8 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 490 din data de 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata intervenientă - CU DOMICILIUL ALES LA MANDATAR
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurenților reclamanți și, prin apărător, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 15 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 09.12.2005, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, - și pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 853/29,04.2005, procesului-verbal de adjudecare încheiat în dosarul de executare nr. 277/E/2004 și a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent privind imobilul situat în C, strada -, - 6,. 1,. 11, încheiat între pârâți; au mai solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului menționat mai sus, ca urmare a constatării nulității contractelor amintite, precum și radierea din Cartea Funciară a ipotecii instituite asupra imobilului.
La data de 08.05.2005, reclamanții au precizat acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâților la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse apartamentului în discuție, constând în: montat centrală proprie, calorifere noi, țevi noi la toate instalațiile sanitare, gresie în baie, bucătărie și hol, faianță în baie și în bucătărie, cinci uși complete cu din lemn masiv, debara din lemn masiv, tâmplărie nouă cu geam termopan, închidere balcon cu PVC și geam termopan, montat parchet din salcâm în sufragerie și dormitor, pe scândură cu smoală, rigipsat toți pereții interiori și rigipsat cu model tavanele, urmând a se reține și contravaloarea manoperei la toate aceste lucrări și a materialelor încorporate; precizarea de acțiune a fost motivată în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei.
Prin sentința civilă nr. 6417 din 4.09.2006, pronunțată în dosarul nr. 18684/C/2006, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea precizată formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, - și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de împrumut garantat cu ipotecă nr. 853/2004, reclamanții au împrumutat de la pârâții și - suma de 13.000 USD, fără ca în cuprinsul actului să fie stipulată perceperea vreunei dobânzi ca urmare a neachitării la scadență a împrumutului, iar, ulterior, pârâții au procedat la executarea silită prin vânzarea la licitație publică a imobilului cu care a fost garantat împrumutul.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor lor privind perceperea unor dobânzi considerabile pentru împrumutul acordat de către pârâții si, astfel că motivul de nulitate invocat de reclamanți nu își găsea aplicarea.
Instanța de fond a apreciat că atât contractul de împrumut nr. 853/2004, cât și actele subsecvente sunt valide.
În ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la apartamentul in litigiu, instanța de fond a reținut că acestea au fost încorporate în preț, iar reclamanții nu mai pot ridica pretenții cu privire la imobil după ieșirea acestuia din patrimoniul reclamanților.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții si, susținând ca instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamanților și nu a amânat pronunțarea pentru a le da posibilitatea să depună concluzii scrise, încălcând astfel dispozițiile art. 156 Cod proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 328/20.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei, s-a înlăturat motivul referitor la încălcarea dreptului la apărare și la lipsa de rol activ al instanței, reținându-se că prima instanță a încuviințat probele solicitate de reclamanți, dar apărătorul acestora nu s-a prezentat la termenul fixat pentru administrarea probelor și nici nu a formulat cerere de amânare, așa încât, în mod corect s-a trecut la soluționarea cauzei, fără a se încălca dispozițiile art. 156 Cod proc. civ.
În ce privește fondul cauzei, instanța de apel a motivat că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor din acțiune referitoare la cauza ilicită și imorală a contractului de împrumut garantat cu ipotecă, prin perceperea de dobânzi cu caracter de camătă de către pârâții împrumutători, deși le revenea această sarcină conform art. 1169.civ. iar din contractul autentic de împrumut încheiat rezultă că reclamanții au primit întreaga sumă împrumutată, menționată în contract.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții, apreciind că acestea sunt rezultatul unei greșite aplicări a legii, că analiza instanțelor s-a îndepărtat vizibil de motivele invocate în acțiune, că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod proc. civ. și nu au fost analizate înscrisurile care fac dovada frecventelor împrumuturi cămătărești practicate de către pârâți, fiind înlăturată și declarația martorului care a asistat nemijlocit la discuțiile părților privitoare la suma reală ce s-a predat reclamanților.
Prin decizia nr. 1361/11.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de reclamanți, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță a analizat cererea în pretenții ca fiind formulată față de pârâtul - subdobânditorul apartamentului în urma adjudecării și a două vânzări succesive, și nu față de pârâții indicați în cerere, fiind încălcat principiul disponibilității părților; s-a reținut, de asemenea, că instanța nu a analizat capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare a imobilului în discuție.
