Anulare act. Decizia 1761/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1761/R/2009
Ședința publică din:01.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.119 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimata-reprezentant legal, precum și pe intimații pârâți -, /fostă /, -, având ca obiect constatarea nulității absolute.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentantul recurentului, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcu referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței întâmpinare, anexat fiind copia cărții funciare nr. 820, de către intimatul pârât.
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei cu chitanța nr. 406, și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Instanța, pune în vedere reprezentantului recurentului, să precizeze dacă motivul invocat în motivele de recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304.pr.civ.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și în consecință modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea sentinței pronunțată de Judecătoria Baia Mare, și admiterea acțiunii introductive, precizând că instanța de apel nu a procedat la analizarea motivelor invocate, iar în soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș se arată că instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a probelor administrate în cauză. Față de această împrejurare, solicită în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru a se pronunța asupra motivelor de apel, iar în substituire solicită modificarea hotărârii recurate, apreciind că este lipsită de temei legal, întrucât în dispozițiile art.651 Cod civil, se arată că succesiunile se deschid prin moarte, iar termenul privind demararea procedurii succesorale fiind de 6 luni, și consideră că din acest motiv sentința pronunțată de Judecătoria Baia Mare și decizia pronunțată de Tribunalul Maramureș, sunt lipsite de temei legal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6023/30 octombrie 2008 Judecătoriei Baia Marea fost respinsă acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, ,.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 18 septembrie 1973, notariatul de Stat Județean MBM eliberează, în dosarul succesoral nr. 1221/1973, certificatul de moștenitor nr. 1221/18.09.1973, aflat în fotocopie la fila 27 din dosarul - atașat; prin care se constată cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, calitatea de moștenitori după defuncții, decedat la 29 noiembrie 1959, și, născută, decedată la 10 aprilie 1970, astfel: moștenitorii defunctului:, fiică și, fiu, certificându-se că sunt străini de moștenire, soția, copii ai defunctului, prin recunoașterea testamentului, respectiv prin neacceptare în termen.
Moștenitorii defunctei, decedată la 10 aprilie 1970, sunt:, fiică și, fiu, certificându-se că sunt străini de moștenire:, copii ai defunctei, prin recunoașterea testamentului, respectiv prin neacceptare în termen fila 27 din dosarul - acvirat.
Defunctul a fost căsătorit cu și împreună au avut 6 copii:, decedat, ă, decedat, - pârâtă, pârâta decedată în cursul procesului, pârâtă.
Reclamantul este fiul defunctului ă și susține că a aflat de existența certificatului de moștenitor nr. 1221/18.09.1973 cu ocazia procesului înregistrat sub dosar nr. - atașat. Reclamantul a susținut că ăaa cceptat în mod tacit succesiunea prin actele de folosință exercitate asupra bunurilor situate în. De asemenea, reclamantul a susținut că tatăl său nu a fost înștiințat despre dezbaterea succesorală notarială, deoarece se afla în detenție însă a acceptat tacit moștenirea după părinți.
Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii: art. 689 Cod civil. Din textul de lege rezultă două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite: voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita lui: actele sau faptele săvârșite din care să rezulte indirect intenția sa de a accepta pur și simplu moștenirea. Actul săvârșit de succesibil trebuie să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea, să nu poată primi și o altă interpretare. Actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
Pârâtele, surorile defunctului ă au contestat faptul că ă s-ar fi comportat ca un proprietar în legătură cu bunurile enumerate în certificatul de moștenitor și au arătat că toți moștenitorii au fost prezenți la notar cu ocazia dezbaterii succesiunii după părinții acestora, și, inclusiv ă, tatăl reclamantului, care nu se afla în detenție la data întocmirii certificatului de moștenitor: 18 septembrie 1973. Susținerile pârâtelor, mătuși ale reclamantului se coroborează cu înscrisurile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor - filele 42, 43, 44, din fișa matricolă penală rezultând că defunctul a avut condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și furt, în perioade 1952 - 1954, 1954 - 1956, 1955 - 1957 - fila 45, respectiv filele 58 - 61, filele 81 - 87.
