Obligație de a face. Decizia 1762/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1762/R/2009
Ședința publică din:01.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții sen. jr., -, împotriva deciziei civile nr.29 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul BISTRIȚAN, în dosarul nr-, privind și pe intimații-reclamanți -, -, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță recurentul sen. și reprezentantul reclamanților avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind reclamanții, și recurenții jr, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcu referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței întâmpinare de către reclamanții și, comunicându-se un exemplar recurentului prezent sen.
Instanța, lasă cauza la a doua strigare pentru a studia întâmpinarea recurentul prezent sen.
După reluarea dezbaterilor, recurentul prezent arată că își susține cererea.
Reprezentantul reclamanților solicită repunerea în termenul de recurs a recursului formulat de recurenții sen. jr, -.
Instanța după deliberare,încuviințează cererea de repunere recursului în termenul de recurs potrivit art.307 alin.1 pr.civ. având în vedere că dreptul acestuia la un proces echitabil, raportat la faptul că în hotărârea anterioară îndreptării erorii materiale, s-a prevăzut că decizia este irevocabilă, împrejurare față de care, apreciază că se încadrează în dispozițiile art.103 C pr.civ.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul sen. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că recurenții sunt în eroare referitor la instituția pe care se bazează litigiul, nefiind vorba despre rezilierea contractului de închiriere bazat pe refuzul plății chiriei, ci de o altă instituție și anume prev.art.15 teza II din Legea 10/2001, imobilul fiind redobândit în temeiul acestei legi.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr- s-a dmis acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților sen. jr. și, ca fiind întemeiată și, în consecință:
- s-a dispus evacuarea pârâtului sen. din locuința situată la etajul imobilului din B, Centrală nr. 46, înscris în CF 3863 B, nr. 1382 (compusă din 3 camere, bucătărie,baie, hol, balcon și casa scării), urmare a constatării refuzului nejustificat de a prelua locuința oferită de reclamanți situată în B, str. -, nr. 1,. 1,. C,. I,. 43 (compusă din 3 camere, bucătărie, 2 băi, hol, debara, balcon), în cadrul schimbului obligatoriu de locuință;
- s-a dispus evacuarea celorlalți pârâți din locuința descrisă mai sus, pentru lipsa titlului.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut prima instanță pentru a pronunța această soluție că eclamanții și sunt coproprietari tabulari ai imobilului în regim de înălțime, situat în B, Centrală, nr. 46, înscris în CF 3863 B, nr. top 1382 ( 5-6).
Conform colii evolutive de carte funciară, reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în anul 2006, în baza contractului de donație autentic nr. 3901/2005 încheiat cu -, dobânditoare a imobilului menționat în temeiul Legii 10/2001 prin Dispoziția nr. 1828/14.04.2004, completată de Dispoziția nr. 2604/3.10.2005, emise de Primăria Municipiului
După restituirea proprietății, la data de 30.06.2004 numita - a încheiat cu pârâtul sen. un contract de închiriere, având ca obiect locuința situată la etajul imobilului, compusă din 3 camere în suprafață de 29,70 mp, 27,10 mp și 15,04 mp, bucătăria în suprafață de 6,80 mp, baie în suprafață de 4,44 mp, hol în suprafață de 3,87 mp, balcon în suprafață de 15,01 mp și casa scării, pe un termen de 5 ani, cu începere de la data de 1.05.2004 și până la 1.05.2009 ( 7-8).
Reclamanții, dobânditori ulteriori ai imobilului au respectat prevederile acestui contract, dar întrucât imobilul prezenta fisuri la structura de rezistență, necesitând reparații capitale, au pus la dispoziția pârâtului o altă locuință corespunzătoare, în vederea efectuării schimbului obligatoriu prevăzut de art. 23-24 din nr.OUG 40/1999, republicată, sens în care l-au încunoștințat prin adresele din datele de 21.09.2007, 22.10.2007, 11.04.2008 ( 10, 12, 15).
Cu toate că reclamanții, prin mandatara lor -, au încheiat în acest scop un contract de închiriere cu numitul, pentru perioada 1.10.2007 - 30.04.2009, pârâtul a refuzat efectuarea schimbului, aspect recunoscut de acesta prin răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat în ședința publică din data de 27.11.2008 ( 40-41).
