Anulare act. Decizia 1571/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1533/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1571
Ședința publică din 16.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 295 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și Biroul Notarial Public "".
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare certificat moștenitor.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 2 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 noiembrie, apoi la 16 noiembrie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea introdusă la data de 29.06.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul și Biroul Notarului Public "" pentru ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 23 din 27 martie 2003 eliberat pe numele pârâtului, stabilirea drepturilor succesorale ale celor două părți persoane fizice față de defunctul, decedat la data de 07.06.1980, aceștia fiind descendenții defunctului din căsătorii distincte, respectiv, a calității și cotei lor succesorale, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 16743/2006, Judecătoria Sectorului 1 B s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 B potrivit art. 14 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 4427/01.06.2007, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins ca neîntemeiată acțiunea precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a BNP.
Prin decizia civilă nr. 68 din 22.01.2008 Tribunalul București Secția a IV a Civilă a schimbat sentința civilă de mai sus prin admiterea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a BNP și a respins, astfel acțiunea reclamantei față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind respingerea acțiunii reclamantei formulată împotriva pârâtului.
Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a III a Civilă, a admis recursul reclamantei declarat împotriva deciziei civile de mai sus pe care a casat-o cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal arătând că, în decizia de apel, există o motivare contradictorie, întrucât se recunoaște, pe de o parte, interesul legal al reclamantei în promovarea acțiunii în anularea certificatului de calitate de unic moștenitor eliberat pârâtului asupra întregii succesiuni a defunctului, dar, pe de altă parte, se respinge acțiunea în anularea certificatului de moștenitor; în același timp, se recunoaște reclamantei calitatea de moștenitor, dar numai în raport de efectele Legii nr. 112/1995 și doar cu privire la cele trei imobile revendicate.
Curtea a observat totodată că certificatul emis de BNP nu este un certificat de moștenitor cu o dezbatere succesorală reală, cu indicarea tuturor moștenitorilor defunctului, arătarea bunurilor ce compun masa succesorală etc. ci un certificat de calitate de moștenitor, în care nu a fost menționat nici un bun succesoral al defunctului, fie existent la data deschiderii succesiunii, fie prin efectul special al art. 4 din Legea nr. 10/2001, prin depunerea notificării de către pârât pentru aceleași trei imobile, de care a beneficiat la rândul său și recurenta, ca urmare a repunerii în termenul de acceptare a succesiunii pentru aceste imobile a cererii de despăgubiri formulată în baza Legii nr. 112/1995.
S-a apreciat că certificatul de calitate de unic moștenitor emis doar pe numele pârâtului exclude dreptul de moștenitor al recurentei cu privire la cele trei imobile, pentru care aceasta a beneficiar de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii - valabilitatea acestui certificat se diminuează cu cel puțin recunoașterea calității de moștenitoare a recurentei pentru cele trei imobile în baza legii speciale.
Curtea a mai constatat că în dosarul notarial recurenta - reclamantă a fost citată doar pentru termenul din data de 27 martie 2003, când s-a pronunțat și încheierea finală, dar în mod viciat, adresa nefiind completată, prin neindicarea scării blocului în care locuiește aceasta, respectiv scara B (și care rezultă în mod clar din adresa exactă din actele dosarului, pârâtul neindicând adresa cu datele complete); s-a constatat astfel o citare nelegală a recurentei, care atrage nulitatea certificatului în speță.
Pe de altă parte, s-a mai învederat că nu este cert faptul dacă pârâtul a solicitat emiterea certificatului invocând o acceptare prin repunerea sa în termenul legal de opțiune succesorală (ca urmare a celor trei notificări efectuate pentru cele trei imobile în baza Legii nr.10/2001), ori ca urmare a acceptării succesiunii defunctului termenul legal de șase luni de la data deschiderii succesiunii (data decesului din anul 1980).
Totodată, nici recurenta - reclamantă, în acțiunea dedusă judecății, nu a cerut instanței stabilirea cotelor legale în moștenire cu privire la cele trei imobile, ci la întreaga masă succesorală pe care nu o definește, nu arată care sunt bunurile ce o compun și care ar pune în discuție o acceptare în termenul legal de șase luni de la decesului defunctului (în anul 1980).
Ca atare, s-a apreciat că trebuie să se solicite părților să arate care sunt bunurile ce fac obiectul dezbaterii succesiuni de pe urma defunctului, dacă sunt doar cele trei imobile, ori și alte bunuri lăsate de defunct, ori aparținând defunctului si care fac obiectul legilor speciale de reparație.
În funcție de aceste precizări, s-a apreciat că sunt necesare noi probe de administrare inclusiv pentru stabilirea acceptării în termenul legal - de drept comun ori cel prevăzut in legea specială - de către fiecare din cei doi succesibili ai averii defunctului.
