Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(1842/2008)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.662

Ședința publică de la 08.12.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu

JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu

GREFIER - - -

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantele-reclamante - și, împotriva sentinței civile nr.10 din 07.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Cauza are ca obiect - revendicare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 14.10.2008, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. La data de 29.10.2009, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza, în vederea discutării perimării, acordând termen la 08.12.2009.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 14.10.2008, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.11.2007, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, reclamantele și l-au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B, prin Primarul Genera,l solicitând instanței obligarea acestuia să le retrocedeze terenul în suprafață de 220 mp, situat în-, actualmente bd. - nr.139 sectorul 2, teren ce a fost expropriat de la bunicii acestora, și, prin decretul Consiliului de Stat al nr.500/12.08.1963, conform tabelului anexă poziția 5, în baza art.35 din Legea nr.33/1994, iar, în subsidiar, să fie obligată pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie terenul menționat anterior, în baza art.480 Cod civil.

Prin sentința civilă nr.10F din 07.01.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantele și.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.500/1963, deci intră în categoria imobilelor preluate abuziv, în perioada 6 martie-22 decembrie 1989, imobile al căror regim juridic cade sub incidența Legii nr.10/2001.

Temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamante este însă art. 480 - 481 Cod civil. Așa cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia civilă nr.2217/9 martie 2007), instanța a apreciat că "potrivit art.15 alin.2 din Constituție, legea civilă dispune numai pentru viitor, o prevedere asemănătoare fiind cuprinsă în art.1 Cod civil, conform căruia legea civilă nu are putere retroactivă".Aceste texte consacră faptul că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, așa încât ea nu poate nimici sau modifica trecutul, după cum legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, recunoscând aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea acesteia se instituie atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001,restitutio in integrum,ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art.480-481 Cod civil.

Acest drept comun a fost înlocuit cu Legea nr.10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței. Legea nouă suprimă practic acțiunea dreptului comun, în cazul ineficacității actelor de preluare, cu consecințele acestora și, fără a diminua accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, și, prin norme de procedură speciale, le subordonează controlului judecătoresc.

Cum această reglementare interesează ordinea publică, rezultă că aceasta este de imediată aplicare. Cu toate acestea, în condițiile art.51 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită se poate prevala de dispozițiile legii vechi, dar numai în cazul acțiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii, singurul caz în care legiuitorul a făcut posibilă supraviețuirea legii vechi.

Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a legii nr.10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi.

În consecință, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită o acțiune în revendicare în contradictoriu cu statul, cu atât mai mult cu cât întreaga procedură administrativă reglementată de Legea nr.10/2001, de retrocedare a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, vizează ipoteza în care imobilul nu este deținut de o persoană fizică, aspect ce rezultă clar din art.20 și următoarele din Legea nr.10/2001. Așa fiind, cum imobilul în suprafață de 220 mp situat în- actualmente bd. - nr.139 sectorul 2, revendicat este încă, așa cum pretind reclamanții, în posesia statului și nu a fost realizat scopul exproprierii, instanța a apreciat că reclamanții erau obligați să uzeze de procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantele - și.

La termenul de judecată din 14.10.2008, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza dispozițiilor art.242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, având în vedere absența nejustificată a părților la acest termen de judecată.

La data de 29.10.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 08.12.2009.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală, pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna dintre părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului, și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art. 252 Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de apel formulată de apelantele-reclamante și împotriva sentinței civile nr.10 din 07.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimată cererea de apel formulată de apelantele-reclamante - și, ambele cu domiciliul ales în B,-, sector 1, la avocat, împotriva sentinței civile nr.10 din 07.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B, prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

--- - - - -

GREFIER,

- -

Red.

Tehnodact.

Ex.5/08.01.2010

Secția a V-a Civ. -

Președinte:Bianca Elena Țăndărescu
Judecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Bucuresti