Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 160/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.160/
Ședința publică din 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți, și G împotriva Deciziei civile nr.300/A din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat B, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul intimat B asistat de avocat, lipsă fiind pârâții recurenți, și
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 16.02.2010, comunicate prin fax, de către reclamantul intimat xerocopia deciziei civile nr.998 R din 18.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad și a copiei minutei deciziei civile nr.82/04.02.2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
De asemenea se constată că pârâții recurenți la data de 19.02.2010 au depus la dosar prin registratura instanței o cerere de menținere a suspendării prezentei cauze, la care s-a anexat copia deciziei civile nr.998 R din 18.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, iar la data de 22.02.2010 au comunicat prin fax dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
Reclamantul intimat prin apărător depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariul avocațial în sumă de 300 lei și originalele înscrisurilor ce au fost comunicate prin fax la data de 16.02.2010, menționate mai sus.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea cererii de suspendare a soluționării prezentei cauze, arătând că recurenții au declarat recurs la recurs, astfel cererea lor este inadmisibilă și că nu s-a făcut dovada înregistrării la tribunal a motivelor invocate.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de suspendare formulată în temeiul art.244 pct.2 pr.civ. nefiind îndeplinite în cauză cerințele acestui text legal.
Reclamantul intimat prin apărător învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul intimat B, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor pronunțate în apel și fond ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar. Susține că de folosința celor două case, cu nr.208 și nr.209, se bucură reclamantul, iar pârâții recurenți nu au făcut dovada că dețin vreun titlu valabil de folosință asupra imobilelor în litigiu.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.300/A din 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamantul B împotriva Sentinței civile nr.274 din 20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a obligat pârâții, și G la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocațial în sumă de 500 lei.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins apelul declarat de pârâți împotriva aceleiași sentințe, menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.
Inițial, în prima fază procesuală, Judecătoria Lipova prin Sentința civilă nr.274/20.03.2008, a respins excepțiile invocate de pârâți, privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, a uzucapiunii de 30 de ani și autorității de lucru judecat, și a admis acțiunea reclamantului, sens în care a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în loc. nr.208-209, Jud.A, înscris în CF nr.385, nr.top 324-325/a/1, 324-325/b; 324-325/a, compus din casa cu număr administrativ 209, casa și două anexe cu număr administrativ 208 și terenurile aferente în suprafață de 990 mp, respectiv 1980 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul tabular al casei cu nr. administrativ 208 și 209, asupra cotei de dobândită în anul 2000 prin cumpărare în 2001 cu același titlu asupra celeilalte cote de ; uzucapiunea de 30 de ani invocată de pârâți nu este întemeiată, condiția posesiei netulburate nu este îndeplinită, deoarece între părți și antecesorii lor s-au purtat numeroase procese cu privire la dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
În calea de atac a apelului, reclamantul apelant a criticat hotărârea primei instanțe pentru neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial iar pârâții apelanți au arătat că în mod greșit s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii în revendicare, autorității de lucru judecat și uzucapiunii exercitate neîntrerupt prin joncțiunea posesiilor, precizând pe fond că în mod greșit s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantului asupra casei cu nr.208, deoarece în CF nr.385 a fost intabulată numai casa cu nr.209.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul reclamantului, reținând că la fila 1 din volumul II al dosarului nr- al Judecătoriei Lipova se află chitanța privind plata onorariului avocațial în sumă de 500 lei, astfel că, fiind admisă acțiunea reclamantului, a obligat pârâții și la plata onorariului avocațial în sumă de 500 lei.
Cu privire la apelul pârâților, tribunalul a reținut că este nefondat, cu motivarea că reclamantul fiind proprietarul tabular al caselor cu nr.208 și 209 are posibilitatea exercitării dreptului la acțiune în evacuare potrivit art.480 civ. deoarece proprietatea îi conferă dreptul de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut în limitele legale, acțiunea fiind admisibilă.
Instanța de apel a mai reținut că în speța dedusă judecății nu s-a formulat acțiune reconvențională de către pârâți prin care să se constate intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului asupra casei cu nr.208, iar instanța nu avea posibilitatea modificării acțiunii reclamantului, deoarece părțile dispun de obiectul procesului.
