Anulare act. Decizia 1712/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1712/
Ședința publică din 16 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul și de intervenienta, domiciliați în T, B-dul - -, -.1,.16, județul H, împotriva deciziei civile nr. 65 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 9 decembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 16 decembrie 2008.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 531 pronunțată la data de 23 octombrie 2006 de Judecătoria Toplițaa fost respinsă acțiunea reclamantei I în contradictoriu cu pârâții Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura H, Instituția Prefectului, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 de pe lângă Primăria T, Instituția Primarului, Mutică și Mutică. De asemenea, reclamanta a fost obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată pârâtului și la 200 lei cheltuieli de judecată pârâtului.
Apelul formulat de recurenta I, prin mandatar, a fost admis de Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 65 din 28 mai 2008 și, în consecință, a schimbat sentința civilă nr. 531 din 23 octombrie 2006, în sensul că: a admis în parte acțiunea reclamantei; a dispus anularea titlului de proprietate nr. 37805 din data de 18.08.1999, emis de Comisia județeană H pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a respins celelalte capete de cerere.
De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de în interesul pârâtului, iar cheltuielile de judecată au fost puse în sarcina Comisiei Județene H pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisiei locală T pentru aplicarea Legii 18/1991 și.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâtul și intervenienta, solicitând în principal, casarea integrală a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului iar, în subsidiar, modificarea integrală a deciziei în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată.
În memoriul de recurs depus la data de 7.08.2008, pârâtul și intervenienta au arătat că hotărârea atacată este nelegală pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În privința primului motiv de nelegalitate, recurenții au arătat că instanța de apel a respins cererea de amânare a judecării cauzei formulată la data de 14 mai 2008. Cererea de amânare a fost întemeiată pe aceea că, avocatul ales în cauză nu s-a putut prezenta în instanță și, în condițiile în care, judecarea pricinii a avut loc în lipsa avocatului ales, pârâtului i s-a adus o vătămare dreptului său la un proces echitabil, s-a încălcat principiul contradictorialității și oralității dezbaterilor.
În acest sens, recurenții au invocat dispozițiile art. 105 alin. 2, art. 107 și 108 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 24 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind drepturile și libertățile cetățenești.
Și pe fondul cauzei recurenții au susținut că decizia dată în apel este nelegală, deoarece titlul de proprietate emis pe numele pârâtului nu putea fi anulat.
Terenul care a făcut obiectul titlului de proprietate dar și construcțiile edificate pe acesta au fost dobândite în urma unei vânzări în baza unei licitații publice pentru care s-a plătit prețul stabilit.
Un alt motiv pentru care se consideră că decizia este nelegală este acela că, la data cumpărării, cei doi recurenți erau soț și soție, iar potrivit art. 30 din Codul familiei, bunul dobândit era unul comun și ca urmare, reclamanta era obligată ca în cazul acțiunii să o cheme în judecată și pe recurenta intervenientă.
Imobilul a fost dobândit, în opinia recurenților, cu bună credință, prin vânzare cumpărare, iar în aceste condiții reclamanta nu putea cere anularea actului în baza căruia s-a dobândit dreptul de proprietate. De altfel, potrivit Legii nr.18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea nr.1/2000 și prin Legea nr. 247/2005, nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, în condițiile în care, terenul a fost atribuit legal altor persoane.
Reclamanta I nu a formulat întâmpinare, însă a depus note de ședință în care a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei atacate, susținând în esență că, dezlegarea dată pricinii este una legală, criticile formulate în recurs nefiind fundamentate.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
1. În principal, pârâtul și intervenienta au cerut casarea și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, invocând faptul că instanța de apel a procedat la judecarea cauzei încălcând normele de procedură.
În acest sens, pârâtul și intimata au invocat faptul că instanța a respins cererea de amânare și a trecut la dezbateri în lipsa avocatului.
Verificând dosarul din apel, se constată că, la data de 23 ianuarie 2008, pârâtul a formulat o cerere de amânare pentru angajare de apărător, la același termen și la aceeași dată, a fost înregistrată și cererea intervenientei precum și cererea pârâtului. La termenul din 23 ianuarie 2008, instanța a procedat la suspendarea judecării cauzei.
După repunerea cauzei pe rol, la data de 22 aprilie 2008, atât pârâtul cât și intervenienta, au formulat din nou cerere de amânare pentru angajarea unui avocat, cereri, care împreună cu cea a Președintelui comisiei județene, au fost admise prin încheierea de ședință din 23 aprilie 2008.
