Anulare act. Decizia 1690/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1576/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1690
Ședința publică de la 08.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.417 A din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 24.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.11.2009 și apoi la 08.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, contată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, la data de 15 august 2006 sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 la Biroul Notarial "Expert".
Totodată, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au aratat că prin sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, definitivă și irevocabilă, instanța a declarat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993, în ceea ce privește suprafața de teren de 4.900 mp. 138, parcela nr. 4 situată în B, Șos. B - M, titlu de proprietate emis pe numele pârâtei.
Reclamanții au mai arătat că, având în vedere că titlul pârâtei cu privire la terenul ce a făcut obiect al contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000, fost desființat, conform principiului nemo dat quod non habet și resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, acest contract este la rândul său lovit de nulitate, în condițiile în care pârâta a transmis către pârâtul, un drept pe care nu îl avea.
De asemenea, au mai menționat că la momentul încheierii contractului de donație pârâtul, fratele pârâtei, cunoștea împejurarea că autoarea comună, nu a deținut niciodată în patrimoniul său acest teren.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 - 481 cod civil și art. 111 Cod de procedură civilă.
La dosar au fost depuse, în copie, titlul de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993, procesul - verbal nr. 260 din 20 iulie 1993, decizia civilă nr. 1027 R din 23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și contractul de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000.
Prin sentința civilă nr. 6718 din 27 octombrie 2006 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată și a admis excepția lipsei de interes, respingând acțiunea ca lipsită de interes.
În considerentele sentinței s-a reținut că atât timp cât reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra terenului ce face obiectul donației a cărei nulitate s-a solicitat a fi constatată, nu justifică nici un interes în promovarea acțiunii, deoarece bunul s-ar întoarce în patrimoniul pârâtei, iar nu în patrimoniul lor.
Prin decizia civilă nr. 411 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanți, și a fost desființată sentința civilă nr. 6718 din 27 octombrie 2006, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B cauza a fost înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 sub nr-.
În considerentele deciziei de casare, s-a reținut că apelanții - reclamanți justifică un interes legitim, născut și actual în promovarea acțiunii, având în vedere că aceștia au solicitat în termen reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul contractului de donație, astfel că, în eventualitatea anulării acestuia și întrucât titlul de proprietate al pârâtei a fost parțial anulat, ar exista posibilitatea eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamanților.
În ședința publică de la data de 20 februarie 2008 pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția puterii de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 6548 din 14 noiembrie 2005, arătând că este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
De asemenea, pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de împrejurarea că aceștia nu au calitate procesuală activă în cauză.
Pârâții au mai solicitat respingerea cererii precizatoare depusă de reclamanți în dosarul nr-, întrucât este tardiv formulată.
La termenul din 12 martie 2008 instanța a respins ca neîntemeiate, excepția puterii de lucru judecat și excepția inadmisibilității formulării cererii precizatoare, invocate de pârâți.
Totodată, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 2 Cod de procedură civilă, unirea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de pârâți, cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 5846 din 14 august 2008 Judecătoria Sectorului 5 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active, a admis cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 la Biroul Notarial "Expert".
Ce referire la excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a reținut că legitimarea procesuală activă reprezintă una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile și presupune identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv civil din raportul juridic dedus judecății și că prin decizia civilă nr. 123 din 24 martie 1995 pronunțată de Tribunalul București, s-a constatat dreptul reclamanților din prezenta cerere, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,90 hectare din care 2 hectare situate în B, Șos. B - nr. 21 și 25 și-.
Astfel, prima instanță a apreciat că prin faptul că reclamanților li s-a recunoscut judecătorește dreptul la reconstituirea suprafeței de teren, în care este inclus și terenul ce face obiect al contractului de donație a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, s-a făcut dovada că aceștia au vocație la reconstituirea acestui drept, în condițiile și potrivit procedurii reglementate de legea specială, respectiv Legea nr. 18/1991, modificată.
Cum prin sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, a rămas definitivă și irevocabilă (copie fila 21 - 31 dosar nr-), s-a declarat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993, în ceea ce privește suprafața de teren de 4.900 mp. 138, parcela nr. 4 din B, sectorul 5, conform punctului B punctul 1 din acest titlu și față de considerentele ce au fost anterior expuse, prima instanță a considerat că reclamanții au justificat legitimarea procesuală activă, astfel că a respins excepția invocată de pârâți ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și, constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 de Biroul Notarial "Expert", având ca obiect suprafața de 4.900 mp. teren, situată în 138, parcela 4, B, sector 5, ca efect al constatării nulității titlului donatoarei asupra acestui teren, precum și pentru nevalabilitatea obiectului acestuia.
