Anulare act. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175/
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în G,-, -.1,.59 împotriva deciziei civile nr.286/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.03.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr-, din 09.10.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Mun. G și (fostă ) pentru a se constata nulitatea absolută a disp. nr. 14/SR/23.04.2002.
În fapt a susținut că pârâta a fost proprietatea imobilului situat în G, str. -, - I, - 11, -. 59, trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 204/28.04.1975. Această trecere a fost urmată de contractul de închiriere nr. 20277/24.07.1975 în favoarea reclamantei.
În baza Legii nr. 112/1995, pârâta a obținut despăgubiri pentru acest apartament în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
În temeiul Legii nr. 10/2001, aceeași pârâtă a solicitat restituirea apartamentului în natură, cerere admisă prin decizia nr. 14/SR/23.04.2002 contestată în cauză.
A susținut reclamanta că dispoziția de restituire în natură a imobilului este nulă absolut pentru că pârâta a primit despăgubiri la momentul la care i-a fost preluat apartamentul, i-au fost acordate despăgubiri, în temeiul Legii nr. 112/1995 și mai mult este exceptată de la beneficiul Legii nr. 10/2001 în baza art. 5.
În apărare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nu a încasat despăgubiri la momentul la care imobilul i-a fost preluat de stat și nu a încasat despăgubirile acordate în baza Legii nr. 112/1995. A susținut că Legea nr. 10/2001 este derogatorie și permite restituirea în natură.
Pârâta Primăria Mun. Gas olicitat respingerea acțiunii cu motivarea că potrivit art. 19 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură este permisă cu condiția ca apartamentul să nu fie înstrăinat, caz aplicabil și în prezenta speță.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 5667/C/2002.
Prin sentința civilă nr. 194/23.04.2003, Tribunalul Galația respins acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată, reținând că motivele invocate de reclamantă nu există.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta criticând sentința civilă nr. 194/23.04.2003 a Tribunalului Galați de nelegalitate și netemeinicie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1100/2003.
Prin decizia civilă nr. 156/A/22.10.2003, Curtea de Apel Galați respinge apelul formulat de reclamanta ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta criticând decizia nr. 156/A/22.10.2003 de netemeinicie și nelegalitate.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7042/2006 iar după renumerotare sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 4230/28.04.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul casează decizia recurată și sentința civilă nr. 194/23.04.2003 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Galați ca instanță de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție reține că reclamanta este terț față de raportul juridic legat pe temeiul Legii nr. 10/2001, între societatea deținătoare și persoana îndreptățită prin emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului și accesul la justiție al terțului poate fi realizat numai pe calea dreptului comun, fiind aplicabile normele generale de competență, competență ce în speță aparține Judecătoriei Galați.
Prin Sentința Civilă nr. 7042/28.09.2007 Judecătoria Galația respins acțiunea ca nefondată.
A reținut în motivare că reclamanta a invocat trei motive de nulitate absolută a Dispoziției nr. 14/SR/23.04.2002 de restituire în natură a imobilului situat în G, str. - 11, -. 59 și anume:
- Pârâta a primit despăgubiri la momentul preluării imobilului de către stat prin decizia 204/28.04.1975;
- Pârâta a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995;
- Pârâta este exceptată de la beneficiul Legii nr. 10/2001 în temeiul art. 5 din respectiva lege.
Art. 5 din Legea nr. 10/2001 trimite la acordurile internaționale încheiate de România cu Statul pentru reglementarea problemelor financiare în suspensie.
Lit. c din Anexa 1 la Legea nr. 10/2001 trimite la Decretul nr. 173/1960 intrat în vigoare la 12.09.1960.
Instanța a constatat că acest decret reglementează problemele financiare născute anterior datei de 12.09.1960.
Cum imobilul pârâtei a fost preluat la 28.04.1975, după intrarea în vigoare a Decretului nr. 173/1960 a rezultat că nu sunt aplicabile disp. art. 5 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pârâta nu este exceptată de la beneficiului Legii nr. 10/2001.
S-a mai reținut că din actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 204/28.04.1975 nu rezultă că preluarea imobilului a fost urmată de acordarea vreunor despăgubiri, considerându-se de notorietate că fostul regim comunist îngrădea dreptul la liberă circulație și condiționa plecarea din țară de achitarea integrală a tuturor datoriilor pentru ca bunurile proprietate persoanelor care doreau să părăsească țara să fie preluate de stat libere de orice sarcini.
Reclamanta își susține acest punct de vedere pe Hotărârea nr. 608/26.07.1999 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995, anulată însă prin sentința civilă nr. 2279/21.03.2001 a Judecătoriei Galați.
Din considerentele acestei hotărârii nr. 608/26.07.1999 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 (anulată prin sentința civilă nr. 2279/21.03.2001 a Judecătoriei Galați ) instanța a reținut că la momentul preluării imobilului pârâta (fostă ) nu a primit despăgubiri, (adresa nr. 6534/28.05.1997 a G).
Acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 era condiționată de inexistența dezdăunărilor acordate la momentul preluării și, ca urmare, reclamanta nu mai poate invoca la acest moment primirea despăgubirilor cuvenite la momentul preluării, această chestiune prealabilă fiind înlăturată prin efectele sentinței civile nr. 2279/21.03.2001 a Judecătoriei Galați.
Al treilea motiv de nulitate absolută viza faptul că, primind despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, pârâta nu mai poate obține restituirea în natură.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului este condiționată de returnare actualizată a despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995.