În fine, la data de 9 mai 2008, pârâtul și intervenienta au formulat din nou cereri de amânare, invocând faptul că avocatul ales nu se putea prezenta în fața instanței fiind plecat în străinătate.
Tribunalul Harghita, a respins prin încheierea din 14 mai 2008, cererea de amânare, a trecut la dezbateri și a amânat pronunțarea hotărârii, dând posibilitate părților să depună concluzii scrise.
Potrivit art. 156 Cod procedură civilă, instanțele de judecată pot acorda o singură dată, amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar în cazul în care cererea de amânare este respinsă va putea amâna pronunțarea hotărârii.
În mod evident, recurenții au formulat două cereri de amânare, iar cea de-a doua era nejustificată și neîntemeiată. În mod legal, Tribunalul Harghitaa respins cea de-a doua cerere de amânare, art. 156 Cod procedură civilă, permițând o singură dată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Mai mult, pentru ca avocatul ales să poată să depună în scris concluziile sale raportate la cauza dedusă judecății, Tribunalul Harghitaa amânat pronunțarea judecării cauzei pentru data de 28 mai 2008. Cercetând actele dosarului se observă că avocatul recurenților nu a depus aceste concluzii scrise și nu și-a exercitat dreptul pe care instanța de apel l-a acordat în temeiul art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă.
Concluzionând, Curtea constată că, pe de o parte, instanța de apel a respectat dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, recurenții prin avocat, nu și-au exercitat toate drepturile pe care instanța le-a acordat. Recurenții nu se pot plânge de îngrădirea dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care, nu și-au valorificat drepturile conferite prin lege. Un ultim aspect ce trebuie menționat este acela că, potrivit art. 129 Cod procedură civilă, părțile sunt obligate să-și exercite drepturile cu bună credință în termenele și limitele stabilite de lege și de instanța de judecată.
Recurenta a cerut casarea și pentru faptul că nu a fost chemată în judecată de către reclamant, considerând că bunul aflat în litigiu este comun și are un drept asupra acestuia.
Curtea constată că recurenta intervenientă este în eroare deoarece reclamanta a cerut anularea titlului de proprietate, titularul dreptului de proprietate asupra terenului fiind.
2. Pârâtul și intervenienta - familia -, susțin că, în mod greșit instanța de apel a anulat titlul de proprietate nr. 37805 emis la data de 18 august 1999, de Comisia județeană H pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul a cumpărat de la fostul CAP T, prin Comisia de lichidare, un imobil, compus din construcții și teren, emițându-se în acest fel factura nr. 12 din 11 mai 1992 și chitanța nr. 17 din aceeași dată. Din starea de fapt necontestată de nici unul dintre părți rezultă că pârâtul a dobândit, prin cumpărare, un imobil aflat în proprietatea fostului CAP Legea nr. 18/1991 este legea prin care s-a procedat la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pentru cei care au fost membri CAP, fără putință de tăgadă, nici pârâtul și nici soția sa, intervenienta, nu au fost membri ai CAP - ului, nu au adus în CAP terenuri la înființarea acestuia, nu au făcut cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, și deci, nu puteau fi beneficiarii măsurilor reparatorii dispuse prin Legea nr. 18/1991.
Această stare de fapt a fost corect reținută și de către instanța de apel, și ca urmare, în mod legal s-a dispus anularea titlului de proprietate emis pe seama pârâtului.
Art.III, pct. lit. a din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele, titlurile de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale, adică pentru persoanele care nu erau îndreptățite.
Așadar, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.18/1991 și a Legii nr.169/1997 și în același timp constată că nu s-a interpretat greșit actele juridice deduse judecății.
Deși recurentul nu a precizat care dintre situațiile prevăzute de art. 304 pct. 7 ar fi incidente în cauză, analizând însă și sub acest aspect decizia instanței de apel, Curtea constată că, pe de o parte, decizia atacată se sprijină pe motive de fapt și de drept la care de altfel s-au și făcut referire în prezentele considerente, iar pe de altă parte, nu se poate reține că aceste motive ar fi străine de prezenta cauză sau că ar fi contradictorii.
Instanța de apel a arătat în mod clar că pârâtului nu putea să i se reconstituie un drept de proprietate asupra unui teren pe care l-a cumpărat după anul 1991.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă și, pentru că, recurenții sunt cei care au căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul și intervenienta, domiciliați în T, B-dul - -, -.1,.16, județul H, împotriva deciziei civile nr. 65 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă recurenții la plata sumei de 4000 lei în favoarea intimatei I, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, Pt. fiind în concediu medical, semnează Președintele instanței |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./20.01.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