În ce privește soluționarea capătului de cerere vizând constatarea nulității contractului de împrumut garantat cu ipotecă, instanța de control judiciar a reținut că instanțele de fond și apel nu au analizat ilicitatea cauzei invocată de reclamanți, limitând examinarea la natura împrumutului doar pe baza actului autentic încheiat de părți.
Instanța de recurs a conchis că, restrângând analiza cauzei doar la acest din urmă raport juridic, fără a extinde examinarea la alte probe administrate spre a se dovedi practicarea cămătăriei de către pârâți și, implicit, cauza ilicită a contractului în discuție, instanțele în mod greșit au refuzat probarea cauzei ilicite prin alte mijloace decât contractul autentic; or, ilicitatea cauzei, inclusiv frauda la lege pot fi dovedite prin orice mijloc de probă admis de lege, indiferent dacă această cauză este sau nu prevăzută în înscrisul constatator, această dovadă putând fi făcută atât cu elemente intrinseci actului juridic dedus judecății, cât și cu elemente exterioare înscrisului și actului juridic.
Instanța de recurs a concluzionat că, în cauză, nu a fost parte - vânzător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, act a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată prin acțiune și că, anterior și ulterior acestei vânzări, s-au încheiat alte contracte de înstrăinare, iar instanța nu a pus în discuție o eventuală extindere a cadrului procesual.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-.
La termenul din 29.02.2008, intervenienta - a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea capetelor de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu și radierea din cartea funciară a înscrierilor ulterioare adjudecării imobilului la licitație publică.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3327/09.12.2005 la., a dobândit imobilul în litigiu de la pârâtul - proprietar în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2798/2005 la. -, cu precizarea că imobilul nu era grevat de sarcini, conform extrasului de carte funciară nr. 33466/2005.
În rejudecare, urmând indicațiile instanței de control judiciar, instanța a dispus introducerea în cauză a numitului, cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții și - și, respectiv, vânzător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul.
La data de 21.03.2008, reclamanții au depus la dosar o precizare a acțiunii introductive, incluzând și completarea cadrului procesual sub aspectul obiectului; în acest sens, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente actului de înființare a ipotecii și de adjudecare a imobilului la licitație publică, în speță, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3584/20.12.2004, încheiat între pârâții, - și, pe de o parte și pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2798/14.09.2005, încheiat între pârâții și și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3237/09.12.2005, încheiat între pârâtul și intervenienta -, toate încheiate în frauda legii și fondate pe o cauză ilicită; au mai arătat că mențin toate celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă.
În susținere, reclamanții au arătat că pentru a face imposibilă recuperarea bunului, pârâții au creat o adevărată filieră care a încheiat "în cascadă" mai multe contracte autentice, cu intenția clară de a îndepărta bunul de dobânditorul inițial și cu scopul de a putea invoca, cu succes, buna-credință a subdobânditorilor, practicând dobânzi împovărătoare, fără a urmări, în concret, scopul licit al câștigului efectiv din vânzare.
Au mai arătat că formalismul și cauza ilicită a actelor de vânzare-cumpărare sunt probate de succesiunea vânzărilor și prețul modic al acestora, sub prețurile practicate pe piața imobiliară.
La termenul din 09.05.2008, în baza art. 52.proc.civ. instanța a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție formulată de intervenienta -.
La termenul din 30.05.2008, reclamanții au depus la dosar o nouă precizare, prin care au solicitat și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestor contracte, în sensul ca apartamentul să reintre în patrimoniul reclamanților.
Au precizat că petitul privind îmbunătățirile efectuate în apartament are un caracter subsidiar, urmând ca instanța să aibă în vedere acest capăt de cerere doar în măsura în care nu desființează contractele de vânzare-cumpărare criticate; pentru teza subsidiară, reclamanții au precizat că își îndreaptă pretențiile împotriva pârâților și -, care au declarat, în fals, că ei ar fi efectuat îmbunătățirile în apartament, pentru a face posibilă înstrăinarea apartamentului, deși nu au avut nici-o contribuție la aceste îmbunătățiri, precum și împotriva intervenientei -, care a beneficiat de o îmbogățire fără justă cauză, cu concursul celorlalți pârâți.
Prin sentința civilă nr. 1980 din 06 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea completată și precizată.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut garantat cu ipotecă, autentificat sub nr. 853/29.04.2004 de către, încheiat între pârâții și -, în calitate de creditori și reclamanții și, în calitate de debitori.
