Anulare act. Decizia 1647/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

(1707/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1647

Ședința publică de la 30 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mariana Haralambe

JUDECĂTOR 2: Fănica Pena

JUDECĂTOR 3: Cristina Nica

GREFIER - - -

* * * * * * * * * **

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 111 din 26.01.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ().

are ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emise de Baroul București, aflate la fila 12 în dosar și intimata - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațială nr. -/2009 emise de Baroul București, aflate la fila 11 în dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Curtea procedează la identificarea intimatei - pârâte, care se legitimează cu seria - nr. -, CNP -, eliberat la data de 22.11.1980 de Consiliul Local Sector 5 și a recurentului - reclamant, care se legitimează cu seria - nr. -, CNP -, eliberat la data de 28.11.2006 de SPCEP S2 biroul nr.3.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentului - reclamant învederează faptul că, prin primul motiv de apel, atât în cuprinsul motivării cât și în cadrul concluziilor scrise, a atacat logica sentinței instanței de fond, potrivit cărei cauza de nulitate absolută a certificatului de moștenitor emis de pe urma decesului tatălui său ar fi încălcarea prevederilor Decretului nr. 40/1953. De asemenea, mai arată că a solicitat instanței de apel să ia act de faptul că, cauza ilicită de bază a nulității absolute a actului respectiv o constituie falsul în declarații comis de către pârâtă și nu încălcarea prevederilor decretului menționat.

Apărătorul recurentului - reclamant învederează că a insistat în a solicita instanței de apel să constate că încălcarea prevederilor respectivului decret este o consecință directă a declarației mincinoase a pârâte, consecință care este la rândul ei o cauză de nulitate absolută, dar nu cea de bază. Totodată, mai arată că a solicitat instanței de apel, atât în cuprinsul motivării cât și în cadrul concluziilor scrise, să se constate că situarea explicită, în mod netemeinic, a încălcării prevederilor Decretului nr. 40/1953 drept cauză de nulitate absolută a actului a permis instanței de fond să rupă în mod forțat, eronat, netemeinic și nelegal cele două capete de cerere și să le judece separat, ca și cum nu ar avea legătură între ele. A solicitat instanței de apel să ia act de faptul că nulitatea absolută a actului lovește retroactiv întreaga dezbatere a succesiuni, deoarece acesta a fost deschisă în mod ilicit de către pârâtă prin fals în declarații, prin respectivele declarații pârâta dobândind vocația succesorală, vocație pe care în mod legal nu ar fi avut-

De asemenea, învederează faptul că, la al doilea motiv de apel, atât în cuprinsul motivării cât și în cadrul concluziilor scrise, a atacat logica sentinței instanței de fond prin care a dezbătut succesiunea.

Apărătorul recurentului - reclamant învederează în continuare faptul că a solicitat instanței de apel ca în baza aplicării temeinice și legale a efectelor nulității absolute să ia în considerare faptul că nulitatea absolută a certificatului de moștenitor lovește retroactiv întreaga dezbatere a succesiunii, începând cu deschiderea acesteia, deschidere care a fost făcută de pârâtă în mod ilicit, prin fals în declarații, prin respectivele declarații pârâta dobândind vocație succesorală, vocație pe care în mod legal nu ar fi avut-

Apărătorul recurentului - reclamant mai arată că a solicitat instanței de apel să ia act, pe cale de consecință, că toate aspectele legate de dezbaterea respectivei succesiuni sunt nule de drept și nu au nicio valoare, inclusiv acceptarea sau nu a acesteia.

De asemenea, mai arată că dezbaterea succesiunii defunctului este lovită de nulitate, inclusiv certificatul de moștenitor rezultat din dezbatere, deoarece la data decesului, defunctul avea ca rude în viață pe recurentul - reclamant, în calitate de descendent și pe surorile sale.

Apărătorul recurentului - reclamant învederează că acesta nu este decăzut din dreptul de a succede, nefiindu-i aplicabile situațiile prevăzute de art. 655 Cod civil. De asemenea, mai arată că este întreruptă prescripția dreptului la acțiune, potrivit art. 19 alin. 1 din Decretul nr.167/1958.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei - pârâte învederează faptul că majoritatea instanțelor de până în prezent, în diverse faze ale judecării cauzei, au stabilit că recurentul - reclamant este o persoană care și-a dovedit interesul să solicite anularea certificatelor de moștenitor emise în urma decesului lui și a lui, motiv pentru care după analizarea probelor depuse la dosar și a motivelor de drept invocate de părți, s-a dispus anularea parțială a celor două certificate de moștenitor, cu menținerea dispozițiilor cuprinse în acestea în ceea ce privește calitate de unică moștenitore a intimatei - pârâte.

Instanțele, până la prezentă fază a judecării cauzei, au constatat că recurentul - reclamant nu a formulat nicio cerere în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii după cei doi defuncți, conform dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Decretului nr. 167/1958. Cu toate acestea, aspectul respectiv a fost analizat încă de la prima instanță de fond și s-a constatat că recurentul - reclamant nu a putut invoca și nici dovedi nicio cauză temeinic justificată care să-l fi putut împiedica să-și manifeste opțiunea succesorală după cei doi defuncți, în mod tacit, conform art. 690-690 Cod civil, sau expres, conform art. 689 Cod civil.

Apărătorul intimatei - pârâte mai arată că motivele invocate de către recurentul - reclamant au fost luate în considerare și de către celelalte instanțe de judecată în fazele anterioare de judecată care, după o analiză detaliată și legală în același timp, au ajuns la aceeași concluzie legală cu privire la calitatea procesuală și termene.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2004 pe rolul Judecătoriei sector 4 sub nr. 11371/2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fostă ) pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea certificatelor de moștenitor eliberate în urma decesului tatălui său, și al mătușii sale, (fostă ), să constate deschisă succesiunea defuncților și (fostă ), să se stabilească masa succesorală, moștenitorii și cotele fiecăruia.