La data de 12 octombrie 1993 fost emis în favoarea pârâtei, titlul de proprietate nr. 4130, cu privire la suprafața de 4.900 mp. teren, situat pe raza sectorului 5 B, în tarlaua 138, parcela nr. 4.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 de Biroul Notarial "Expert", pârâta, în calitate de donatoare a transmis pârâtului, în calitate de donatar, prin donație, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 3.399,37 mp. din totalul de 4.900 mp. situat în B, Șos. B - M nr. 251, sector 5, pe care cea dintâi îl deținea în temeiul titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993.
Astfel cum s-a reținut anterior, prin sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sector 5 B, rămasă definitivă și irevocabilă, la solicitarea reclamanților din prezenta cauză, s-a declarat nulitatea absolută parțială acestui titlul de proprietate, în ceea ce privește suprafața de teren de 4.900 mp. 138, parcela nr. 4 din B, sectorul 5, conform punctului B punctul 1 din acest titlu.
Instanța a mai avut în vedere că potrivit deciziei civile nr. 123 din 24 martie 1995 pronunțată de Tribunalul București, reclamanților li s-a recunoscut judecătorește dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren, în care este inclus și terenul ce face obiect al contractului de donație a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată.
În drept, instanța a reținut că unul din principiile efectelor nulității actului juridic vizează anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, acest principiu privind efectele nulității în raport de terți, astfel că, în ipoteza existenței a două acte juridice din care unul este principal iar celălalt accesoriu, anularea actului principal atrage desființarea actului accesoriu, prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.
Așa fiind, în cauza dedusă judecății, în considerarea situației de fapt reținută precum și a considerațiilor de ordin teoretic ce au fost expuse, prima instanță a apreciat, că principiul general al efectelor nulității actului juridic, conform cu care anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent, resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, își găsește pe deplin aplicabilitatea.
Astfel, instanța a avut în vedere că, întrucât, prin sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sector 5 B, rămasă definitivă și irevocabilă s-a declarat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993, în ceea ce privește suprafața de teren de 4.900 mp. 138, parcela nr. 4, titlu ce a fundamentat perfectarea ulterioară, la data de 30 noiembrie 2000, contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 de Biroul Notarial "Expert" asupra unui teren în suprafață de 3.399,37 mp. din totalul de 4.900 mp. situat în B, Șos. B - M nr. 251, sector 5, operează în consecință, în temeiul principiului evocat nulitatea acestui din urmă act juridic.
În cauză nu își găsește aplicarea, astfel cum au susținut pârâții, excepția ce vizează pe subdobânditorul cu titlu oneros de bună - credință, deoarece, actul juridic subsecvent, încheiat între pârâți, este unul cu titlu gratuit, respectiv un contract de donație.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanți, și anume nevalabilitatea obiectul actului juridic, prima instanță a apreciat că nu poate fi primit, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, obiectul actului juridic civil reprezintă conduita părților stabilită prin acel act juridic civil, respectiv acțiunile ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite ori de care acestea sunt ținute. Atunci când conduita părților privește bunurile ori lucrurile acestea din urmă sunt privite ca obiect derivat al actului juridic.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie să existe, să fie în circuitul civil (art. 963 Cod civil), să fie determinat ori determinabil (art. 948 pct. 3 Cod civil), să fie posibil, licit și moral.
Examinând condițiile de valabilitate ale obiectului derivat al contractului de donație a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, în raport de cele arătate anterior, instanța a apreciat, că acesta îndeplinea aceste cerințe.
Astfel, la momentul perfectării actului juridic, obiectul actului juridic - bunul exista, era în circuitul civil, aflându-se la acea dată în patrimoniul donatarei, pârâta, fiind determinat. Împrejurarea că ulterior, titlul de proprietate deținut de acesta cu privire al acest bun a fost declarat nul, nu este de natură să conducă la concluzia că bunul nu îndeplinea cerințele de valabilitate, fapt ce ar determina nulitatea actului juridic.
În consecință, instanța a apreciat că atât timp cât reclamanții, cărora conform art. 1169 Cod civil, le incumba sarcina probei nu au făcut dovada nevalabilității obiectului actului juridic al donației, acest motiv de nulitate nu a fost reținut.