Cauza a fost înregistrată în rejudecarea apelului pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr-, la data de 04.08.2008 (cauza de față).
Prin cererea depusă la data de 17.09.2008, în ședință publică, apelanta - reclamantă a precizat că masa succesorală se compune din cota de 2/3 din imobilul situat în B,- bis, care a fost restituită intimatului - pârât în baza Legii nr. 10/2001 (cealaltă cotă de 1/3 fiind proprietatea sa) și 41 monede de aur confiscate de stat de la autorul comun, care în prezent fac obiectul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr-.
Prin întâmpinarea depusă în ședința publică din data de 12.11.2008, intimatul - pârât BNP a reluat apărările formulare în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.
La termenul de judecată din data de 07.01.2009, apelanta - reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri, iar intimatul - pârât Manca Proba cu înscrisuri și proba testimonială, care au fost încuviințate și administrate de tribunal, mai puțin proba testimonială, conform considerentelor indicate în încheierea de dezbateri de la data de 18.02.2009.
Procedând la analiza sentinței apelate prin raportare la motivele de apel formulate, conform art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul este fondat și a fost admis, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
În ceea ce privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului BNP, se are în vedere faptul că BNP nu este titular de drepturi și obligații în cauza dedusă judecății, notarul public fiind doar autoritatea învestită de legiuitor cu competența dezbaterii succesiunii, astfel că el nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Ca atare, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BNP (invocată de acesta prin întâmpinare) și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul ca a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul BNP ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul, tribunalul a constatat că, prin decizia pronunțată de instanța de recurs, Curtea de Apel a precizat că recurenta - reclamantă a fost citată în dosarul notarial doar pentru termenul din data de 27 martie 2003, însă în mod viciat, adresa nefiind completată prin neindicarea scării blocului, respectiv scara B; s-a constatat astfel o citate nelegală a recurentei - reclamante, arătându-se expres că acest aspect atrage nulitatea certificatului în speță.
Ca atare, reținând în condițiile art. 315 Cod de procedură civilă că apelanta - reclamantă a fost nelegal citată la dezbaterea succesorală de pe urma tatălui său, ca și sancțiunea nulității certificatului atacat indicate de instanța de recurs, tribunalul a constatat întemeiat motivul de apel vizând nelegale citare a apelantei - reclamante, ceea ce a dus la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și la anularea certificatului de moștenitor nr. 23/27.03.2003 emis de BNP.
În ceea ce privește însă celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete ale cererii vizând stabilirea calității de moștenitor și subsecvent a cetelor părților, acestea au fost menținute.
Astfel, tribunalul a constatat că instanța de recurs i-a pus în vedere să analizeze, prin prisma compunerii masei succesorale indicate în rejudecarea apelului, dacă părțile au efectuat acte de acceptare a succesiunii în baza dreptului comun sau a legilor speciale (care au dispoziții distincte pe acest aspect).
Referitor la stabilirea calității de moștenitor a apelantei - reclamante conform dreptului comun, tribunalul a apreciat că formularea cererii de restituire a unui imobil naționalizat de la defunct, întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995 și înregistrată sub nr. 138/12.03.1996, poate fi calificată, de principiu, ca act de acceptare tacită, față de prevederile art. 5 din Legea nr. 112/1995.
Pe de altă parte, potrivit art. 689 Cod civil, această acceptare trebuie făcută însă în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală dispus de art. 700 Cod civil, respectiv în șase luni de la data deschiderii succesiunii - or, decesul defunctului având loc în anul 1980, termenul de șase luni era depășit în anul 1996, la formularea cererii menționate anterior.
Ca atare, această împrejurare de fapt nu poate constitui act de acceptare a succesiunii în sensul Codului civil, motiv pentru care nu poate fi valorificat nici testamentul olograf invocat de apelanta - reclamantă neacceptantă în termen a succesiunii (legale sau testamentare).
În consecință, prin prisma dreptului comun, apelanta - reclamantă nu a făcut acte de acceptare (tacită) a succesiunii defunctului în termen.
Pe de altă parte, în ceea ce privește regimul special și derogatoriu al Legii nr. 10/2001 (s-a precizat în rejudecarea apelului, ca urmare a celor impuse de instanța de recurs, că masa succesorală ar cuprinde cota de 2/3 din imobilul situat în B,- bis, care a fost restituită intimatului - pârât în baza Legii nr. 10/2001), s-a constatat că apelanta - reclamantă nu a formulat notificare privind acest imobil în baza acestui act normativ, pentru a beneficia de prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce îl privește pe intimatul - pârât, acesta nu a invocat și nici nu a dovedit efectuarea de acte de acceptare tacită în sensul dreptului comun, formulând însă notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din str. -, soluționată prin dispoziția atașată la fila 13 dosar judecătorie, prin care i s-a restituit în natură cota de 2/3 din acest imobil.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în parte, conform celor reținute anterior.