1. FOND

Prin sentința civilă nr. 679/04.02.2005, instanța a admis excepția prescripției dreptului reclamantului de a accepta succesiunea și a respins cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că decesul lui a intervenit la 23.03.1987, iar reclamantul nu a acceptat nici expres și nici tacit moștenirea, în termenul legal de opțiune succesorală. De asemenea, s-a constatat că nu a existat nicio cauză pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și că necunoașterea datei decesului tatălui său se datorează faptului că între tată și fiu nu exista niciun fel de relație. Mai mult, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii presupune, în afara cauzei temeinic justificate, formularea cererii în termen de o lună de la data încetării cauzei care justifică depășirea termenului de prescripție. În speță, însă, reclamantul a cunoscut despre moartea tatălui săi cel puțin la 07.01.2002, când i s-a eliberat certificatul de deces.

APEL

Prin decizia civilă nr. 791A/23.11.2005 pronunțată în dosarul nr. 3467/2005 (număr în format nou -), Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința civilă nr. 679/04.02.2005 și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, reținând că la data dezbaterii succesiunii era în vigoare Decretul nr. 40/1953, act normativ care impunea obligativitatea citării la dezbaterea succesiunii a tuturor persoanelor cu vocație succesorală, iar ascunderea cu rea-credință a existenței descendentului de către rudele colaterale atrage în principiu sancțiunea nulității certificatului de moștenitor.

RECURS

Prin decizia civilă nr. 1316/09.06.2006 pronunțată în dosarul nr. - Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie respins ca nefondat recursul, arătând că excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea este o apărare de fond, iar nu o excepție de procedură care să fi dus la respingerea cererii fără a intra în cercetarea fondului. Totodată, a reținut că prima instanța a respins cererea pentru lipsa calității procesuale active, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, iar acceptarea sau nu a celor două succesiuni este o problemă de ține de fondul litigiului dezbaterii celor două succesiuni, urmând ca prima instanță să administreze noi probe.

PRIMA REJUDECARE DUPĂ CASARE

2. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr- la data de 24.08.2006.

Prin sentința civilă nr. 6294/03.11.2006, instanța a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, întrucât acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibilă. Totodată, în privința excepției prescripției dreptului reclamantului de a accepta succesiunea, instanța a reținut că reclamantul s-a dezinteresat total de tatăl său și că nu a existat o cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii și chiar dacă ar fi existat o asemenea cerere nu s-a făcut dovada unei împrejurări excepționale care să-I fi împiedicat să accepte succesiunea.

S-a reținut că neacceptarea în termen de către reclamant a moștenirii tatălui său are drept consecință pierderea calității de moștenitor, iar pe cale de consecință reclamantul nu are calitate procesuală activă.

APEL

Prin decizia 454A/05.04.2007, Tribunalul București, Secția a lll-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 315 Cod procedură civilă și a respins în mod greșit cererea ca neîntemeiată, întrucât instanța de control a stabilit că reclamantul are calitate procesuală activă.

A REJUDECARE DUPĂ CASARE

3. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 sub nr- la data de 24.10.2007.

Prin sentința civilă nr. 1922/28.03.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis în parte cererea principală formulată de reclamantul; a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 718/19.08.1987 emis de notariatul de Stat al Sectorului 4 B în privința calității de moștenitor și a cotelor; a constatat că moștenitori ai defunctului - decedat la 23.03.1987 sunt (soră) cu o cotă de din masa succesorală și (soră) cu o cotă de din masa succesorală; a menținut dispozițiile certificatului de moștenitor cu privire la componența masei succesorale; a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 546/26.04.21990 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 1 B și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 34/30.03.2000 emis de BNP în privința calității de moștenitor și a cotelor; a constatat că moștenitor al defunctei - decedată la 06.12.1989 este (soră) căreia îi revine întreaga masă succesorală; a menținut dispozițiile certificatului de moștenitor și ale certificatului de moștenitor suplimentar cu privire la componența masei succesorale și a respins cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 23.03.1987 a decedat, și că la data de 03.08.1987, pârâta a formulat o cerere la notarul șef pentru deschiderea succesiunii lui, arătând că moștenitoare sunt cele două surori ale defunctului, respectiv și, iar masa succesorală este formată dintr-un teren și construcție aflată în B,-.

În urma dezbaterii moștenirii, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 718/19.08.1987 de către Notariatul de Stat al sectorului 4 B, prin care s-a stabilit că moștenitoare în cote de fiecare sunt și, iar masa succesorală este formată din cota de 1/3 din imobilul situat în B,-, sector 4, cotă dobândită prin moștenire de la părinți conform certificatului de moștenitor nr. 250/1979 și certificatului de moștenitor nr. 401/1980, ambele emise de Notariatul de Stat al sectorului 4.

Din cuprinsul încheierii nr. 14/19.08.1987 reiese că cele două surori au declarat notarului că defunctul lor frate era necăsătorit, nu avea descendenți, nici alți frați sau surori predecedați, părinții fiind predecedați.

Instanța a reținut că la data dezbaterii succesiunii era în vigoare Decretul 40/1953 republicat, care prevedea obligativitatea citării la dezbaterea succesiunii a tuturor persoanelor cu vocație succesorală. Or, în speța de față, rudele sale colaterale, respectiv mătușile sale au ascuns cu rea-credință existența descendentului, unicul scop fiind acela de a-l înlătura de la moștenire.