Având în vedere, considerentele ce au fost expuse și întrucât prima instanță a apreciat că în cauză operează nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 de Biroul Notarial "Expert", pentru motivele ce au fost arătate, a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de donație.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții - pârâți care au formulat critici referitoare la soluțiile date de prima instanță excepțiilor autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale active și la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 417 din 30 martie 2009, Tribunalul București - Secția a III Civilă, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 la Biroul Notarial "Expert" B - pârâta în calitate de donatoare a transmis pârâtului în calitate de donator o suprafață de teren de 3.399,37mp. din totalul de 4.900 mp. situat în B, șos. B - M, nr. 25, sector 5, cu vecinătățile precizate în actul notarial din care mai rezultă că numita a dobândit suprafața de teren pe care o donează ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate potrivit titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993 emis de Comisia Județeană a Municipiului B Conform Legii fondului funciar.
Prin sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 5406/2004 și devenind irevocabilă prin decizia civilă nr. 1027 din 23 mai 2006, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii modificate și precizate formulată de reclamanții, și -, în contradictoriu cu pârâții Comisia Municipiului B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și și ca atare s-a declarat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993 emis de Comisia Municipiului B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce privește suprafața de teren de 4.900 mp. 138, parcela 4, din B, sector 5.
Prin acțiunea ce a format obiect al prezentei cauze, reclamanții - intimați au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 de către Biroul Notarial "Expert", invocând în acest sens principiul de drept conform căruia s-a statuat că anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent, în speță actul principal desființat fiind reprezentat de titlul de proprietate, al donatoarei asupra terenului ce a fost transmis prin actul de donație către cel de al doilea pârât.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar de către reclamanți s-a dezvoltat cel de al doilea motiv care în accepțiunea acestora conduce la constatarea nulității absolute a contractului de donație, respectiv nevalabilitatea obiectului actului juridic, însă acest lucru nu echivalează cu o renunțare din partea reclamanților de a mai susține incidența în cauză a principiului conform căruia anularea actului subsecvent reprezintă un efect al anulării actului principal, astfel încât critica formulată de apelanții - pârâți în sensul că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității reglementat de art. 129 Cod de procedură civilă, a fost apreciată ca nefondată.
Referitor la excepția invocată de părți și care constă în autoritatea de lucru judecat, tribunalul a considerat că prima instanță a soluționat corect această excepție reglementată de dispozițiile art. 1201 Cod civil care statuează: "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Aceste cerințe impuse de textul menționat nu sunt îndeplinite cumulativ cum s-a susținut de către apelanții - pârâți întrucât nu s-a regăsit identitatea de obiect la care se referă textul, între acțiunea de față, și cea care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 6548 din 04 noiembrie 2005 Judecătoriei Sectorului 5 B, astfel în prezenta acțiune obiectul este reprezentat de constatarea nulității actului de donație nr. 1823 din 30 noiembrie 2000, în timp ce obiectul cererii de chemare în judecată în cadrul dosarului nr. 5406/2004 se referă la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993 emis de Comisia Municipiului B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce privește suprafața de teren de 4.900 mp. și revendicare a suprafeței de teren de 33,9937 mp.
Față de aceste considerente, excepția privind autoritatea de lucru judecat a fost în mod corect respinsă de prima instanță potrivit art. 163 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în a solicita constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat la biroul notarial, tribunalul a avut în vedere că această excepție este în strânsă legătură cu un alt aspect și anume interesul în promovarea acestei cereri de către reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 411 din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București, cu prilejul cu prilejul soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6718 din 27 octombrie 2006 dată de Judecătoria Sectorului 5 B s-a stabilit că apelanții - reclamanți justifică un interes legitim născut și actual în formularea acțiunii privind constatarea nulității donației avându-se în vedere faptul că au solicitat în termenul prevăzut de legea fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului specificat în actul de donație și dat fiind faptul că titlul de proprietate emis în beneficiul pârâtei a fost parțial anulat, terenul nemaiflându-se în patrimoniul pârâtului, respectivul teren se află la dispoziția Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel că există posibilitatea eliberării titlului de proprietate în beneficiul reclamanților.
Cum sancțiunea nulității absolute a unui act juridic poate fi invocată de orice persoană interesată și întrucât conform celor expuse reclamanții justifică un interes în a pretinde desființarea contractului de donație întocmit la notariat este evident faptul că intimații au calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni, chiar dacă nu figurează ca părți în respectivul contract a cărui nulitate s-a solicitat a se constata.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod just în considerentele sentinței apelate faptul că în prezenta cauză sunt incidente principiile efectelor nulității actului juridic, unul dintre acestea vizând ipoteza a două acte juridice din care unul este principal iar celălalt accesoriu, astfel că desființarea actului principal atrage desființarea actului accesoriu.
