Anulare act. Decizia 1542/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1542/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenții domiciliat în T,-,. 29, județul T, -, domiciliat în T,-,. 61, județul T, - domiciliată în T,-,. 19, județul T, domiciliat în T,-,. 62, județul T, domiciliat în T,-,. 35, județul T, domiciliat în T,-,. 27, județul T, domiciliat în T,-,. 43, județul T, domiciliat în T,-,. 58, județul T, domiciliat în T,-,. 63, județul T, G domiciliat în T,-,. 30, județul T, domiciliat în T,-,. 53, județul T, domiciliat în T,-,. 8, județul T, C, toți cu domiciliul în T, str. - -, Cămin 2, nr. 35, județul T, în contradictoriu cu intimații - -, cu sediul în T, nr. 3, - 3,. B, județul T, domiciliat în T,-,. 44, județul T, T, G, toți cu domiciliul în T, str. - -, Cămin 2, nr. 35, județul T, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. cpt. Av.., nr. 50, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 334/2008-R din 04 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 23 octombrie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 30 octombrie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 334/2008-R din 04 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de recurentele pârâte - -, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații reclamanți ,; a fost admisă cererea formulată de reclamanții, (fostă ), -, C, -, T, G, toți cu domiciliul în T, str. - -, Cămin 2, nr. 35, județul T, împotriva deciziei civile nr. 611/A din 14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie ce a fost modificată, s-au admis apelurile pârâților și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 4487 din 16 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă precizată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta - -
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Au fost obligate părțile intimate în solidar să plătească părții recurente suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin contractul de privatizare încheiat între fostul, actualmente B și Asociația "" - Programul Acțiunilor Salariaților la data de 18 mai 1994, s-a vândut un număr de acțiuni, proprietatea statului, cumpărătoarei, contra unei sume acolo stabilite. Printre clauzele contractului figura și interdicția de înstrăinare a oricărui bun ce figura în anexele contractului, timp de 7 ani. Printre bunurile vândute în baza acelui contract se aflau și apartamentele din litigiu, situate în T,. Ulterior, prin decizia Consiliului de Administrație al societății din data de 19 octombrie 1994, locuințele de la adresa respectivă au fost calificate ca fiind locuințe de serviciu. Anterior privatizării, prin Decizia nr. 20 Consiliului . Statului () din 16 august 1998, s-a interzis vânzarea apartamentelor situate pe, reținându-se că sunt locuințe de intervenție și sunt necesare unității. Aceste acte au fost contestate de reclamanți, concomitent cu solicitarea obligării pârâtelor să le vândă locuințele, în temeiul contractelor de închiriere deținute de reclamanți.
În cauză, urmare a modificării Codului d e procedură civilă, s-au făcut mai multe declinări de competență, dar aceste aspecte procedurale nu încalcă dreptul la un proces echitabil, așa cum susține recurenta "" - T, și nici nu există hotărâri contradictorii ale instanțelor de fond, acestea au fost desființate în căile de atac prin care s-a dispus reluarea judecății. Sub aspectul lipsei calității procesuale a reclamanților ce nu au uzat de căile de atac în ciclul procesual anterior, curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile articolului 48 Cod procedură civilă cu privire la coparticiparea procesuală, astfel, excepția invocată este nefondată.
De asemenea, cu privire la interesul legitim și actual al reclamanților, față de împrejurarea că s-au reziliat o parte din contractele de închiriere deținute de aceștia, curtea apreciază că această excepție este nerelevantă, pretenția reclamanților, aflați în aceeași situație juridică, urmează a fi analizată pe fond, în vederea reglementării definitive a regimului juridic al locuințelor în cauză, dar și a litigiului dintre părți.
Sub aspectul fondului, s-a apreciat că esențial este regimul juridic al acestor locuințe raportat la dispozițiile Legii nr. 85/1992, Legii nr. 76/1994 și Legii nr. 114/1996. Prin Decizia II/1997 a Curții Supreme de Justiție, în interesul legii, s-a statuat că instanțele sunt competente să cenzureze dacă locuințele declarate de intervenție prin acte ale conducerii societății sunt locuințe de intervenție în înțelesul legii speciale, și dacă acestea se pot vinde chiriașilor. În sensul stabilit de acest recurs în interesul legii, instanțele sunt abilitate să verifice dacă locuințele din litigiu sunt de intervenție și dacă se pot vinde reclamanților.