Reaua credință a pârâtei rezultă din recunoașterea făcută de aceasta prin întâmpinare în sensul că la data deschiderii succesiunii defunctului știa că acesta fusese căsătorit și că avea un copil, dar cu care nu mai ținuse legătura, copilul fiind încredințat mamei, și din înscrisurile din dosarul succesoral al defunctului nr. 820/1987 întocmit la Notariatul de Stat al sectorului 4 B, unde pârâta și defuncta (fostă ) au declarat că defunctul nu are descendenți.

Singura posibilitate pe care o are descendentul omis de la succesiune este să ceară anularea certificatului de moștenitor emis cu nerespectarea prevederilor privind citarea tuturor moștenitorilor, așa cum prevede actualul art. 88 (fostul art. 23 din Decretul 40/1953) din Legea 36/1995.

Prin decizia nr. 791 A/23.11.2005 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 3467/2005, s-a stabilit că reclamantul are calitate procesuală activă de a cere anularea certificatului de moștenitor, soluția fiind menținută prin decizia nr. -.06.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a, cu mențiunea că instanța de fond trebuie să administreze probe pentru a constata dacă reclamantul a acceptat În termenul legal succesiunea.

În temeiul art. 88 din Legea 36/1995 modificată, art. 948 cod civil și art. 968 Cod civil, instanța a admis primul capăt de cerere și a anulat parțial certificatul de moștenitor nr. 718/19.08.1987, emis de către Notariatul de Stat al Sectorului 4 B de pe urma defunctului, în ceea ce privește calitatea de moștenitor și cotelor, întrucât la baza emiterii acestui certificat au stat declarații neconforme cu realitatea ale celor două moștenitoare.

Pentru rațiuni identice, în temeiul art. 88 din Legea 36/1995 modificată, art. 948 Cod civil și art. 968 Cod civil, instanța a admis capătul de cerere privind anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 546/26.04.1990, emis de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 B de pe urma defunctei și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 34/30.03.2000 emis de NP, în ceea ce privește calitatea de moștenitor și cotele, întrucât la baza emiterii acestui certificat au stat declarații neconforme cu realitatea ale moștenitoarei pârâte.

Cât privește constatarea calității de moștenitor a reclamantului, instanța a verificat dacă acesta a acceptat succesiunea în termen sau dacă există vreo cauză pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.

La 07.01.2002, reclamantul a aflat că tatăl său a decedat la 23.03.1987, când i s-a eliberat certificatul de deces, așa cum rezultă din copia certificatului de deces și din susținerile pe fondul cauzei cuprinse în practicaua sentinței civile nr. 679/04.02.2005. Ulterior, în 20.09.2004, reclamantul, printr-o notificare, a solicitat pârâtei și lui, să recunoască că este singurul moștenitor al defunctului și să ajungă la o rezolvare amiabilă a acestei probleme.

Potrivit art. 700, alin. 1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea moștenirii, care potrivit art. 651 Cod civil, este data decesului. Termenul de 6 luni este un termen de prescripție și a început să curgă la 23.03.1987. Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi acceptat moștenirea în mod expres, prin înscris autentic sau privat, conform art. 689 Cod civil și nici tacit, conform art. 690-691 Cod civil, în termenul legal de opțiune succesorală. Instanța a reținut că în cauza de față nu s-ar putea discuta problema suspendării termenului de prescripție de 6 luni întemeiată pe dispozițiile art. 14, alin. 2 din Decretul 167/1958, întrucât reclamantul a împlinit 18 ani la 28.04.1973 (fiind născut la 28.04.1955), deci cu 4 ani anterior decesului tatălui său.

Cât privește o eventuală repunere în termenul de acceptare a moștenirii, instanța a reținut că, potrivit art. 700 alin. 2.civ. moștenitorul ce a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său din motive de forță majoră poate fi repus în termenul de acceptare a succesiunii la cererea acestuia, instanța putând prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.

Art. 19 din Decretul 167/1958 a modificat parțial art. 700 alin. 2 Cod civil, în sensul că repunerea în termenul de prescripție este posibilă numai dacă depășirea acestuia s-a datorat unei cauze temeinic justificate, iar nu a unei cauze de forță majoră, aceasta fiind prin apariția Decretului 167/1958 o cauză de suspendare a cursului prescripției.

Prin cauză temeinic justificată trebuie să se înțeleagă acele împrejurări care, fără a avea caracterul forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind vorba despre niște piedici relative și nu absolute.

În speța de față, reclamantul a invocat drept cauză temeinică pentru necunoașterea decesului tatălui său faptul că acesta din urmă s-a dezinteresat de reclamant de când a fost încredințat mamei odată cu divorțul.

Necunoașterea datei morții tatălui său nu trebuie să fie imputabilă reclamantului pentru a opera repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. Or, reclamantul nu a cunoscut faptul că tatăl său a decedat pentru că nu existat o relație firească tată fiu bazată pe afecțiune și sprijin reciproc. Susținerile reclamantului în sensul că mătușile sale nu lau anunțat cu privire la decesul tatălui său, pentru a moșteni ele singure averea defunctului, au avut efect doar în ceea ce privește posibilitatea de a fi anulate certificatele de moștenitor emise ca urmare a omisiunii sale, dar nu pot justifica acceptarea moștenirii de către reclamant în termenul legal. Faptul că nu a menținut legătura cu tatăl său, că nu s-a interesat de soarta acestuia și că mătușile sale nu l-au anunțat cu privire la moartea tatălui său nu poate constitui o cauză temeinică justificativă de repunere a reclamantului în termenul de acceptare a succesiunii, cu atât mai mult cu cât acesta aflase de moartea tatălui său din 07.01.2002, iar până în 20.09.2004, când a trimis o notificare pârâtei, nu a efectuat niciun act de acceptare a moștenirii.

În concluzie, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada unei cauze temeinic justificate care să-l fi împiedicat să accepte succesiune în termen și a formulat cererea de chemare în judecată la mai mult de 2 ani de Ia aflarea faptului că tatăl său decedase.

