Anulare act. Decizia 1685/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(604/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1685
Ședința publică de la 08.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1372 A din 09.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Cauza are ca obiect - anulare act de adjudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 15.04.2008, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. La data de 23.10.2009, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza, în vederea discutării perimării, acordând termen la 08.12.2009.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 15.04.2008, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, sub nr.21263/-, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună nulitatea absolută a actului de adjudecare, întocmit la data de 26.02.2004, de executor judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.948, 966, 1303 Cod civil, art.500 raportat la art.411 alin. 3 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr.188/2000.
Prin sentința civilă nr. 3176/10.04.2007, Judecătoria sectorului 3 Bar espins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta-debitoare, în contradictoriu cu pârâtul-creditor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin actul de adjudecare, emis la data de 26.02.2004, în dosarul de executare nr.39/2003, al executorului judecătoresc, s-a transmis proprietatea imobilului situat în B,- A, sector 3 de la debitoarea la adjudecatarul - creditor, de la această dată, adjudecatarul bucurându-se de toate drepturile ce i le conferă calitatea de proprietar, astfel cum prevăd dispozițiile art.518 Cod procedură civilă.
Împotriva actului de adjudecare, se poate face contestație la executare, însă reclamanta nu a înțeles să-și exercite acest drept, deși, potrivit propriilor susțineri, a lua cunoștință de actul de adjudecare, în lunile octombrie - noiembrie 2004. termenul de introducere a contestației, reclamanta solicită, prin prezenta cerere, constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din 26.02.2004, pe calea unei acțiuni de drept.
Actul de adjudecare, fiind definitiv și irevocabil cu privire la dreptul de proprietate, transmis, cu efect retroactiv, din momentul depunerii prețului, el nu mai poate fi anulat, de vreme ce reclamanta nu a solicitat anularea procesului-verbal de licitație din 19.11.2003, a actelor de executare, premergătoare eliberării actului de adjudecare, iar procedura licitației, până la momentul plății prețului și întocmirea actului de adjudecare nu a fost contestată pe calea contestației la executare; pe cale de consecință, nu se mai poate solicita constatarea nulității actului ulterior, în condițiile în care actele ce au stat la baza eliberării lui nu sunt desființate și beneficiază de prezumția de valabilitate.
Mai mult, invocarea, pe calea dreptului comun, a acelorași motive, care puteau fi analizate într-o contestație la executare, ar conduce la eludarea dispozițiilor imperative privind termenul de exercitare a contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel apelanta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului dacă executarea silită a fost efectuată de un executor judecătoresc cu respectarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Legea 188/2000 și art.373/4 alin.1 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, se arată că executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative, fapt ce atrage nulitatea actelor de executare.
De asemenea, raportat la temeiurile invocate în acțiune, se solicită a se observa că instanța nu a analizat niciunul din motivele acțiunii și nu a admis probele necesare, pentru a se verifica temeinicia și legalitatea cererii. Procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu motivarea că, în mod corect, instanța de fond a reținut că împotriva actului de adjudecare se putea face contestație la executare silită, actul de adjudecare fiind irevocabil cu privire la dreptul de proprietate.
În aceste condiții, nu se mai poate face o acțiune în constatarea nulității absolute, în condițiile în care actele, care au stat la baza emiterii acestui act, nu au fost desființate.
Prin decizia civilă nr. 1372 din 09.11.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut ca o primă critică, potrivit susținerilor apelantei-reclamante, omisiunea instanței de fond de a analiza dacă executarea silită a fost făcută de un executor competent, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/2000.
Așa cum, în mod judicios, a reținut instanța de fond, orice critici care privesc legalitatea executării silite, care s-a încheiat prin emiterea actului de adjudecare a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, se putea formula numai pe calea unei contestații la executare silită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.399 alin.1 Cod procedură civilă " împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare silită, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".
În ceea ce privește competența executorului judecătoresc, ea este stabilită în raport de dispozițiile art.373 Cod procedură civilă și art.1 și 2 din Legea nr.188/2000.
De altfel, tot ansamblul criticilor formulate privește nelegala soluționare a pricinii în fața instanței de fond, sub aspectul încălcării, pe parcursul executării silite, a unor dispoziții în materie.
Tribunalul a mai reținut că apelanta susține că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, respectiv, nu a administrat întregul material probatoriu necesar aflării adevărului.
În raport de motivele de nulitate absolută, exprimate de reclamantă în cererea introductivă, tribunalul a apreciat că instanța de fond a administrat suficiente probe care să susțină teza probatorie. De asemenea, a mai reținut tribunalul că, potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 coroborat cu art.1169 civ. reclamantei îi revenea nu numai dreptul, dar și obligația de a administra probe în dovedirea susținerilor și a cererilor sale.
Rolul activ trebuie interpretat cu deosebită atenție pentru a nu periclita echilibrul procesual și poziția de egalitate în care trebuie să se afle părțile litigante pe parcursul judecății.
In sfârșit, cu referire la condițiile pe care apreciază că trebuie să le îndeplinească actul de adjudecare, tribunalul a apreciat că și aceste critici sunt nefondate, întrucât, exceptând criticile privind stabilirea valorii de circulația a bunului adjudecat, reclamanta nu a invocat alte motive de nulitate.
Or, în ceea ce privește stabilirea prețului, în mod judicios a reținut instanța că acesta a fost stabilit în cadrul procedurii de executare silită (art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă) și nu putea fi pus în discuție decât în cadrul unei contestații la executare silită, în condițiile și termenul prevăzute de art.399 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Prin încheierea de ședință din data de 15.04.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins cererile de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare formulată de părți, constatând că acestea nu sunt temeinic motivate, în sensul art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă și a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, pentru lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată acordat.
La data de 23.05.2008, recurenta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că nu are nicio culpă cu privire la faptul că a cerut instanței un termen pentru lipsă de apărare.
Prin încheierea din 23.09.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei, ca insuficient timbrată, menținând măsura suspendării judecății, dispusă prin încheierea de ședință din 15.04.2008.
La data de 23.10.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen în acest sens la data de 08.12.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații, și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii - 15.04.2008, timp în care niciuna dintre părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului, și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art. 252 Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr.1372 A din 09.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr.1372 A din 09.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/08.01.2010
Secția a IV-a Civ.-
- ERoșu
Jud.sector 3. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