Totodată, a avut în vedere că nu există autoritate de lucru judecat potrivit art.1201 civ. deoarece la data soluționării acțiunii în evacuare prin Sentința civilă nr.936/2001 a Judecătoriei Lipova, decizia civilă nr.407/2001 a Tribunalului Arad și decizia civilă nr.2673/2006 a Curții de Apel Timișoara, reclamantul B nu avea calitatea de proprietar asupra casei cu nr.208.
În fine, instanța de apel a apreciat că pârâții, neavând o posesie netulburată timp de 30 de ani, nu pot invoca cu titlu de excepție uzucapiunea, deoarece art.1847 civ. cere ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, iar între părți s-au purtat mai multe procese privind proprietatea, astfel că nu este realizată condiția posesiei netulburate.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâții, și G, solicitând admiterea apelului și modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, pârâții recurenți au susținut că în mod greșit ambele instanțe au respins excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, întrucât acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar (acțiune reală), spre deosebire de acțiunea în evacuare care este specifică raporturilor juridice de locațiune, iar practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție argumentează admisibilitatea acțiunii în evacuare doar în cazul preexistenței unor raporturi juridice locative.
Recurenții au arătat că în mod eronat s-a respins și excepția autorității de lucru judecat, întrucât calitatea de proprietar a reclamantului pentru casa cu nr.208 nu este condiționată de înscrierea lui în cartea funciară, ci este acordată printr-un act constitutiv sau translativ de proprietate iar instanța de apel nu a observat că prin decizia civilă nr.2673/2005 a Curții de Apel Timișoaras -a respins cererea de evacuare formulată de reclamant pentru motivul că imobilul revendicat nu era intabulat pe numele său, ci pentru argumentul că locuința de la nr.208 nu era intabulată pe numele autorului dreptului său, astfel că reclamantul nu poate invoca calitatea sa de proprietar pentru a cere în baza art.480 civ. evacuarea pârâților.
Recurenții au învederat, de asemenea, că în mod greșit s-a considerat că posesia lor nu poate conduce la uzucapiune, fiind tulburată, în raport de art.1851 civ. întrucât este aproape impardonabil a considera că desfășurarea unor procese constituie "violența" care ar paraliza acțiunea.
În ceea ce privește fondul litigiului, recurenții au arătat că, în realitate, este vorba de două clădiri distincte, respectiv casa cu nr.209 situată pe nr.top 324-325/a/1, construită în anul 1929 și care a făcut parte din masa succesorală dobândită de, și casa cu nr.208 situată pe parcela nr.top 324-325/b, edificată pe baza autorizației nr.2/27.07.1973, asupra căreia reclamantul nu poate invoca nici un drept de proprietate, neavând titlu.
Că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.374/23.05.2000, reclamantul a cumpărat de la doar J din imobilul de la nr.209 situat pe nr.top 324-325/a/1 iar cealaltă J și-a adjudecat-o prin procesul-verbal de licitație din 12.07.2000, neputând să-i transmită reclamantului construcția de la nr.208.
În drept, pârâții recurenți au invocat dispozițiile art.1201, 1846-1851.civ. art.299 și 274.pr.civ.
Prin întâmpinare (fila 18), reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului pârâților, cu motivarea că imobilul înscris în CF nr.385 cu nr.324-325/a/1, 324-325/b, 324-325/2, compus din casa cu nr.208, 209, anexe și terenurile aferente, este proprietatea sa exclusivă, iar cealaltă acțiune în evacuare i-a fost respinsă prin Sentința civilă nr.936/2001 a Judecătoriei Lipova, întrucât construcția de la nr.208 nu era înscrisă în cartea funciară.