În temeiul art. 675.civ, reținând că reclamantul, care este descendent de gradul întâi al defunctului, nu a acceptat moștenirea nici tacit, nici expres, instanța a constatat că moștenitori ai defunctului, decedat la 23.03.1987, sunt (soră) cu o cotă de din masa succesorală și (soră) cu o cotă de din masa succesorală. Instanța a menținut dispozițiile certificatului de moștenitor nr. 718/19.08.1987 emis de către Notariatul de Stat al Sectorului 4 B de pe urma defunctului cu privire la componența masei succesorale, respectiv o cotă de 1/3 din imobilul din B,-, Sector 4.

De asemenea, cât privește succesiunea deschisă de pe urma mătușii sale, (fostă ), decedată la 06.12.2989, instanța a reținut că reclamantul este străin de moștenire, pentru aceleași considerente ca și în cazul moștenirii tatălui său.

În temeiul art. 675 Cod civil, instanța a constatat că moștenitor al defunctei este (soră), căreia îi revine întreaga masă succesorală. Instanța a menținut dispozițiile certificatului de moștenitor nr. 546/26.04.1990 emis de către Notariatul de Stat al sectorului 1 B de pe urma defunctei și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 34/30.03.2000 emis de NP cu privire la componența masei succesorale.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 13.05.2008, a declarat reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la 07.06.2008.

Prin decizia civilă nr. 111/26.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul și l-a obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, intimatei.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că susținerea apelantului-reclamant în sensul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care, în mod greșit, nu a fost constatată calitatea de moștenitor al acestuia, și implicit efectele legale care derivă din aceasta calitate, este neîntemeiată.

De altfel, tribunalul a reținut că întreaga construcție juridică a apelului declarat în cauză de către apelantul-reclamant și a considerentelor primei instanțe gravitează în jurul acceptării sau neacceptării moștenirii defunctului de către fiul acestuia,.

În această privință, tribunalul a constatat că prima instanță de fond a reținut în mod corect faptul că apelantul-reclamant este străin de succesiunea rămasă de pe urma tatălui acestuia, decedat la data de 23.03.1987, succesiunea acestuia nefiind acceptată în niciuna din modalitățile prevăzute de lege și în termenul defipt de către aceasta.

Astfel, din probele existente la dosarul cauzei, împrejurare necontestată de către părți, tribunalul a reținut că apelantul-reclamant a aflat despre decesul tatălui său la data de 07.01.2002, când i s-a eliberat, la cererea acestuia, de către autoritățile administrative competente, o copie a certificatului de deces al autorului acestuia.

Ulterior, la data de 20.09.2004, apelantul-reclamant, printr-o notificare, a solicitat intimatei-pârâte și lui să recunoască că este singurul moștenitor al defunctului și să ajungă la o rezolvare amiabilă a acestei probleme.

Cererea ce chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B, la data de 24.08.2006, sub numărul de dosar 11084/-.

Potrivit art. 700 din Codul civil, termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală este de 6 luni și începe sa curgă de la data deschiderii succesiunii, respectiv de la data decesului defunctului, și anume 23.03.1987.

Astfel, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii și începe să curgă față de toți succesibilii, indiferent că vocația acestora la moștenire este concretă, utilă sau numai generală.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data deschiderii succesiunii chiar dacă succesibilul a luat cunoștința mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea, în această situație succesibilul având posibilitatea de a formula repunerea în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit și cu condiția să fi cerut repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, potrivit art. 19 din Decretul 167/1958.

Prin cauze temeinic justificate trebuie să se înțeleagă acele împrejurări care nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de opțiune, dar care nu întrunesc nici caracterele forței majore.

Așadar, în prezenta cauza, apelantul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi acceptat moștenirea în mod expres, prin înscris autentic sau privat, conform art. 689 Cod civil și nici tacit, conform 690-691 Cod civil, în termenul legal de opțiune succesorală. Întrucât susține că a luat act de decesul autorului său la data de 07.01.2002, tribunalul a reținut că apelantul-reclamant avea posibilitatea de a solicita instanței de judecată repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.

Potrivit art. 19 din Decretul 167/1958, instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită. Conform rt. 19 alin 2, cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.

Așadar, în acest context, tribunalul a reținut că o astfel de cerere putea fi formulată de către apelantul-reclamant în termen de o lună de la data la care au încetat cauzele care justifică depășirea termenului de prescripție, termen care începe să curgă de la data de 7.01.2002.

Însă, la data de 7.01.2002, apelantul-reclamant era străin de succesiunea rămasă de pe urma defunctului tată al acestuia întrucât nu a acceptat moștenirea rămasă de pe urmă.

Singurul act procesual care are semnificația acceptării tacite a succesiunii a fost făcut la data de 22.11.2004, cu mult peste termenul în care putea fi formulată cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.

Mai mult decât atât, tribunalul a reținut că o astfel de cerere privind repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală nu a fost făcută de către apelantul-reclamant în fața primei instanțe de fond; acesta a solicitat anularea celor două certificate de moștenitor și deschiderea succesiunii rămase de pe urma defunctului, însă fără a a-și consolida în condițiile legii calitatea de moștenitor acceptant al masei succesorale rămasă de pe urma defunctului.

În acest context, tribunalul a reținut faptul că devin incidente dispozițiile referitoare la efectele prescripției dreptului de opțiune succesorală, și anume în puterea legii se stinge dreptul de a accepta moștenirea și, odată cu acest drept se stinge, cu efect retroactiv, și titlul său de moștenitor, apelantul-reclamant devenind străin de moștenire.