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din OUG40/1999, "chiriașul nu este obligat să se mute, dacă în locuința care i se oferă în schimb nu i se asigură suprafața locuibilă și numărul de camere la care este îndreptățit conform anexelor nr. 1 și 2 la prezenta ordonanță de urgență, dar nici nu poate pretinde o suprafață locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptățit potrivit prezentei ordonanțe de urgență sau decât cele pe care le deține cu chirie și nici condiții mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuința din care urmează să se mute".
Ori, în speță, reclamanții au pus la dispoziția pârâtului, cu contract de închiriere, o altă locuință corespunzătoare, situată în B, str. - nr. 1,. 1,. C,. I,. 43, compusă din 3 camere, 1 bucătărie, 2 băi, hol, debara, balcon, astfel încât refuzul pârâtului de a prelua locuința oferită în schimb urmează a fi calificat drept unul nejustificat și, drept urmare, instanța a dispus evacuarea lui din spațiul reclamanților, în considerarea prevederile art. 23-25 din OUG40/1999, republicată, cu raportare la art. 15 alin. 1 din Legea 10/2001.
Totodată, reținând că pârâții jr. și, ocupă fără nici un drept locativ imobilul în discuție ( 42, 43, 47), privându-i pe reclamanți de dreptul de folosință asupra acestuia, instanța a dispus evacuarea lor din locuința descrisă mai sus, în aplicarea dispozițiilor art. 580 Cod civil.
În temeiul art. 274, 277 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați să plătească, în solidar, reclamanților suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar (pentru onorariul avocațial avansat neexistând la dosar dovezi privind cuantumul acestuia).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții senior, junior, și, iar prin decizia civilă 29 din 9.04.2009 a Tribunalului Bistrița -N, s-a respins apelul pârâților, reținându-se următoarele considerente:
Nici una dintre criticile apelanților nu poate fi împărtășită, hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond întrunind atributele temeiniciei și legalității.
Prima instanță a dezlegat raporturile juridice dintre litiganți în cadrul procesual determinat prin acțiunea dedusă judecății de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții sen. jr. și, dând deplină eficiență principiilor disponibilității și contradictorialității. Rezolvarea litigiului s-a realizat cu respectarea limitelor cererii prin care se reclamă efectuarea schimbului obligatoriu de locuință, cu predarea acesteia și evacuarea de către pârâtul sen. respectiv evacuarea de către ceilalți pârâți.
Contrar aserțiunilor apelanților, judicios a statuat prima instanță că pricina se circumscrie prevederilor art. 23-24 din nr.OUG 40/1999 republicată în privința primului petit al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 480 cod civil cu referire la secunda solicitare adresată justiției.
Probele administrate, referitoare la justețea solicitării de efectuare a schimbului obligatoriu de locuință și la refuzul nejustificat al chiriașului sen. sau de a se muta, argumentează situația de fapt reținută de prima instanță și care de altfel nu a fost contestată de apelanți, astfel că nu se impune a fi reiterată.Exercitarea abuzivă a drepturilor conferte de nr.OUG 40/1999 îi este imputabilă, ca atare refuzul nejustificat de a prelua locuința oferită de reclamanți și aoe libera pe cea care se impune a fi reabilitată se impune a fi sancționat, cum judicios a conchis prima instanță.
Soluția evacuării tuturor celorlalți pârâți, care ocupă fără drept imobilul proprietatea reclamanților este de asemenea judicioasă, fundamentată de probele administrate și argumentată de prevederile legale evocate în considerentele hotărârii judecătorești apelate. contractului de închiriere nr. 396/R/529/25.08.1999 ( 14-15 apel) demonstrează suplimentar lipsa oricărui titlu locativ în persoana pârâților apelanți jr. și, care nu au fost beneficiarii invocatei închirieri, astfel că protecția reglementată de nr.OUG 40/1999 nu poate fi reclamată de aceștia, ci exclusiv de către titularul contractului de închiriere încheiat la 30.06.2004 cu proprietara imobilului redobândit în temeiul Legii nr. 10/2001 ( 7-8 dosar fond), respectiv pârâtul sen. Ocuparea imobilului de către fiul, nora și nepotul chiriașului, începând cu toamna anului 2000 (răspunsuri interogatorii 43, 47), în lipsa acordului proprietarului și a interzicerii subînchirierii nu are semnificația dobândirii vreunui titlu locativ de către aceștia, nici din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 114/1996, astfel că dispoziția instanței de evacuare este întrutotul conformă dispozițiilor art. 480 Cod civil ce consacră dreptul la proprietate al reclamanților intimați, stipulând că "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".