Reclamantul nu a contestat și respectiv dovedit contrariul celor susținute de părți în legătură cu faptul că terenurile din CF 820, respectiv CF 677 și 131 sunt bine delimitate și aflate în folosința numitelor, moștenitoarele unchiului său și, de zeci de ani.
Din depozițiile martorilor audiați nu a rezultat acceptarea tacită a moștenirii de către
Martora, în vârstă de 85 de ani, a arătat că ăap rimit de la tatăl său, pe lungul vieții acestuia, o casă și un teren aflate în vecini de. ăav ândut casa și terenul numitei și surorii sale. Martora, nașa de cununie a defunctului ăaa rătat că acesta și-a "luat partea", în timpul vieții tatălui său,. ăal ipsit anumite perioade din, venind uneori să locuiască la surorile sale, și () deoarece frații se înțelegeau bine - fila 41. Depoziția martorei se coroborează cu susținerile pârâtelor, și, surorile tatălui reclamantului, care au arătat că defunctul "și-a luat de două ori partea", după care, în ceea ce privește procesele defunctului, perioadele de detenție, surorile defunctului ă l-au ajutat, l-au găzduit în gospodăriile acestora, constituite distinct. Pârâtele au arătat că fratele acestora, ă nu a fost niciodată însă deținut politic.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a comunicat instanței că nu a fost identificat defunctul printre deținuții politici. Această informație se coroborează cu susținerile pârâtelor - mătușile reclamantului și surorile defunctului
Martorii audiați au arătat de asemenea că nu au auzit ca numitul ă să fi fost deținut politic.
Martora, în vârstă de 80 de ani, consăteană cu părțile, în, a arătat că, de-a lungul vieții, tatăl lui ă, și soția lui, au vândut o casă și un teren, ulterior ăaî nceput să construiască cu ajutorul soțului martorei, o casă în. ă lipsea anumite perioade din, iar în perioadele în care revenea locuia la tatăl său, care trăia. După moartea tatălui, martora, în vârstă de 80 de ani, își amintește că ă nu avea casa lui în - fila 88.
Martorul, propus de reclamant, a declarat că ă nu a stat efectiv în.
Martorul a arătat, de asemenea, că ă nu avea casa lui în în 1958, părinții lui ă au vândut, la înțelegere cu ă, o casă și terenul aferent familiei martorului, după vânzare, ă mutându-se în. Coroborând declarația martorului - fila 90 cu celelalte declarații ale martorilor audiați, analizate mai sus, rezultă că martorii confirmă susținerile surorilor defunctului ă, acesta nefiind perceput în comunitate ca fiind proprietarul unor bunuri succesorale ci în conștiința colectivității rămânând informația că, de-a lungul vieții lor, și au vândut o casă și teren din prețul cărora fiul ă și-a început o casă în localitatea.
Din probele administrate nu s-au dovedit acte săvârșite de ă ce pot fi apreciate în concret de către instanță ca fiind acte de acceptare tacită a moștenirii.
De asemenea, din probele administrate nu s-a dovedit că ă se afla în detenție la data întocmirii certificatului de moștenitor: 18 septembrie 1973.
Faptul că numitul din nr. 152 l-a chemat în judecată în anul 1992 și pe defunctul ă alături de ceilalți frați, solicitând instanței să constate că antecesorul acestuia a vândut numitului o casă de locuit cu teren aferent nu poate duce la concluzia acceptării tacite de către ăas uccesiunii după părinții săi.
Deși instanța, exercitându-și rolul activ, în baza art. 129 Cod procedură civilă, a pus în discuție reclamantului necesitatea administrării și a altor probe în dovedirea susținerilor sale, reclamantul nu a propus administrarea altor probe.
Prin decizia civilă nr. 119 din 23.04.2009 a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 6023/30.10.2008 a Jud. B
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că nici unul dintre motivele de nulitate invocate de către reclamant nu au fost dovedite în cauză. Indiferent care este momentul de la care apreciem că începe să curgă termenul de acceptare a moștenirii, nu s-a făcut prin probele administrate în cauză dovada acceptării tacite. Din declarațiile martorilor la care face trimitere apelantul în cererea de apel nu rezultă că după data morții tatălui său, defunctul ă ar fi efectuat acte care să aibă semnificația unei acceptări tacite a moștenirii. Martorii vorbesc despre faptul că ă când locuia în locuia și în casa tatălui său, dar acest fapt nu este situat în timp după moartea tatălui.