În aceste condiții, ținând cont de faptul că, pentru considerentele expuse anterior, apelantul-reclamant este străin de moștenirea rămasă de pe urma defunctului, tribunalul a reținut faptul că soluția primei instanțe de fond, în întregul acesteia este eronată, însă că nu poate schimba hotărârea atacată, întrucât, potrivit art. 296 din Cod procedură civilă, apelantului-reclamant nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Prima instanță a ignorat faptul că apelantul-reclamant este succesibil al defunctului în calitate de descendent, rudă de gradul I, care, în caz de acceptare a moștenirii, îi înlătură de la moștenire de frații și surorile defunctului, care sunt rude de gradul al II-lea cu defunctul, potrivit principiului general al devoluțiunii legale a moștenirii al chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori.

Dacă ar fi fost reală această împrejurare, respectiv în condițiile în care se făcea dovada faptului că apelantul-reclamant a acceptat în termen legal moștenirea tatălui său, certificatul de moștenitor nr. 718/19.08.1997 trebuia anulat în integralitate, întreagă masa succesorală revenindu-i acestuia, moștenind-o inclusiv pe acestuia, prin reprezentare succesorală.

Apelantul-reclamant a învederat în mod corect faptul că mătușile sale au ascuns în fața notarului public existența acestuia, fiind eliberat un certificat de moștenitor fără participarea acestuia, certificat care este lovit de nulitate.

Însă, apelantul-reclamant nu s-a preocupat de conservarea și consolidarea calității sale de moștenitor în condițiile în care acesta a aflat despre decesul tatălui său la data de 07.01.2002, când i s-a eliberat, la cererea acestuia, de către autoritățile administrative competente, o copie a certificatului de deces al autorului său, iar până la data introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze nu a făcut niciun demers procesual de natură să îl repună în termenul de prescripție menționat anterior.

Tribunalul a mai reținut că susținerea referitoare la faptul că instanța de fond nu a respectat dezlegările în drept date de către instanțele de control judiciar este neîntemeiată.

Prin pronunțarea hotărârii de către prima instanță de fond, tribunalul a reținut că nu s-au încălcat dispozițiile instanțelor de control, respectându-se decizia civilă 791 A/23.11.2005 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, care a stabilit că acțiunea reclamantului nu este prescrisă, nulitatea absolută fiind imprescriptibilă (fără a decide nimic cu privire la prescripția opțiunii succesorale) și că reclamantul are calitate activă în acțiunea în nulitate, ca persoană cu interes legitim, și nici ale deciziei instanței de recurs ce a confirmat prima soluție a Tribunalului, și care a menționat expres că instanța de rejudecare are căderea de a face verificări pe fond În privința respectării termenului de acceptare a succesiunii.

Ca tehnică juridică, apelantul-reclamant are calitate procesuală activă în prezenta cauză, însă anularea certificatelor de moștenitor și deschiderea succesiunii nu mai poate fi obținută de către acesta, întrucât nu are calitatea de succesibil și acceptant al moștenirii lăsate de defunctul său tată, motiv pentru care tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 01.06.2009, a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 22.07.2009.

1. În motivare, a arătat că, prin primul motiv de apel, atât în cuprinsul motivării, cât și în cadrul concluziilor scrise, a atacat logica sentinței instanței de fond potrivit căreia cauza de nulitate absolută a certificatului de moștenitor emis în urma decesului tatălui său ar fi încălcarea prevederilor Decretului nr. 40/1953.

A cerut instanței de apel să ia act de faptul că, cauza ilicită de bază a nulității absolute a actului respectiv o constituie falsul în declarații comis de pârâtă și nu încălcarea prevederilor decretului menționat.

A insistat în a cere instanței de apel să constate că încălcarea prevederilor respectivului decret este o consecință directă a declarației mincinoase a pârâtei, consecință care este la rândul ei o cauză de nulitate absolută, dar nu cea de bază.

A cerut instanței de apel, atât în cuprinsul motivării, cât și în cadrul concluziilor scrise, să constate că situarea explicită, în mod netemeinic, a încălcării prevederilor Decretului nr. 40/1953 drept cauză de nulitate absolută a actului a permis instanței de fond să "rupă" în mod forțat, eronat, netemeinic și nelegal cele 2 capete de cerere și să le judece separat, ca și cum nu ar avea legătură între ele.

A cerut instanței de apel să ia act de faptul că nulitatea absolută a actului lovește retroactiv întreaga dezbatere a succesiunii, deoarece aceasta a fost deschisă în mod ilicit de către pârâtă prin fals în declarații, prin respectivele declarații pârâta dobândind vocația succesorală, vocație pe care în mod legal nu ar fi avut-

Referitor la aplicarea greșită de a efectelor nulității absolute, a cerut instanței de apel să ia act de faptul că, deși instanța de fond a indicat ca bază a nulității absolute art. 948 și 968 Cod Civil, a omis prevederile art. 966, care arată, neinterpretabil, faptul că "obligația. fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect", articol pe care însăși instanța de apel ar fi trebuit să-l aibă în vedere în fundamentarea propriei decizii.

Instanța de apel nu a judecat sub nicio formă primul motiv de apel și nu l-a avut în niciun fel în vedere pentru a-și elabora decizia. Ea s-a mulțumit numai să reamintească concluziile formulate de celelalte instanțe pe parcursul judecării cauzei, fără să-și formuleze în niciun fel propriul punct de vedere.

2. La al doilea motiv de apel, atât în cuprinsul motivării cât și în cadrul concluziilor scrise, a atacat logica sentinței instanței de fond prin care a dezbătut succesiunea.

A cerut instanței de apel ca, în baza aplicării temeinice și legale a efectelor nulității absolute, să ia în considerare faptul că nulitatea absolută a certificatului de moștenitor lovește retroactiv întreaga dezbatere a succesiunii, începând cu deschiderea acesteia, deschidere care a fost făcută de pârâtă în mod ilicit, prin fals în declarații, prin respectivele declarații pârâta dobândind vocația succesorală, vocație pe care în mod legal nu ar fi avut-

A mai cerut instanței de apel să ia act, pe cale de consecință, că toate aspectele legate de dezbaterea respectivei succesiuni sunt nule de drept și nu mai au nicio valoare, inclusiv acceptarea sau nu a acesteia.