Locuințele din litigiu reprezintă în fapt cămin de nefamiliști care, anterior anului 1990 au fost închiriate angajaților de Construcții Industriale T (antecesoarea "" - T), contractele de închiriere fiind accesorii contractelor de muncă. Legea nr. 3/1977, în vigoare anterior Legii nr. 85/1992, definea la art. 55, 56 și 57 noțiunea de locuință de serviciu și regimul juridic al acesteia. Legea nr. 5/1973 nu conține noțiunea de locuință de intervenție, cu privire la locuințele de serviciu, singura reglementare se regăsește în textele legale mai sus arătate. Potrivit vechii reglementări locuințele din litigiu erau de serviciu, accesorii la contractul de muncă, și contractul de locațiune înceta odată cu cel de muncă. În esență la fel este reglementat și regimul juridic al locuințelor de intervenție, în înțelesul art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Textul de lege enunțat definește locuințele de intervenție ca fiind cele destinate cazării personalului propriu care îndeplinește funcții ce necesită prezența în unitate permanent ori pentru urgențe. Societatea recurentă este continuatoarea de Construcții T, cu activitate de construcții, care în esență este o activitate sezonieră și care are nevoie de angajați pe perioade determinate. Că acesta este caracterul locuințelor din litigiu rezultă și din împrejurarea că reclamanții din prezenta cauză, unii având contracte de închiriere anterioare anului 1990, provin din zone aflate la sute de kilometri de Apoi, locuințele din litigiu, încă din anul 1994, prin Decizia Consiliului de Administrație au fost declarate ca locuințe de serviciu, iar prin Hotărârea nr. 20 Consiliului . Statului din 16 august 1998 s-a interzis vânzarea acestora, fiind calificate ca locuințe de intervenție, necesare desfășurării activității unității.
Toate aceste argumente, coroborate cu împrejurarea că este vorba de locuințe compuse din o cameră de cămin, improprii folosinței unei familii, converg spre concluzia că acestea sunt locuințe de intervenție în înțelesul legii speciale și prin urmare nu se pot vinde chiriașilor.
Instanța de fond nu putea dispune anularea clauzei de înstrăinare a activelor societății către copârâtă, la data pronunțării hotărârii perioada de interdicție (7 ani) expirase, iar capătul de cerere al reclamanților era fără obiect.
În concluzie, s-a impus modificarea hotărârilor instanțelor de fond și apel, fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor articolului 7 din Legea nr. 85/1992.
Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire, timbrată cu 10,3 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, intimații, -, -, G, C, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei, ulterior precizându-se că solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței și a deciziei din apel, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că nu s-a pronunțat instanța de recurs asupra celor 5 capete de cerere formulate de ei și admise prin sentința civilă nr. 4487/2006 a Judecătoriei Oradea, motiv de revizuire prevăzut de articolul 322 punctul 2 Cod de procedură civilă. Din dispozitivul deciziei ce face obiectul prezentei cereri, reiese faptul că s-a modificat sentința civilă nr. 4487/2006 a Judecătoriei Oradea, s-a respins ca nefondată acțiunea și s-au menținut restul dispozițiilor.
Nu s-a pronunțat Curtea de Apel asupra nici unuia dintre cele 5 capete de cerere și nici nu a precizat care este restul dispozițiilor menținute. Nu se poate reține că prin aceste dispoziții lapidare s-ar fi pronunțat asupra celor 5 capete de cerere concret soluționate de Judecătoria Oradea, întrucât, conform articolului 129 (6) Cod de procedură civilă, curtea avea obligația să se pronunțe asupra tuturor cererilor din proces, motiv de revizuire a deciziei.
Referitor la considerentele deciziei, se observă că s-au reținut fapte contrare realității, probelor din dosar, că ar fi compuse locuințele doar dintr-o cameră improprie folosirii unei familii, contrar realității, schițele, adresa nr. 1283/1993 a - - T, adresa nr. 3200/1996 a CONSILIULUI JUDEȚEAN T, confirmând că sunt compuse din câte o cameră, baie, debara, deci garsoniere, realizate prin transformarea Cămin 2.
Din contractele de închiriere reiese că garsonierele erau și sunt proprii pentru folosința a câte unei familii, folosite ca atare. Ca urmare a nepronunțării asupra capetelor de cerere, cele două acte administrative ilegale au fost considerate valabile, ori, ele trebuiau supuse controlului instanțelor.
S-a reținut în considerente că au contracte de închiriere anterioare anului 1990, că provin din zone aflate la sute de kilometri depărtare de T, deși, de peste 20 de ani locuiesc acolo cu familiile și copiii născuți în T, neexistând un impediment neconstituțional de a-și stabili domiciliul în orice localitate din țară.
Împrejurarea că recurenta are ca activitate construcții, sezonieră, că are nevoie de angajați pe perioadă determinată, este o dovadă că locuințele nu pot fi calificate de intervenție, nu au servit niciodată pentru cazarea unor salariați a căror prezență permanentă era impusă în caz de urgență. Nu s-a făcut dovada că, măcar unul dintre ei, ar fi îndeplinit activități ce să necesite prezența permanentă sau în caz de urgență.
Nu s-a reținut nici faptul că recurenta a început lucrări de transformări interioare și exterioare pentru realizarea unor spații comerciale, prin sacrificarea drepturilor lor prevăzute de Legea nr. 85/1992, autorizația de construire fiind suspendată și sistate lucrările începute.