S-a anulat actul de adjudecare întocmit în dosarul de executare silită nr. 277/E/2004 al, privind imobilul situat în C, strada -, -. 1,. 11.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3584/20.12.2004, încheiat între pârâții, - și, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2798/14.09.2005, încheiat între pârâții, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3237/09.12.2005, încheiat între pârâtul, în calitate de vânzător și intervenienta -, în calitate de cumpărător.
S-au repus părțile în situația anterioară încheierii contractelor a căror nulitate absolută s-a constatat.
S-a dispus radierea ipotecii instituite asupra imobilului situat în C, strada -, -. 1,. 11.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta -.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 74,7 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cadrul procesual sub aspectul părților și al obiectului a fost fixat în rejudecare, în raport de indicațiile instanței de control judiciar, prin completarea și precizarea succesivă a acțiunii introductive.
Potrivit contractului de împrumut garantat cu ipotecă, autentificat sub nr. 853/29.04.2004 de către, pârâții și - au împrumutat reclamanților și suma de 13.000 USD, echivalentul sumei de 442.500.00 lei vechi, pe care aceștia din urmă s-au obligat să o restituie la data de 30.06.2005.
Împrumutul astfel realizat a fost garantat cu o ipotecă de rangul I asupra apartamentului proprietatea reclamanților, situat în C, strada -, -. 1,. 11.
Martorii audiați în cauză la cererea reclamanților au confirmat natura și condițiile contractului de împrumut, în esență, cauza ilicită a acestui contract; în acest sens, martora (implicată personal într-un împrumut acordat de către pârâții și -), a declarat că pârâții au continuat să le solicite reclamanților dobânzi împovărătoare chiar și după achitarea împrumutului în sumă de 10.000 USD, iar martorul a declarat că a constatat în mod nemijlocit condițiile efectuării împrumutului în sumă de 10.000 USD; martorul a relatat că, la data încheierii contractului de împrumut, reclamantul i-a solicitat să se prezinte la sediul notarului public, cu scopul de a-i restitui împrumutul în sumă de 2.600 USD; martorul a declarat că suma de 2.600 USD i-a fost remisă personal de către pârâtul, care l-a întrebat "cât îi datorează reclamantul din suma de 10.000 USD".
Martorul a mai arătat că îl cunoștea pe pârâtul și că acesta obișnuia să ofere împrumuturi prin anunțuri la publicitate, motiv pentru care, la data încheierii contractului de împrumut, l-a avertizat pe reclamant în legătură cu modul în care va evolua relația contractuală dintre acesta și pârâții creditori.
Această din urmă declarație a martorului se coroborează cu celelalte acte ale dosarului, depuse în ambele cicluri procesuale, potrivit cărora pârâții și - obișnuiau să acorde împrumuturi cu o dobândă împovărătoare, garantate cu locuințele persoanelor împrumutate.
Scopul și finalitatea acordării acestui gen de împrumuturi este confirmat și de raportul întocmit de Biroul de Carte Funciară D la cererea Direcției Generale a Penitenciarelor, potrivit căruia în perioada 1999 - 2003 pârâtul a devenit proprietarul a 34 de imobile.
Coroborând depozițiile martorilor audiați la cererea reclamanților cu actele atașate la dosarul cauzei, instanța a reținut că pârâții practicau cămătăria, acordând împrumuturi cu dobânzi împovărătoare.
În acest context, instanța a reținut că suma ce a format obiectul contractului de împrumut garantat cu ipotecă, autentificat sub nr. 853/29.04.2004 de către, a fost de 10.000 USD, și nu de 13.000 USD cum s-a stipulat în contract, diferența în sumă de 3.000 USD reprezentând dobânda practicată de către pârâți, în contradicție cu dispozițiile legale privind dobânda legală.
Ca și element intrinsec actului juridic dedus judecății, alături de elementele exterioare analizate mai sus, instanța a constatat că notarul public nici nu a fost în măsură să ateste, prin semnătură, remiterea efectivă a sumei de 13.000 USD, întrucât din conținutul contractului de împrumut rezultă că această sumă nu a fost remisă în fața sa, ci "înainte de autentificarea contractului".