Intimatul a mai învederat că instanțele au apreciat corect că acțiunea în evacuare este admisibilă, întrucât, în calitatea sa de proprietar, el are posibilitatea alegerii căii pentru a-și apăra dreptul de folosință asupra imobilelor, iar pârâții nu dețin nici un titlu valabil de folosință asupra imobilului.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, intimatul a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cealaltă cauză având ca obiect evacuarea, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.2673/2006 a Curții de Apel Timișoara, i-a fost respinsă cererea reclamantului pe motiv că în anul 2006 casa de la nr.208 nu era înscrisă în cartea funciară.
Intimatul a solicitat respingerea cererii pârâților având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, motivând că această cerere este insuficient timbrată și că operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece prin Sentința civilă nr.784/2000 a Judecătoriei Lipova, rămasă irevocabilă, s-a respins cererea pârâtului-reclamant reconvențional pentru a se constata uzucapiunea asupra acestui imobil.
Intimatul a învederat că cererea pârâților pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietatea prin uzucapiune este și inadmisibilă, neîndeplinind cerințele Legii nr.115/1938, precum și neîntemeiată, deoarece cele două imobile au fost în permanență în proprietatea antecesorilor săi, și, care au gospodărit împreună întregul imobil, și cel de la nr.208 și de la nr.209, moștenind fiecare cota de parte prin certificate de moștenitor notariale.
În fine, intimatul a învederat că numiții și au mai încercat o dată intabularea casei de la nr.208 pe numele lor, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr.909/2002 a Judecătoriei Lipova, soluție ce a rămas irevocabilă.
În urma examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate care vizează cazul de modificare a hotărârii prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâților.
Astfel, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, Curtea apreciază că nu poate fi însușită, întrucât reclamantul intimat B este proprietarul tabular al întregului imobil înscris în CF nr.385 cu nr.top 324-325/a/1, 324-325/b, 324-325/a, compus din casa nu nr. administrativ 209, casă și două anexe cu număr administrativ 208 și terenurile aferente de 990 mp și, respectiv, 1980 mp, calitate care îi conferă în mod exclusiv și absolut, potrivit art.480 civ. prerogativele de posesie, folosință și dispoziție.
Fiind proprietar tabular iar titlul său fiind opozabil terților conform art.26 din Legea nr.7/1996, reclamantul nu mai trebuie să producă altă dovadă a dreptului său de proprietate, astfel încât pentru operarea acestui drept el are posibilitatea de a promova fie o acțiune în revendicare, fie o acțiune în evacuare, întemeiată pe dispozițiile art.480 civ. așa cum corect au susținut ambele instanțe.
Prin urmare, pentru apărarea atributului de folosință, conferit de art.480 civ. reclamantul este îndreptățit să formuleze o acțiune în evacuare împotriva pârâților care nu dețin nici un titlu valabil de folosință asupra imobilului.
De asemenea, Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, pentru că în cealaltă cauză având ca obiect evacuarea, soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr.2673/05.12.2006 a Curții de Apel Timișoara, i-a fost respinsă cererea de evacuare a reclamantului pentru motivul că în anul 2006, când s-a pronunțat această decizie, casa cu nr. administrativ 208 nu era înscrisă în cartea funciară.
Nici uzucapiunea invocată de pârâți nu poate fi reținută în prezenta cauză, deoarece în privința ei operează autoritatea de lucru judecat în baza Sentinței civile nr.784/28.11.2000 a Judecătoriei Lipova, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.251/A/26.02.2001 a Tribunalului Arad și Decizia civilă nr.1512/24.05.2001 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins cererea reconvențională formulată de pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu, în baza art.28 din Legea nr.115/1938 și art.1846 și următoarele din Codul civil.
Totodată, în ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că potrivit art.26 din Legea nr.7/1996 dreptul de proprietate al reclamantului intimat înscris în cartea funciară este opozabil terților iar pârâții recurenți din prezenta cauză nu au formulat o cerere reconvențională prin care să conteste titlul reclamantului.
Așa fiind, Curtea apreciază că toate criticile aduse deciziei atacate sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civ. să respingă recursul pârâților.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, și G împotriva Deciziei civile nr.300/A din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului B suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.GO/01.03.2010
Tehnored.MM/6 ex/24.03.2010
Instanță fond: Judecătoria Lipova - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Comunicat 4 exemplare
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