Dacă ar fi aplicat corect și legal efectele nulității absolute, instanța de fond ar fi declarat ca nulă de drept dezbaterea succesiunii defunctului, ar fi declarat deschisă în urma cererii introduse de recurentul reclamant și ar fi dezbătut ea însăși succesiunea.

În această idee, acceptarea succesiunii s-ar fi raportat în mod corect și legal la data cererii introductive de instanță, fiind vorba, în fapt, de o nouă dezbatere a succesiunii.

În aceeași idee, a cerut instanței de apel să ia act de netemeinicia și nelegalitatea sentinței instanței de fond în ceea ce privește separarea forțată a fondului cauzei (anularea certificatului de moștenitor) de dezbaterea succesiunii și stabilirea moștenitorilor și cum aceste două probleme nu ar fi legate între ele.

1. Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a invocat, în primul rând, nterpretarea greșită a cererii de apel și a motivării acestuia, schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al unora din cereri și motive de apel (art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă).

Instanța de apel nu a luat niciun moment în discuție primul motiv de apel -interpretarea și aplicarea greșităaefectelor nulității absolute- mulțumindu-se numai să reamintească concluziile formulate de celelalte instanțe pe parcursul judecării cauzei. Or, în cazul de față, problema nulității absolute și a efectelor sale este primordială. Este în fapt fondul cauzei, de la ea derivând toate celelalte concluzii. Faptul că instanța de apel nu s-a opreit în niciun fel asupra acestui prim capăt de cerere, corelat cu interpretarea eronată potrivit căreia întreaga construcție juridică a apelului gravitează în jurul acceptării sau neacceptării succesiuniiconstituie o denaturare a motivelor de apel și conduce la schimbarea întregului sens al judecării cauzei.

Construcția juridică reală și explicită a apelului este în jurul aplicării corecte a prevederilor art. 948 alin.4 și 968 Cod civil, obligatoriu corelat cu art. 966.

Așa cum a arătat, instanța de fond a disjuns forțat și nelegal problema nulității absolute de dezbaterea succesiunii.

Mai grav, instanța de apel nicinu a luat în discuție efectele nulității absolute, așa cum i s-a cerut.Cu totul și cu totul netemeinic, instanța de apel a trecut sub tăcere toate considerentele legate de efectele nulității absolute și a intrat direct în problema dezbaterii succesiunii, denaturând prin omisiunea arătată sensul corect și legal al judecării cauzei.

Consecința directă a omiterii judecării efectelor nulității absolute este judecarea defectuoasă a dezbaterii unei succesiuni, nule de drept, fără a lua niciun moment În discuție felul în care s-a ajuns la aceasta.

2. Pronunțarea unei decizii lipsite de temei legal, date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Consecința directă a omiterii judecării efectelor nulității absolute o constituie modul de repunere a părților în situația anterioară.

Astfel, pentru pârâtă, cea din culpa căreia este nulitatea absolută, efectul este că o aduce lamomentul decesuluitatălui recurentului (și respectiv fratele ei).

În același timp, pentru reclamant, căruia i s-a "ascuns cu rea credință existența ca unic descendent al defunctului de către cele două surori ale acestuia, evident în scopul înlăturării, în beneficiul lor propriu de la dezbaterea succesiunii" (a citat din decizia primei instanțe de apel) situație probată și reținută de către instanțe, efectul este că a fost adus lamomentul aflării decesuluitatălui său.

În consecință, pentru una și aceeași cauză de nulitate absolută, atât instanța de fond cât și cea de apel, aducând părțile în situația anterioară, lucrează cu unități de măsură diferite pentru fiecare dintre ele.

Or, tocmai din motivarea atât a instanței de fond cât și a celei de control reiese fără dubiu că nu putea să accepte ceva ce nu știa, mai mult, care i-a fost ascuns cu rea credință, la baza obținerii celor două certificate de moștenitor stând declarațiile mincinoase ale pârâtei și ale surorii acesteia.

Iar pârâtei, după anularea parțială a celor două certificate de moștenitor, i se recunoaște încă o dată calitatea de unică moștenitoare, cu toate că la baza obținerii acestui drept a stat și stau declarațiile sale mincinoase sau, cum au reținut instanțele care au judecat, "neconforme cu realitatea".

În final, a arătat că nu este posibil ca un act dovedit și recunoscut ca fiind lovit de nulitate absolută să rămână totuși valabil i să producă în continuare aceleași efecte, în beneficiul aceleiași persoane din culpa căreia se afl ă însăși nulitatea, contrar rațiunii legiuitorului care a stat la baza art.948, 968 și 966 Cod civil.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.

La data de 05.10.2009, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

În motivare, a arătat că recurentul-reclamant, în motivarea recursului declarat, face o serie de interpretări neconforme cu dispozițiile legale invocate, dar și cu jurisprudența în materie, cu privire la prescripția dreptului de acceptare a succesiunii.

Instanța de fond, în hotărârea pronunțată după rejudecare și atacată cu prezentul apel, a expus o motivare detaliată, temeinic justificată, în concordanță cu dispozițiile legale și practica judiciară în materie.