Nici lipsirea minorului de un domiciliu nu reprezintă motiv de reformare a hotărârii judecătorești. Reclamata încălcare a dreptului minorului la locuință stabilă nu subzistă. Dispozițiile legale ale Codul familiei (art. 86, 100 și urm.), ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (art.5 pct.2 și art. 30,31 și urm), ale Convenției Internaționale cu privire la drepturile copilului (art. 16 și 18) instituie principiul primordialității responsabilității părintești cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului. Astfel se reglementează prioritar obligația părintelui de a asigura copilului său o locuință stabilă. Contrar susținerilor intimaților, statul intervine subsidiar, exclusiv în ipoteza în care părintele este în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile legale înainte enumerate. In cauza pendinte nu sunt date dovezi ale unei atari imposibilități, pârâții jr și, persoane capabile a-și exercita drepturile părintești și deci de a-și îndeplini obligațiile aferente, putând dobândi prin muncă resursele materiale necesare asigurării unui domiciliu stabil familiei. Statul român nu este obligat a asigura tuturor cetățenilor o locuință, ci aceștia, exercitându-și dreptul la muncă, proprietate și o viață decentă au obligația de a-și asigura copiilor lor o viață și o educație decentă. Prioritar în cauză este a se da eficiență dreptului la proprietate al reclamanților; nici măcar protecția foștilor chiriași reglementată de nr OUG 40/1999 nu poate fi reclamată, părinții minorului nedeținând o atare calitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții senior, junior, și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susține astfel că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prev.de art.304 pct. 6 raportat la art.312 pr.civ.
Astfel, se arată că instanța a fost învestită să judece o cerere de obligare a lor la efectuarea schimbului obligatoriu de locuință și la evacuarea pârâților junior și și, ori instanța dispune evacuarea și a minorului contrar normelor legale în materie.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurenți este acela al nerespectării clauzelor contractuale și legale, art.24 lit."b" din Legea 114/1996 modificată prin OG 40/1999 și art.27 din Legea 114/1996.
Se mai susține că prin evacuarea minorului, s-a adus atingere dreptului la o locuință stabilă și încălcare a protecției oferite de stat minorilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 6 și 9 pr.civ. și art.312 pr.civ.
Intimații și, prin întâmpinarea depusă la fila 6 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304 pct. 6 și 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Față de obiectul dedus judecății, de faptul că reclamanții au pus la dispoziția pârâtului o locuință corespunzătoare situată în B, str.- nr.1,.1,.43, compusă din 3 camere, bucătărie, 2 băi, hol, debara, balcon, precum și faptul că pârâții au refuzat schimbul obligatoriu prev.de art.23-24 din OUG 40/1999, instanța de fond și cea de apel au făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale susmenționate și a raportului juridic dintre părți.
Instanța de apel a examinat și analizat situația minorului, atât prin prisma dispozițiilor art.86, 100 fam. a Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dar și ale Convenției Internaționale cu privire la drepturile copilului, raportat și la faptul că părinții minorului nu au nici un drept locativ asupra imobilului din litigiu, aceștia ocupând imobilul fără acordul proprietarului, situație în care părinții minorului nu au avut niciodată calitatea de chiriași pentru a putea beneficia de protecția oferită chiriașilor prin dispozițiile OUG 40/1999.
Or, față de cele expuse, de faptul că instanța de apel a analizat motivele de apel și prin prisma principiului "tantum appelatum quantum devolutum", instanța reține că în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.6 și 9 pr.civ. motiv pentru care recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții senior, junior, împotriva deciziei civile nr.29 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.EP/CA
27.10.2009 - 8 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