Din adresa nr. 265/18.04.2001 a DGFP Gar ezultat că despăgubirile acordate în baza Legii nr. 112/1995 nu au fost încasate de pârâta, aspect ce a dat dreptul acesteia să ceară restituirea în natură a apartamentului, chiar dacă este ocupat de reclamantă în baza unui contract de închiriere.
Prin decizia civilă nr.286/2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, reținându-se în motivare următoarele:
Din adresa 266/14.04.2008 emisă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei( f 16 dosar fond), rezultă că nu a fost înregistrat decesul intimatei, prin urmare, suspiciunile apelantei sunt neîntemeiate.
Referitor la calitatea de unic proprietar al apartamentului, instanța reține că, în urma hotărârii de partaj, întreg imobilul a fost atribuit intimatei, definitiv și nu provizoriu, cum susține apelanta. Împrejurarea că intimata trebuia să achite în folosul statului cota ce i se cuvenea fostului soț nu influențează calitatea de unic proprietar, ci dă doar un drept de creanță statului, pe care avea dreptul să-l valorifice în interiorul unui termen.
De altfel, instanțele judecătorești au mai reținut, cu putere de lucru judecat( sentința civilă 2279/2001 a Judecătoriei Galați ), faptul că intimata avea calitatea de proprietar la data plecării în străinătate, că imobilul a fost preluat pentru acest considerent, că nu a primit despăgubiri pentru preluarea apartamentului, în 1975 și că este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru acest imobil preluat abuziv.
Din cuprinsul deciziei 204/28.04.1975( f 39 dosar fond) rezultă că imobilul a fost preluat de stat în baza decretului 233/1974 și nu pentru neplata datoriilor, cum susține apelanta. În cuprinsul acestei decizii nu există nici o referire la despăgubirea ce ar fi trebuit acordată.
În mod evident, în spiritul legilor reparatorii, o astfel de trecere în proprietatea statului apare ca abuzivă, iar eventuala despăgubire, chiar dacă ar fi existat, nu ar fi constituit o compensație echitabilă. Imobilul se circumscrie sferei art. 2 lit. g, teza a doua din legea 10/2001.
Mai mult, în aceeași decizie se face referire la achitarea integrală a apartamentului. Prezumția simpla a instanței, coroborată cu procedeele abuzive folosite în acea perioadă, de notorietate, conduc instanța la concluzia că apartamentul a fost achitat integral de către intimată pentru a se putea radia ipoteca și pentru a putea obține dreptul de a pleca în străinătate.
Nu există nici un indiciu în cauză în sensul că imobilul ar fi fost achitat din bani publici, iar împrejurarea că nu mai există chitanțe și alte documente din acea perioadă este, de asemenea, notorie.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs reclamanta care a criticat hotărârea dată în apel din următoarele considerente:
a) Imobilul a fost preluat de stat ca urmare a datoriilor fiscale ale proprietarului către Consiliul Județean și intrând în domeniul public nu putea forma obiectul unei restituiri în natură;
b) Nu e posibilă o dublă despăgubire, atât în baza Legii 112/1996 cât și în baza Legii 10/2001;
c) O adeverință din care rezultă că imobilul a fost achitat fără a se specifica de către cine nu probează că pârâta a făcut plata, mai ales că în acea perioadă, după fuga soțului său aceasta beneficia de posibilități financiare îndoielnice.
In concluzie, apreciază recurenta că a avut loc o interpretare greșită a actului dedus judecății, precum și o interpretare și aplicare greșită a legii.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs, instanța reține că acesta este nefondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Toate cele trei motive au fost invocate permanent de reclamantă pe parcursul soluționării dosarelor în cele două cicluri procesuale.
a, c) Așa cum au reținut toate instanțele, din actele dosarului rezultă că preluarea imobilului s-a făcut în baza Decretului-Lege 233/1974 prin Decizia 204/28.04.1975, aflată la 77 dosar fond.
Preluareanu a fost cauzatăde neplata datoriilor fiscale ale proprietarului către Consiliul Județean.
Din procesele verbale din 24.04.1975 (74 dosar fond) încheierea 2183/23.04.1975 și încheierea 2184/23.04.1973 rezultă că a achitat suma de 3.116 lei la care a fost obligată prin sentința civilă nr.4135/1974 a Judecătoriei Galați, ca urmare a confiscării cotei de 1/6 din apartament conform sentinței civile nr.380/1974 a Tribunalului Militar București, suma achitată cu recipisele 339/4230/01 seria G--/1974 și 105/4230/01, seria G--/1974. De asemenea, s-a dispus radierea inscripției ipotecare întrucât proprietariiau achitatîn întregime valoarea integrală a apartamentului (75 dosar). In concluzie, în documentele menționatese precizează exprescine a achitat valoarea integrală a apartamentului.
b) Si susținerile privind acordarea unei duble despăgubiri au fost înlăturate corect de toate instanțele.
Din actele care au stat la baza emiterii deciziei nr.204/28.04.1975 nu rezultă că s-au acordat despăgubiri reclamantei, iar adresa 6534/28.05.1997 a Gc onfirmă acest lucru (61, 62 dosar fond). De asemenea, cu privire la cumularea despăgubirilor acordate în baza Legii 112/1995, cu restituirea în natură a imobilului, instanța reține următoarele:
Din adresa nr.265/18.04.2001 a G( 23 dosar fond) rezultă că pârâta nu a încasat despăgubirile acordate în baza Legii 112/1995, aspect pe care unitatea deținătoare l-a avut în vedere la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului.
Din aceste considerente, având în vedere disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de reclamanta, cu domiciliul în G,-, -.1,.59 împotriva deciziei civile nr.286/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.SB-12.03.2009
Dact.MH-13.03.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin, Anica Ioan