Dacă instanțele de control judiciar au constatat că recurentul-reclamant are calitate procesual activă, fiind o persoană interesată în solicitarea constatării nulității absolute a celor două certificate de moștenitor, admiterea cererii în această privință nu-i conferă automat acestuia calitatea de moștenitor cu vocație la moștenirea celor doi defuncți, cât timp recurentul-reclamant nu a făcut dovada niciunei cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripție cu privire la acceptarea moștenirii a fost depășit.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

1. Referitor ladispozițiile legale incidente în cauză cu privire la transmisiunea patrimoniilorcelor doi defuncți, Curtea are în vedere, în primul rând, că prindeschiderea succesiuniise înțelege faptul ce dă naștere transmisiunii succesorale. Potrivit art. 651 Cod civil: "Succesiunile se deschid prin moarte". Moartea unei persoane fizice este un fapt juridic care face ca pe data survenirii lui patrimoniul celui decedat să se transmită după anumite reguli asupra unor persoane fizice în viață sau asupra unor persoane fizice în ființă.

Atunci când cel care lasă moștenirea nu a dispus prin testament de bunurile sale sau, deși a procedat în acest mod, dispozițiile sale de ultimă voință nu sunt valabile, transmiterea succesiunii are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.

Potrivit primului principiu al devoluțiunii legale, sunt chemate la moștenire rudele defunctului în ordinea claselor de moștenitori legali (art. 659 Cod civil). Ca atare, reclamantul, descendent al lui, face parte din clasa I (art. 669 Cod civil) înlătură de la moștenire pe pârâtă, precum și pe numita (fostă ), care, fiind surori, în calitate de colaterale privilegiate, fac parte din clasa a II-a (art. 672 Cod civil).

Conform celui de-al doilea principiu, al proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă, înăuntrul aceleiași clase rudele mai apropiate în grad înlătură de la moștenire rudele mai îndepărtate în grad. Cu toate că reclamantul este rudă de gradul III cu defuncta (fostă ), în timp ce pârâta este rudă de gradul II, nu este înlăturat de la moștenirea acesteia, întrucât operează reprezentarea (art. 664-668 Cod civil), care îi permite să urce în locul, gradul și drepturile tatălui său.

Pe de altă parte, este adevărat că, atât în cazul moștenirii legale, cât și în cazul moștenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniu operează de drept din momentul deschiderii succesiunii, fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui. Cu toate că transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moștenirii, ea nu are caracter definitiv și obligatoriu. Dimpotrivă, ca principiu de ordine publică, legea apreciază că nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine.

Prin urmare, succesibilul are dreptul de a alege - numitdrept de opțiune succesorală- între consolidarea titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și desființarea acelui titlu prin neacceptare. Pentru ca soarta juridică a moștenirii să nu rămână multă vreme incertă, dreptul de opțiune trebuie să fie exercitat, potrivit art. 700 Cod civil, într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii. În cazul în care succesibilul nu își exercită în termen acest drept, el este considerat străin de moștenire prin neacceptare.

2. Cât privește competența soluționării cererilor având ca obiect stabilirea calității de moștenitor, a întinderii drepturilor acestora, precum și a compunerii masei succesorale, aceasta aparține instanței judecătorești sau notarului public în funcție de caracterul contencios sau necontencios al cererii. Astfel, în cazul în care între moștenitori nu există neînțelegeri, procedura succesorală se desfășoară în fața notarului public (art. 78 din Legea nr. 36/1995). Procedura succesorală notarială este așadar o una grațioasă și nu este obligatorie, în caz de litigiu moștenitorii putând să se adreseze direct instanței de judecată.

Atât instanța de judecată, cât și notarul public, având de soluționat asemenea cereri, aplică la situația de fapt din speță normele de drept substanțial incidente din materie succesorală enumerate anterior, neputând exista nicio deosebire sub acest aspect între cele două proceduri.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală notarială se poate deschide la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza cărei defunctul și-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștință că succesiunea cuprinde imobile".

Deschiderea procedurii succesorale are, ca atare, semnificația declanșării activității prin care autoritatea sesizată o desfășoară în vederea soluționării cererii cu care a fost învestită și nu se confundă cu deschiderea succesiunii.

3. Actele jurisdicționale, categorie în care se includ atât hotărârea judecătorească, cât și încheierea dată de notar la finalizarea procedurii succesorale notariale, produce un efect substanțial, constând în sancționarea unei situații de fapt, în consecințele aplicării normei de drept substanțial la situația de fapt din speță. Se poate vorbi de efectul substanțial, deoarece actul jurisdicțional produce o modificare a situației juridice dintre părți. Această modificare este evidentă în cazul acelor acte care constitutive de drepturi, deoarece se creează o stare de drept diferită de cea existentă până atunci, dar există și în cazul actelor declarative de drepturi, care înlocuiesc o regulă de drept abstractă, transformând situația juridică incertă în care au fost părțile într-o situație certă.

4. Efectele nulității actului juridic civil sunt consecințele juridice ale aplicării acestei sancțiuni, adică urmările datorate desființării în întregime sau în parte a unui act juridic civil care a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate, conducând astfel la restabilirea legalității.

Raportat la considerațiile expuse anterior, efectul anulării unui certificat de moștenitor constă în aceea că sunt înlăturate constatările notarului, rezultate ale modului în care acesta a aplicat normele de drept succesoral la situația din speță. Din contră, aplicarea unei asemenea sancțiuni civile nu poate produce nicio urmare în planul regulilor de devoluțiune succesorală, care sunt stabilite prin normele juridice respective.

În aceste condiții, anularea celor două certificate de moștenitor care formează obiectul cauzei are drept unică consecință deschiderea posibilității instanței de a proceda ea însăși la o aplicare a normele de drept succesoral la situația din speță, deoarece existența actelor juridice respective ar fi constituit un fine de neprimire al celui de-al doilea capăt de cerere.