Tribunalul a mai constatat că prima instanță a făcut o judicioasă analiză a probelor administrate în cauză și a concluzionat în mod corect că nu s-a dovedit o acceptare tacită a succesiunii.
Cu privire la nelegala citare în dosarul succesoral tribunalul constatat nu există dovezi în sensul celor susținute de către reclamant, din adresa Camerei Notarilor Publici depusă la 93 din dosarul nr. - rezultând că dosarul succesoral nu se mai află în posesia emitentului adresei, fiind eliminat din arhivă după expirarea termenului de păstrare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurentul arătat că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, fără analiza motivele invocate în declarația de apel. Mai mult, aceeași instanță consemnează trunchiat pozițiile părților, fără reține faptul că pârâtul i- confirmat susținerile și că nu se opune admiterii apelului.
Acțiunea este întemeiată potrivit disp. art. 651.civil, antecesorul lui acceptând în mod tacit succesiunea după tatăl acestuia din urmă.
Nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 1221/18.09.1973 emis de Notariatul de Stat Județean M se impune fi constatată pentru că tatăl lui, numitul nu a fost înștiințat, cu rea credință despre dezbaterea succesorală după părinții săi, pentru că tatăl lui la data de 29.11.1959 era întemnițat în Penitenciarul Satu Mare. Prin urmare termenul de 6 luni în vederea acceptării succesiunii a început să curgă după încetarea stării de imposibilitate fizică de a se manifesta ca moștenitor al tatălui său, iar după revenirea în, acesta s- manifestat ca succesor al părintelui său, exercitând acte și fapte materiale care pot fi apreciate ca acte de acceptare a moștenirii constând în aceea că a locuit în casa ce a făcut obiect al masei succesorale.
Înzestrarea defunctului de către tatăl său, cu o casă bătrânească și teren în nu poate fi luată în considerare de instanță, întrucât acest aspect este infirmat de testamentul depus la dosar prin care testează casa și terenul în suprafață de 2020 mp în favoarea lui a lui și soției sale.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Recurentul critică modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate. Astfel, recurentul arată că hotărârea atacată consemnează trunchiat poziția părților, fără reține că pârâtul confirmă cele susținute de el cu privire la faptele și actele de acceptare a succesiunii săvârșite de ă după decesul părinților săi. Tatăl lui s-a aflat în imposibilitate fizică de a se manifesta ca și moștenitor după antecesorul lui, însă după încetarea acestei situații, s- comportat ca moștenitor acceptant, fapt confirmat de martorii audiați în cauză.
Înzestrarea defunctului de către tatăl său, anterior decesului său cu o casă bătrânească și teren în este contrazisă de testamentul depus la dosarul cauzei prin care testează casa și terenul în suprafață de 2020 mp în favoarea lui a lui și soției sale .
Art. 689. civil prevede că acceptarea moștenirii poate fi tacită, lăsând la aprecierea instanței actele și faptele care pot fi apreciate ca acte de acceptare succesiunii, ori exact acest lucru făcut ă după decesul părintelui său, dar cu toate acestea instanța a apreciat în mod greșit că din probele administrate în cauză nu rezultat acceptarea tacită moștenirii de către
Din motivele de recurs rezultă că recurentul critică greșita stabilire situației de fapt, ca urmare interpretării eronate probatoriului administrat și invocă ca temei de drept art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. Dar, criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele legale prev. de art. 304 Cod proc.civ. vizând exclusiv modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate.
Acest critici nu mai pot face însă obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care cazul prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. este abrogat la data pronunțării deciziei, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor.
Prin urmare, controlul de netemeinicie hotărârii excede limitelor prevăzute de art. 304 Cod proc.civ. motiv pentru care recursul declarat de recurentul urmează fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 119 din 23 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
20 ex/8.10.2009
Jud. apel: D,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