Cu referire la speța dedusă judecății este evident faptul că validitatea contractului de donație perfectat între cei doi pârâți în cursul anului 2000 este condiționată de păstrarea valabilității titlului de proprietate emis în beneficiul pârâtei cu privire la suprafața de teren transmisă donatarului, ori așa după cum s-a arătat anterior acest titlu a fost parțial desființat prin hotărâre judecătorească devenită irevocabilă, astfel că potrivit principiului enunțat se impunea ca instanța să constate nulitatea absolută a actului de donație întrucât conform unui alt principiu de drept nimeni nu poate transmite unei alte persoane mai multe drepturi decât are el însuși.
Constatarea nulității contractului de donație, în raport de considerentele expuse operează în prezenta cauză întrucât este vorba de un act cu titlu gratuit, neavând relevanță buna - credință a subdobânditorului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 Cod de procedură civilă recurenții - pârâți și, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 7 Cod de procedură civilă recurenții - pârâți au susținut că decizia recurată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea principului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă și a dispozițiilor art. 1201 Cod civil precum și că decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pentru care a fost menținută soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active.
Cu referire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, recurenții - pârâți au arătat că prin cererea precizatoare depusă la termenul din 27 octombrie 2006, reclamanții au precizat că au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 1823 din 30 noiembrie 2000 pentru viciu de consimțământ (error in personam) și nevalabilitatea actului juridic; prin urmare, instanța de apel a reținut în mod greșit că prin cererea precizatoare se dezvoltă cel de-al doilea motiv de nulitate, respectiv nevalabilitatea obiectului actului juridic, și că acest lucru nu ar echivala cu o renunțare din partea reclamanților în a mai susține incidența în cauză a principiului conform căruia anularea actului subsecvent reprezintă un efect al anulării actului principal.
Au susținut recurenții - pârâți că motivul de nulitate constând în nevalabilitatea obiectului actului juridic a fost invocat pentru prima oară în cererea precizatoare astfel că reclamanții nu puteau să dezvolte ceva ce nu solicitaseră ci aceștia au circumscris cele două motive pentru care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație.
S-a mai arătat că instanța de apel, în totală contradicție cu evidenta intenție a reclamanților, astfel cum a fost precizată, de a solicita constatarea nulității absolute pe cele două motive expuse în cererea precizatoare, consideră că aceasta, nu echivalează cu o renunțare din partea reclamanților în a mai susține incidența în cauză a principiului anulării actului subsecvent.
Prin acest considerent al hotărârii, instanța de apel, a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă.
Principiul disponibilității înseamnă că, instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut (chiar dacă din probe ar rezulta că, reclamantul are dreptul la mai mult) altceva decât s-a cerut sau mai puțin decât s-a cerut, iar dacă reclamanții asistați de avocat și-au precizat clar motivele de drept în limitele cărora înțeleg să se judece, prin schimbarea operată de instanță, se aduce atingere principiului disponibilității.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat de asemenea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurenții - pârâți au arătat că decizia civilă nr. 417/A/2009 este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1201 Cod civil întrucât instanța de apel a respins în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, reținând că nu s-a regăsit identitatea de obiect între acțiunea de față și cea care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 6548/2005 a Judecătoriei Sectorului 5
Recurenții solicită să se constatate că instanța de judecată prin hotărârea atacată a aplicat greșit legea având în vedere că potrivit practicii instanței supreme și a literaturii juridice există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri dar scopul final urmărit este același.
Astfel, "pentru ca să existe identitate de obiect între cele două acțiuni, este suficient să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele litigii. Această condiție este îndeplinită dacă în ambele procese reclamanta tinde să valorifice același drept de proprietate dobândit de autorul său " - Curtea Supremă de Justiție - Secția civilă, decizia nr. 1345/2001.
Au mai solicitat recurenții să se constatate că, atât prin acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 6548/2005 cât și prin prezenta acțiune, ambele întemeiate pe dispozițiile arte 480, 481 Cod civil, scopul urmărit de reclamanți este același și anume valorificarea aceluiași drept de proprietate dobândit de la autorul lor.
În concluzie și pe acest considerent solicită să se constatate nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă s-a arătat că decizia civilă nr. 417/A/2009 nu cuprinde motivele pentru care menține hotărârea instanței de fond privind respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivele invocate referindu-se în fapt la o altă excepție, aceea a interesului în promovarea unei acțiuni, aspect soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 411 din 27 martie 2007 ( Tribunalul București - Secția a III Civilă, dosar nr-) și care nu mai putea să fie și nici nu a mai fost invocat în prezenta cauză.
Recurenții au solicitat să se constatate că întocmai ca și instanța de fond instanța de apel nu a răspuns în niciun fel la excepția invocată de către recurenți privind lipsa calității procesuale active a reclamanților care în acest proces, în care s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului de donație pentru viciu de consimțământ (error in personam) sunt terți, că acest viciu de consimțământ s-a sancționat cu nulitatea relativă și că aceasta nu poate fi invocată de către un terț față de contract.