Prin recursul formulat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta reclamantă a susținut că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat dispozițiile dreptului comunitar european în sensul că a fost privată de dreptul de un proces echitabil încălcându-i dreptul fundamental de proprietate, drept transmis de autorul său prin testament.
Atât Legea nr. 112/1995 cât și Legile nr. 10/2001, respectiv, Legea nr. 247/2005 au instituit o procedură succesorală specială, în sensul că moștenitorii care nu au acceptat succesiunea la data decesului autorului lor, sunt repuși de drept în termenul de acceptare pentru bunurile care au fost scoase din circuitul civil prin diverse acte normative.
Făcând referire la termenul de opțiune succesorală prevăzut de dispozițiile art. 700 din Codul civil, instanța de apel a interpretat greșit, atât dispozițiile legilor speciale enumerate cât și dispozițiile art. 315 din Codul d e procedură civilă, neținând seama de decizia de casare pronunțată în cauză care arată că recurenta a beneficiat, la rândul său, ca și intimatul, prin efectul special al art. 4 din Legea nr. 10/2001 de efectul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, cu consecința pentru recurentă de a nu beneficia de un proces echitabil.
Curtea a decis casarea deciziei recurate pentru ca fiecare parte să facă precizări și să administreze noi probe cu privire la stabilirea acceptării în termenul legal de drept comun ori cel prevăzut în legea specială de către cei doi succesibili ai averii defunctului ori, această hotărâre nu își avea sensul dacă nu se constata de C că recurenta are calitatea de moștenitor.
Instanța de apel, mai susține recurenta, a încălcat dispozițiile art. 920 din Codul civil deoarece, prin hotărârea pronunțată, revocă actul de ultimă voință a autorului său care nu ar fi fost valorificat, în opinia instanței, în termenul de acceptare a succesiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul BNP a susținut, în esență, că recursul este nefondat deoarece ambele instanțe au soluționat corect excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul pârât, acesta a susținut, la rândul său, că, instanța de apel a interpretat corect dispozițiile legilor speciale cât și ale, dreptului general în materie stabilind indubitabil că intimatul a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii defunctului exclusiv în baza legilor speciale de restituire.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor susținute în motivarea recursului Curtea constată că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea certificatului de calitate de moștenitor emis pe numele intimatului pârât susținând că, în mod greșit, prin acest act s-a constat că recurenta este străină de succesiunea tatălui său, deși, în baza actelor speciale de reparație, a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii și este beneficiara unui testamentul olograf scris, această acțiune fiind întemeiată pe dispozițiile art. 700 și ale art. 689 din Codul civil.
Acesta este cadrul procesual în care instanța de apel a examinat acțiunea având în vedere, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 315 din Codul d e procedură civilă, și dispozițiile deciziei de casare prin care s-a statuat că certificatul de calitate de moștenitor este nul pentru vicii de formă, respectiv, greșita citare a recurentei la derularea procedurii notariale, și că se impun administrarea probatoriilor pentru a fi lămurită situația acceptării moștenirii de către cele două părți în raport de prevederile legale invocate de acestea, fie în funcție de dreptul comun, fie în funcție de legile speciale de reparație.
Prin urmare, examinând condițiile de fond în care se putea emite certificatul de calitate de moștenitor, Tribunalul a reținut că, în lipsa unui alt moștenitor acceptant al succesiunii dezbătute, procedura notarială trebuie să se desfășoare în condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr.36/1995 dispoziții care se coroborează cu cele ale art. 700 din Codul civil.
Valorificarea testamentului olograf nu se putea produce decât în cadrul aceluiași termen iar, incidența legilor speciale nu este de natură a modifica condițiile de acceptare a succesiunii, cu consecința emiterii unor certificate de moștenitor în cadrul procedurii notariale, cum este și cazul de față, ci doar de a acorda vocație în vederea recuperării bunurilor care fac obiectul acestor legi conform art. 5 din Legea nr. 112/1995. Prin urmare, instanța de apel nu a dispus o revocare a testamentului, așa cum greșit susține recurenta, ci a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 928 și ale art. 689-700 din Codul civil, condiții în care nu au fost încălcate nici dreptul de proprietate și nici dreptul la un proces echitabil.
Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 295 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și BNP.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
M/
Ex. 2/14.01.2010
Tribunalul București Secția a IV a Civilă
- Jud.
- Jud.
Judecătoria Sectorului 2
- Jud.
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