La pronunțarea soluției asupra petitului privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3237/09.12.2005, încheiat între pârâtul și intervenienta -, instanța a avut în vedere și următoarele argumente de natură a contraproba buna-credință a intervenientei:
În cauză, intervenienta a susținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3327/09.12.2005 la., a dobândit imobilul în litigiu de la pârâtul, cu precizarea că imobilul nu era grevat de sarcini, situație atestată de extrasul de carte funciară nr. 33767/09.12.2005.
Instanța a constatat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus (09.12.2005), anterior emiterii extrasului de carte funciară menționat mai sus, reclamanții notaseră litigiul de față în Cartea Funciară, așa cum atestă încheierea nr. 33605/2005 a Biroului de Carte Funciară, astfel încât buna-credință a intervenientei nu este susținută.
Nici depoziția martorului, audiat la cererea intervenientei, nu a fost concludentă în acest sens, simpla afirmație în sensul că "tatăl intervenientei dorea de mult timp să îi cumpere fiicei sale un apartament" nefiind de natură a susține buna-credință a acesteia în calitate de subdobânditor al apartamentului în litigiu.
În speță, este fără echivoc că părțile au încheiat actul de vânzare-cumpărare cunoscând despre existența litigiului, astfel încât, așa cum s-a arătat mai sus, actul este fundamentat pe o cauză ilicită, având ca numitor comun reaua-credință a părților contractante.
Pe cale de consecință, părțile contractante au fost repuse în situația anterioară încheierii contractelor a căror nulitate absolută s-a constatat, în sensul că imobilul situat în C, strada -, -. 1,. 11 va reintra în patrimoniul reclamanților.
Tot ca o consecință a celor dispuse mai sus, în baza art. 33 din legea nr. 7/1996, modificată și completată, s-a dispus dispune radierea ipotecii instituite asupra imobilului situat în C, strada -, -. 1,. 11.
În strânsă corelație cu soluția pronunțată asupra acțiunii principale, instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - ca fiind nefondată.
În baza art. 274.proc.civ. fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 74,7 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferent, achitate în primul ciclu procesual, alte cheltuieli nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, intervenienta - și pârâții - și.
În motivarea apelului depus la 11.02.2009, intervenienta -, a susținut că sentința este lovită de nulitate întrucât nu a fost arătată calea de atac prin minută, nu au fost arătate susținerile părților, nu s-a arătat termenul la care s-a depus cererea de intervenție, faptul că a fost discutată în contradictoriu și considerentele pentru care a fost respinsă în final.
A susținut că nu s-a analizat aspectul că a fost cumpărător de bună-credință la încheierea contractului nr. 3237/09.12.2005, că nu era notat nici un litigiu la cartea funciară, iar notarea litigiului de către celelalte părți s-a făcut ulterior încheierii contractului.
La 07.04.2009 intervenienta - a depus la dosar motive dezvoltate de apel, în care a mai arătat că judecata nu s-a făcut în contradictoriu cu toate părțile, că mama sa, în calitate de mandatar, trebuia să fie conceptată în acest dosar întrucât a reprezentat-o la notarul public și a încheiat contractul autentic în numele său.
A susținut că a fost de bună-credință la încheierea contractului, că la momentul notării dreptului său de proprietate nu era notat nici un litigiu, iar obligația verificărilor sarcinilor apartamentului revenea notarului și că notarea litigiului s-a făcut ulterior înscrierii dreptului său de proprietate.
A susținut că instanța de fond a interpretat în mod subiectiv proba cu înscrisuri, nu le-a coroborat cu declarația martorului, că nu s-a analizat aspectul că apartamentul a fost găsit de familia sa printr-un anunț la ziar și că prețul la care l-a cumpărat a fost destul de mare.
A mai susținut că instanța de fond trebuia să oblige toate părțile adverse să onoreze timbrajul la valoarea fiecărui contract.
A solicitat admiterea apelului și, pe fond, respingerea acțiunii, cu menținerea contractului autentic pe care l-a încheiat cu.