Decizia s-a pronunțat la 04.03.2008, redactată la 19.03.2008, dactilografiată la 26.03.2008, semnată pentru conformitate la 07.04.2008, astfel că, doar după această dată au putut formula cerere de revizuire, fiind până la această dată împiedicați dintr-un motiv mai presus de voința lor, să cunoască decizia și să o atace în termenul de o lună de la pronunțare, depunând însă cerere în 15 zile de la încetarea împiedicării - articolul 103 Cod de procedură civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 322 punctul 2 Cod de procedură civilă, 103 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a invocat excepția tardivității cererii, a nulității cererii urmare a semnării doar de avocat, iar în fond a solicitat respingerea cererii.
- -, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția față de cererea de revizuire.
Examinând decizia supusă cererii de revizuire, prin prisma excepției de tardivitate invocată de intimata - - T, instanța constată următoarele:
Potrivit articolului 322 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, evizuirea unei hotărâri rămasă definitivă la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat instanța asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut.
Termenul de revizuire, într-o astfel de situație, expusă mai sus și invocată de către revizuenți ca motiv de revizuire, conform articolului 304 aliniatul 1 punctul 1 Cod de procedură civilă, este de o lună de zile ce se socotește de la pronunțare, dar nu de la redactare ori dactilografiere, semnare pentru conformitate a hotărârii.
În speță, decizia a cărei revizuire s-a solicitat, decizia civilă nr. 334/1008-R, a fost pronunțată la data de 04.03.2008 în dosar nr- al Curții de Apel Oradea, iar cererea de revizuire s-a înregistrat doar la data de 18.04.2008, deci cu depășirea termenului imperativ de o lună de zile stabilit de articolul 304 aliniatul 1 punctul 1 Cod de procedură civilă, acesta expirând la 05.04.2008.
Potrivit articolului 103 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, ori când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ori, în speță, faptul că hotărârea supusă revizuirii nu a fost redactată, dactilografiată, semnată pentru conformitate decât la o dată ulterioară pronunțării, nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința revizuenților de a declara calea de atac în termenul legal impus de dispozițiile legale enunțate, apărările revizuenților fiind nefondate.
Aveau posibilitate revizuenții ca, în interiorul termenului de legal de o lună de zile da la data pronunțării, să înregistreze calea de atac, iar ulterior, după redactare, aceștia să procedeze implicit la motivarea ce i-a determinat să o declare, Codul d e procedură civilă neimpunând un termen în interiorul căruia, anterior termenului de judecată fixat în cauză, să procedeze și la motivarea cererii.
Tocmai pentru că legiuitorul, când a stabilit termenul de o lună de la pronunțarea deciziei în recurs, a avut în vedere faptul că există posibilitatea ca motivarea deciziei să nu se facă odată cu pronunțarea, cu atât mai mult cu cât articolul 264 aliniatul 1 Cod de procedură civilă prevede un termen de 30 de zile în acest sens, nu a stabilit un termen de decădere sau nulitate a cererii de revizuire pentru nemotivare în interiorul termenului de o lună prevăzut pentru declararea căii de atac efectivă.
Ca urmare, neexistând motive pentru a fi aplicat articolul 103 aliniatele 1, 2 Cod de procedură civilă, fiind incidente dispozițiile articolului 324 aliniatul 1 punctul 1 Cod de procedură civilă, instanța urmează a respinge cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, urmând a menține în întregime decizia ca fiind legală și temeinică.
Referitor la excepția de nulitate a cererii de revizuire invocată de către intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ca urmare a faptului că aceasta a fost semnată de avocata revizuenților nu de către aceștia personal, întrucât avocata a anexat o împuternicire avocațială - fila 9 - acest aspect îi conferă calitatea de mandatar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 69 și următoarele Cod de procedură civilă, astfel că instanța urmează a respinge excepția ca nefondată. Mai mult, s-a depus de către avocata revizuenților un tabel cuprinzând semnăturile acestora pentru susținerea cererii de revizuire.
Întrucât intimații nu au dovedit ocazionarea cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca tardiv formulată cererea de revizuireformulată de revizuenții domiciliat în T,-,. 29, județul T, -, domiciliat în T,-,. 61, județul T, - domiciliată în T,-,. 19, județul T, domiciliat în T,-,. 62, județul T, domiciliat în T,-,. 35, județul T, domiciliat în T,-,. 27, județul T, domiciliat în T,-,. 43, județul T, domiciliat în T,-,. 58, județul T, domiciliat în T,-,. 63, județul T, G domiciliat în T,-,. 30, județul T, domiciliat în T,-,. 53, județul T, domiciliat în T,-,. 8, județul T, C, toți cu domiciliul în T, str. - -, Cămin 2, nr. 35, județul T, în contradictoriu cu intimații - -, cu sediul în T, nr. 3, - 3,. B, județul T, domiciliat în T,-,. 44, județul T, T, G, toți cu domiciliul în T, str. - -, Cămin 2, nr. 35, județul T, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. cpt. Av.., nr. 50, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 334/2008-R din 04 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
RESPINGEca nefondată excepția de nulitate a cererii de revizuire.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /12.11.2008
Complet fond:
Complet apel:,
Complet recurs:, R Fl.
în 2 ex.: /26.11.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
