Anulare act. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.162/
Ședința publică din 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.8/12.01.2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal contestatorul, lipsă fiind intimatul, reprezentat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată în termen și este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 03.02.2010 precizarea contestației formulată de contestatorul însoțită de chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și de timbrele judiciare în sumă de 0,30 lei. Un exemplar de pe precizare se comunică apărătorului intimatului.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariul avocațial în sumă de 400 lei și întâmpinare căreia instanța, întrucât este depusă tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art.320 al.2 pr.civ. îi conferă natura unor concluzii scrise.
Contestatorul depune la dosar xerocopia deciziei civile nr.9383/17.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect cerere de revizuire, formulată împotriva sentinței civile nr.3414/04.03.2007 a Judecătoriei Timișoara și a deciziilor civile nr.312/R/04.03.2008 și nr.961/R din 02.09.2008 ale Tribunalului Timiș, pronunțate în litigiul având ca obiect uzucapiune.
Contestatorul învederează instanței că susține cererea de suspendare formulată în cauză.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii de suspendare.
Instanța, după deliberare, respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de contestator, având în vedere obiectul cauzei și faza procesuală în care se află, aceea a unei căi extraordinare de atac.
Contestatorul și reprezentantul intimatului învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele expuse în concluziile scrise formulate, arătând că aceasta nu se încadrează în condițiile de admisibilitate. Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
Prin decizia civilă nr.8/12.01.2010, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.308/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Reclamantul a fost obligat la plata în favoarea pârâtului a sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respingând recursul reclamantului, Curtea de APEL TIMIȘOARAa menținut soluțiile pronunțate în primă instanță și apel, prin care s-a respins acțiunea, respectiv apelul reclamantului în acțiunea succesorală prin care a solicitat suplimentarea masei succesorale rămase după defuncta sa mamă cu cota de din imobilul înscris în CF nr.2813/a, nr.top 1174/1.
Instanța de recurs a constatat că reclamantul recurent susține că judecătorii ce au soluționat apelul au fost recuzați și ca atare ei au fost incompatibili se judece cauza; la dosar nu există însă nici o cerere de recuzare, nefiind incidente disp.art.24 pr.civ. referitoare la incompatibilitate și nici cele ale art.105 (2) pr.civ. invocate de recurent.
Nu au fost încălcate nici dispozițiile art.46 din Constituție, ce garantează dreptul la moștenire, și nici cele ale art.15 (2) din Constituție, conform cărora "legea dispune numai pentru viitor", în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, după dezbaterea succesiunii defunctei sale mame, s-a adresat notarului, solicitând suplimentarea masei succesorale cu cota de din imobilul înscris în CF 2813/a, nr.top.1174/1; întrucât între cei doi succesori au existat divergențe, s-a dispus suspendarea dosarului succesoral, iar părțile au fost îndrumate să soluționeze cauza pe cale judecătorească.
Prin sentința civilă nr.3414/4.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.312/3.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în, jud.T, compus din casă și teren intravilan în suprafață de 593 mp și 295 mp, înscris în CF nr.2813/a, nr.top.1174/1 și 1174/2/1 ca efect al uzucapiunii de 30 ani și s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.
Prin aceeași hotărâre irevocabilă s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul (reclamantul din prezenta cauză), prin care a solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la același imobil - prin atribuirea cotei de deținută de mama sa, decedată la 25.11.2001.
Fiind irevocabilă, hotărârea civilă pronunțată în dosarul având ca obiect uzucapiunea a intrat în puterea lucrului judecat.
Împotriva deciziei civile nr.8/12.01.2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a formulat contestație în anulare reclamantul, care a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr.67/59/20.01.2010.
În motivarea contestației, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la dosar la 03.02.2010 (filele 4 și 5 din dosar), contestatorul a invocat art.318 teza 1.pr.civ. și a susținut că judecarea cauzei în primă instanță în mod superficial a fost suspendată până la soluționarea acțiunii în uzucapiune a numitei, pentru ca ulterior în mod continuu și neprofesional să se invoce art.1201 civ. în dosarul de față.
A susținut că în mod greșit însă nu s-a admis de către instanța de recurs cererea sa de suspendare, deși a făcut dovada că există pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA cererea sa de revizuire împotriva deciziei civile nr.312/04.03.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în litigiul având ca obiect uzucapiunea cu privire la același imobil ca în dosarul de față.
Pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, însă cu depășirea termenului prevăzut de art.320 al.2 pr.civ. motiv pentru care instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise. Intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare.
Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Contestatorul își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art.318 teza 1.pr.civ.
În conformitate cu acest text legal, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Greșeala materială pe care contestatorul susține că ar fi făcut-o instanța de recurs constă în respingerea cererii sale de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea cererii sale de revizuire în litigiul având ca obiect uzucapiunea.
Greșelile materiale vizate de art.318 teza I pr.civ. sunt însă acele greșeli formale, evidente săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și ale soluției pronunțate.
Pe această cale nu pot fi examinate greșelile de judecată, care privesc reaprecierea probelor sau reexaminarea fondului cauzei.
Cererea de suspendare formulată de contestator (reclamant) în recurs a fost respinsă de către instanța de recurs, însă soluția pronunțată asupra fondului recursului nu a fost și nici nu putea fi influențată de soluția dată cererii de suspendare.
Pe de altă parte, modul de soluționare a unei cereri de suspendare nu reprezintă un aspect formal care să poată face obiectul unei contestații în anulare bazate pe art.318 teza I pr.civ.
De altfel, contestatorul a reiterat cererea de suspendare a cauzei, cu aceeași motivare și în cursul judecării contestației în anulare, cererea sa fiind respinsă ca neîntemeiată în raport cu obiectul cauzei și cu faza procesuală în care se află, aceea a unei căi extraordinare de atac.
Față de aceste considerente, nefiind întrunite cerințele art.318 teza 1.pr.civ. Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.8/12.01.2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
În baza art.274 al.1 pr.civ. va obliga contestatorul la plata în favoarea intimatului a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.8/12.01.2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă contestatorul la plata în favoarea intimatului a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.RR/05.03.2010
Tehnored.MM/4 ex/24.03.2010
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Inst.recurs - Curtea de APEL TIMIȘOARA - jud.,
,
Comunicat 2 exemplare
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