În motivarea apelului, pârâții - și, au susținut că nu are relevanță faptul că nu au formulat un punct de vedere în scris, că nu putea fi anulat contractul de împrumut și nici actele ulterioare deoarece chiar instanța a constatat că acest contract de împrumut garantat cu ipotecă a fost real, părțile nefăcând dovada contrarie, după cum nu s-a făcut dovada unei cauze false și licite, că a rezultat în mod evident că reclamanții au împrumutat sume de bani de la ei, că a rezultat că aceștia nu au restituit împrumutul, că singurul aspect reținut de instanță a fost că s-a împrumutat 10.000 USD, însă chiar dacă s-ar dovedi ca adevărat, nu este un motiv de nulitate absolută, iar reclamanții ar fi avut ocazia promovării unei contestații la executare, că nu există cauză falsă sau ilicită la încheierea contractului de împrumut, că motivația instanței este în neconcordanță cu starea de fapt și actele dosarului și că motivarea instanței că ulterior s-ar fi încheiat mai multe acte de vânzare cu privire la imobile sau că pârâtul a acordat mai multe împrumuturi, nu constituie argumente juridice.
Au susținut că au achitat prețul împrumutului, au intabulat actul, astfel că buna lor credință este nu numai prezumată, ci și dovedită, că au încheiat o convenție în fața notarului și că de rea-credință sunt reclamanții care produc acte pro causa, cu scopul vădit de a crea o prezumție în favoarea lor.
Au arătat că instanța a afirmat că ei au mai făcut alte împrumuturi și în alte dăți, însă aceasta nu este o cauză care să conducă la anularea unei convenții particulare.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților.
La data de 25 mai 2009 intimatul pârât a depus la dosar cerere de aderare la apelul formulat de apelanții pârâți - și, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 490 din 29.06.2009, Tribunalul Dolja respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul și a admis apelurile formulate de apelanta intervenientă - și apelanții pârâți și -, împotriva sentinței civile nr. 1980 din 06 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, intimații pârâți și.
S-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de aderare la apelul formulat de apelanții pârâți - și, de către intimatul pârât, s-a constatat că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 293 alin. 1 Cod pr. civ. "intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare."
Împrejurarea care rezultă în mod neechivoc din textul citat este aceea că "aderarea la apel" se poate face numai de intimat și este îndreptată împotriva părții cu interese contrare care are poziția de apelant în apelul principal.
Ca o caracteristică a instituției, această formă de apel se poate îndrepta numai împotriva apelantului principal, respectiv, în termenii legii, intimatul poate "să adere la apelul făcut de partea potrivnică".
Aderarea la apel se poate face deci, numai la apelul introdus de partea cu interese contrarii în proces, ceea ce exclude putința de aderare a părții cu interese alăturate, cum este cazul în speță.
Părțile cu aceleași interese nu pot adera una la apelul celeilalte, ori în speță, intimatul are același interes cu cel al apelanților pârâți, situație față de care cererea de aderare la apel este inadmisibilă și se va respinge ca atare.
În ceea ce privește apelurile principale, acestea se vădesc a fi fondate pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu și pus în discuția părților, conform dispozițiilor art. 295 alin. 1 teza finală proc.civ.
Astfel, prin cererea formulată la data de 21 martie 2008 (fila 16 din dosarul -, vol. I), reclamanții și, față de motivarea instanței de recurs, au formulat precizare a acțiunii principale, solicitând judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâții, -, și, pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3584/20.12.2004 ca fiind încheiat în frauda legii și fondat pe o cauză ilicită, pe lângă celelalte capete de cerere, în contradictoriu cu pârâții, - și -.
În ședința publică de la 28.03.2008 s-a dispus comunicarea precizării de acțiune formulată de reclamanți, apoi la 09.05.2008 instanța a prorogat pronunțarea asupra cererii reclamanților privind posibilitatea modificării cadrului procesual după casarea cu rejudecare.
La data de 30.05.2008 reclamanții au depus o nouă precizare la acțiune, solicitând și repunerea în situația anterioară în cazul în care se va dispune constatarea nulității actelor atacate.
În ședința publică de la 30.05.2008, instanța a încuviințat extinderea cadrului procesual, nefiind însă conceptată în cauză numita, parte în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3584/20.12.2004, față de care prin precizarea la acțiune reclamanții au solicitat acest lucru.
Instanța de recurs nu a stabilit cadrul procesual, ci a constatat că în cauză nu a fost parte, vânzător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, act a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată prin acțiune și că instanța de fond nu a pus în discuție o eventuală extindere a cadrului procesual.
La instanța de fond, în ședința publică de la 29.02.2008 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului
Însă, o precizare a cadrului procesual și a obiectului acțiunii civile a fost făcută de reclamanți la data de 21.03.2008, iar instanța de fond a încuviințat extinderea cadrului procesual.