În mod surprinzător și evident, instanța de apel nu a răspuns criticilor vizând excepția lipsei calității procesuale active reținând doar că această excepție este în strânsă legătură cu un alt aspect și anume interesul în promovarea acestei cereri de către reclamanți.
Astfel instanța de apel a menținut soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivând în fapt și în drept soluția sa, prin considerente care motivează respingerea altei excepții și anume aceea a lipsei interesului, excepție care, nu a fost invocată nici de părți, nici de instanță.
Recurenții solicită să se constatate ca fiind nemotivată, hotărârea instanței de apel d e menținere a soluției de respingere a excepției calității procesuale active.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 6 lei achitată cu chitanța nr. - din 21 septembrie 2009 eliberată de Consiliul Local al Sectorului 1 B - Direcția generală impozite și taxe locale; s-au aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță Curtea reține că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a reținut în mod corect, ca și instanța de fond, că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la 27 octombrie 2006, reclamanții au solicitat constatarea nulității actului de donație atât ca efect al desființării titlului donatoarei asupra terenului ce a făcut obiectul contractului de donație cât și pentru nevalabilitatea obiectului actului juridic și că prin depunerea cererii precizatoare nu s-a renunțat la motivul de nulitate constând în desființarea actului principal, cu consecința desființării și a actului subsecvent întrucât cererea precizatoare (cu caracter de completare) nu cuprinde vreo mențiune în sensul că se renunță la motivarea inițială.
Prin urmare, Curtea reține că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă, și că atât instanța de fond în rejudecare cât și cea de apel au soluționat cererile cu care au fost învestite în limitele impuse de principiul disponibilității în procesul civil, astfel că va respinge, ca nefondat primul motiv de recurs, reținând și împrejurarea că înlocuirea motivului de nulitate are semnificația transformării cererii de chemare în judecată prin renunțarea la judecată cu privire la motivul inițial, aspect care nu se presupune ci trebuie menționat expres.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs prin care s-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1201 Cod civil, Curtea reține că este, de asemenea, nefondat întrucât nu există identitate de obiect și cauză între cele două princini. Astfel, revendicarea imobiliară prin comparare de titluri presupunere analiza calității a două titluri de proprietate valabil întocmite în vreme ce constatarea nulității unui act juridic presupune îndeplinirea condițiilor de valabilitate ale acestuia la momentul întocmirii lui.
De asemenea, temeiul juridic al celor două cereri de chemare în judecată este distinct, respectiv art. 480 Cod civil și principiul general al desființării actului subsecvent ca efect a desființării actului principal.
Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat a fost în mod corect respinsă, tocmai prin verificarea condițiilor impuse de art. 1201 Cod civil.
Cu referire la cel de-al treilea motiv de recurs Curtea reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă întrucât instanța de apel a analizat excepția lipsei calității procesuale active prin raportare la cererea de chemare în judecată precizată și a reținut în mod corect ca fiind dezlegată problema justificării unui interes de către reclamanți în promovarea cererii de chemare în judecată, precizată. Aceștia justifică și legitimare procesuală activă având în vedere regimul juridic al nulității absolute care poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes.
Legitimarea procesuală activă nu se impunea a fi analizată diferit, în funcție de motivele de nulitate, invocate de vreme de în cauză au fost invocate exclusiv motive de nulitate absolută.
Curtea reține, astfel că cererea de chemare în judecată precizată a fost întemeiată pe două motive de nulitate absolută respectiv desființare act subsecvent și nevalabilitate obiect: prin urmare nu se impunea analiza excepției lipsei calității procesuale active prin raportare la un motiv de nulitate relativă. considerente, judicios expuse de prima instanță, cu referire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale active au fost în mod corect însușite și de instanța de apel.
Curtea reține, de asemenea că instanța de apel a răspuns generic, criticilor apelanților sub aspectul legitimării procesuale active și că nespecificarea în concret că în speță nu se impune analiza separată a acestei excepții din punctul de vedere al unui motiv de nulitate relativă pe care instanțele nu l-au examinat, nefăcând obiect distinct de analiză, nu le creează apelanților nici un prejudiciu procesual de vreme ce, așa cum s-a arătat deja instanța a fost sesizată cu motive de nulitate absolută iar legitimarea procesuală activă a fost în mod corect recunoscută intimaților - reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, ca respinge recursul ca nefondat, reținând că nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă invocate de recurenții - pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 417 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./29.01.2010
B-3.-;
Jud.5.--
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