Nimic nu împiedică însă instanța ca, reanalizând situația de fapt, de data aceasta și prin prisma mijloacelor de apărare și a probelor administrate de partea care nu a fost citată în cadrul procedurii succesorale notariale, să ajungă la aceleași constatări cu privire la elementele care definesc dezbaterea succesiunii: deschiderea succesiunii, calitatea de moștenitori și masa succesorală. O asemenea ipoteză se regăsește și atunci când moștenitorul care nu a fost legal citat se dovedește a fi străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul de opțiune prevăzut de art. 700 Cod civil, deoarece atât atunci când acesta nu există, cât și atunci când pierde titlul de moștenitor în condițiile arătate, succesiunea este culeasă de rudele defunctului într-un grad mai îndepărtat.

Practic, situația este similară aceleia în care hotărârea unei instanțe este desființată în calea de atac ca urmare a necitării uneia dintre părți. Încălcarea formei de procedură respective este sancționată prin desființarea hotărârii, dar, în rejudecare, instanța poate pronunța o soluție diferită sau, din contră, aceeași soluție.

Este irelevantă cauza de nulitate a actului juridic disputat, astfel că, indiferent de gravitatea încălcării unei norme juridice care conduce la aplicarea acestei sancțiuni, nu se poate obține mai mult decât înlăturarea efectelor sale. Ca atare, în urma constatării nulității certificatului de moștenitor, recurentul reclamant nu poate pretinde repunerea sa în termenul de acceptare a moștenirii, care ar constitui o sancțiune suplimentară aplicată pârâtei și un beneficiu acordat acestuia, deși ele nu sunt prevăzute de lege.

Anularea actelor emise în urma procedurii succesorale notariale nu are nicio urmare nici în ceea ce privește vocația pârâtei de moștenitoare a celor doi defuncți, care nu își avea izvorul în aceste certificate, ci în dispozițiile legale din materia succesiunii. Astfel, vocația succesorală generală, adică vocația potențială (eventuală) de a culege moștenirea este dată de art. 672 Cod civil, iar vocația succesorală concretă de faptul neînlăturării de la moștenire de succesibilul chemat de lege în preferabil, care este străin de moștenire prin neacceptare.

Sunt nule toate actele efectuate de notar în cadrul procedurii succesorale desfășurate fără citarea recurentului reclamant, inclusiv actele prin care s-au finalizat aceste proceduri, nu însă și cererile de deschidere a moștenirii formulate de către pârâtă, deoarece pentru introducere lor nu era necesară citarea prealabilă a reclamantului. Ca atare, cele două cereri, formulate înainte de împlinirea celor două termene de prescripție care au curs de la data deschiderii fiecăreia dintre succesiuni, își păstrează semnificația de acte de acceptare a celor două moșteniri.

Cât privește repunerea în situația anterioară, aceasta reprezintă acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit. Cum în temeiul celor două certificate de moștenitori nicio parte nu a executat vreo prestație, nu se pune deci problema repunerii în situația anterioară.

Aserțiunea recurentului potrivit căreia pentru pârâtă, cea din culpa căreia este nulitatea absolută, efectul este că o aduce la momentul decesului tatălui său, în timp ce pentru sine, efectul este că este adus la momentul aflării decesului tatălui său nu poate fi calificată drept o critică adusă hotărârii instanței de apel, deoarece aceasta nu a folosit un asemenea argument.

Din contră, art. 700 Cod civil a fost deopotrivă aplicat ambelor părți, însă acestea s-au comportat diferit, în sensul că reclamantul nu a acceptat succesiunea celor doi defuncți, în timp ce pârâta a formulat cereri de deschidere a moștenirilor de fiecare dată înainte de împlinirea termenul de 6 luni de la deces. Astfel se explică de ce pârâta, care era rudă în grad mai îndepărtat, l-a înlăturat de la moștenire pe reclamant.

În lumina celor expuse mai sus, nu este corectă susținerea recurentului reclamant potrivit cele două certificate de moștenitor rămân totuși valabile și produc în continuare efecte juridice. În realitate, ele nu mai produc niciun efect juridic, însă aplicarea în speță a regulilor de drept succesoral de către instanță a condus la același rezultat. Cele două capete de cerere pun în discuție chestiuni distincte și între ele nu se află relația logică de cauză-efect.

5. C de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.

6. Nu este incident nici cel de-al șaptelea motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 304 cpt. 7 Cod procedură civilă. Tribunalul a respins motivele de apel formulate de către reclamant, referitoare la efectul pe care ar trebui să îl aibă, în opinia sa, anularea celor două certificate de moștenitor asupra dezbaterii celor două succesiuni, printr-un singur argument, succint, dar decisiv, arătând că apelantul-reclamant are calitate procesuală activă în prezenta cauză, însă deschiderea succesiunii nu mai poate fi obținută de către acesta, întrucât nu are calitatea de succesibil și acceptant al moștenirii lăsate de defunctul său tată.

7. În altă ordine de idei, Curtea va înlătura considerentele instanței de apel prin care a arătat că soluția care trebuia pronunțată de prima instanță, și care nu ar fi putut fi schimbată datorită principiului neagravării situației în propria cale de atac, era cea a respingerii cererii ca neîntemeiată. O asemenea soluție a fost pronunțată într-un ciclu procesual anterior (sentința civilă nr. 6294/3.11.2006) și schimbată în calea de atac a apelului printr-o decizie rămasă irevocabilă (decizia civilă nr. 454A/05.04.2007 pronunțată de Tribunalul București ), pe care prima instanță era obligată să o respecte, dat fiind că era intrată în puterea lucrului judecat.

Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate și completând motivarea acesteia, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

De asemenea, în temeiul art. 316, 398 și 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul, care se află în culpă procesuală, la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, intimatei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.111A/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă )..

Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată intimatei-pârâte.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.

Tehnodact., /2 ex./21.12.2009

- Secția a V-a Civ. -;

Jud. Sect. 4. -

Președinte:Mariana Haralambe
Judecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1647/2009. Curtea de Apel Bucuresti