Din verificarea dosarului de fond, a rezultat că judecata cauzei s-a făcut în lipsa introducerii în cauză a tuturor părților actului, ori era necesară introducerea acestora în proces pentru a-și putea face apărările față de acțiunea introdusă împotriva lor, prin urmare, judecata fondului s-a făcut cu lipsă de procedură față de aceștia.
Procedând la judecată în absența numitei, care nu a fost citată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 85 și art. 107 din Codul d e procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de desființare prevăzut de art. 297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Citarea părților reprezintă o condiție esențială în procesul civil, iar încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece este de natură să influențeze asupra soluției date în lipsa părții sau a dovezii legale de citare, antrenând, în mod virtual, posibilitatea soluționării greșite a litigiului.
Prin sentința apelată, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3584/20.12.2004, încheiat între pârâții, - și, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător.
În cauză nu a fost conceptată și nici citată numita, față de care reclamanții au solicitat introducerea sa în proces, astfel încât, procedând astfel, sentința este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității, iar nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare se judecă în contradictoriu cu părțile, între care s-a realizat operațiunea juridică a vânzării, ce figurează în contract, coparticiparea procesuală fiind reglementată prin art. 47.proc.civ; în acest scop instanța, în temeiul art. 129-130.proc.civ. pune în vedere părților posibilitatea de a cere citarea în cauză a tuturor părților.
În cauză, deși reclamanții au precizat acțiunea, iar instanța a încuviințat extinderea cadrului procesual, nu au fost conceptate părțile actului a cărui nulitate s-a solicitat, ori în materia nulității actelor juridice coparticiparea procesuală este necesară, obligatorie și unitară, instanța trebuind să constate nevalabilitatea actului juridic printr-o hotărâre uniformă.
Întrucât acțiunea în nulitate este strâns legată de cauza actului juridic, ca expresie a poziției subiective a părților față de contractul încheiat, se impunea, obligatoriu, chemarea în judecată a tuturor părților contractului.
Datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ori acest motiv de ordine publică, conduce, inevitabil, la desființarea sentinței pentru nerespectarea de către instanță a prevederilor art. 47 Cod procedură civilă.
Cu referire la acest motiv de ordine publică ce privește nerespectarea condiției coparticipării procesuale pasive obligatorii, s-a constatat că instanța de fond nu putea hotărî asupra valabilității actului juridic, până nu dispunea citarea în cauză a tuturor părților ce au încheiat contractele atacate în justiție.
Soluționând astfel cauza, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează nulitatea, din oficiu, invocată de instanță, care în opinia recurenților nu îi găsește incidența în cauză, deoarece nu este soția numitului, fiind soră, și astfel nu beneficiază de prezumția instituită de art. 30 Codul familiei, în sensul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei pe numele unui soț constituie bun comun și astfel, această persoană nu poate fi vătămată în dreptul său, neputându-se vorbi de o coparticipare procesuală obligatorie.
Recurenții mai arată că solicită admiterea recursului și să se constate că apelul este nefondat, dând eficiență sentinței instanței de fond, dezvoltând argumentele în acest sens.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în urma precizărilor făcute de reclamant și extinderea cadrului procesual și a obiectului acțiunii civile, instanța de fond a constatat și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3584 din 20.12.2004, încheiat între pârâții, și, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător.
Deși instanța de fond a încuviințat extinderea cadrului procesual, în cauză nu a fost însă conceptată și nici citată numita, astfel încât sentința este lovită de nulitate, deoarece procesul s-a desfășurat fără respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, atâta timp cât aceasta era parte în contractul pentru care instanța a constatat nulitatea absolută.
Având în vedere aceste considerente, motivul invocat de recurenți, în sensul că dreptul numitei ar rezulta din împrejurarea că aceasta ar fi căsătorită cu, având în vedere comunitatea de bunuri reglementată de art. 30 Codul familiei, nu este întemeiat.
Indiferent dacă numita este soția sau sora numitului, drepturile acestuia decurg din faptul că aceasta este parte în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3584/20.12.2004.
Urmează deci să se constate că soluția instanței de apel, de desființare a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță este legală și își are temeiul juridic în art. 312 alin.5 Cod pr. civ.
Această soluție face de prisos analiza celorlalte motive de recurs invocate și care privește eventualitatea admiterii recursului și modificării deciziei instanței de apel.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 490 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata intervenientă - CU DOMICILIUL ALES LA MANDATAR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./16.12.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
