Anulare act. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 179
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G domiciliat în comuna, județ B împotriva deciziei civile nr. 383 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, și, toți domiciliați în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal, intimații pârâți, personal și asistați, și reprezentați,de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale fila 15 dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 6,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.42577/31.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 136, 137 alin.1 pr.civilă rap.la art. 306 Cod pr.civilă, pune în discuția părților excepția nulității recursului, întrucât motivele invocate de recurent nu se încadrează în nici unul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 304.pr. civilă.
Recurentul reclamant G arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția nulității recursului invocată de instanță.
Avocat pentru intimații pârâți, și solicită admiterea excepției invocate din oficiu de instanță. Depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5530 din 23 septembrie 1987 și să se dispună repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat ca, în fapt, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5530 din 23 septembrie 1987 de fostul notariat de Stat Județean B, tatăl său, (în prezent decedat) și soția acestuia, au vândut fiicei și ginerelui lor, (decedată la această dată) și, un imobil casa de locuit în suprafață de 52,80. și șase anexe gospodărești, în suprafață de 68,58.
Mama reclamantului, a decedat la data de 5 martie 1959, iar de pe urma acesteia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală reclamantul G și fratele său, în calitate de fii și tatăl lor, în calitate de soț supraviețuitor. Imobilul casa de locuit și anexele gospodărești care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, făceau parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, fiind dobândite de părinții reclamantului în timpul căsătoriei. În aceste condiții, tatălui reclamantului îi revenea o cotă de 5/8 din bunurile menționate, iar reclamantului și fratelui său o cotă de 3/8 din aceleași bunuri, însă nu au dezbătut succesiunea.
După decesul mamei reclamantului, survenit la data de 5 martie 1959, tatăl reclamantului s-a recăsătorit cu. Împreună cu aceasta, la data de 23 septembrie 1987, au procedat în mod nelegal la înstrăinarea imobilului asupra căruia reclamantul și fratele său aveau o cotă de 3/8. Mai mult decât atât, în actul de vânzare-cumpărare vânzătorii și au arătat în mod nereal că locuința a fost dobândită prin construire în timpul căsătoriei lor în anul 1958, deși în realitate, la acea dată cei doi nu erau căsătoriți.
Prin urmare, tatăl reclamantului nu putea înstrăina mai mult decât i-a revenit la decesul soției sale, iar pârâta nu avea nici un drept asupra imobilului în litigiu.
Despre existența contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, reclamantul a aflat la data de 12 februarie 2007, cu ocazia unei judecăți pe care pârâta a avut-o cu ginerele său,.
Pârâții, și au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Chiar dacă s-ar fi dovedit adevărată ipoteza în care imobilele înstrăinate prin contractul contestat ar fi fost bunuri indivize asupra cărora reclamantul să aibă o cotă parte în calitate de moștenitor legal, acțiunea în constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare încheiat de unul dintre coindivizari nu este modalitatea acceptată de doctrina și de jurisprudența prin care să fie protejate drepturile proprii ale celorlalți coindivizari asupra bunului indiviz vândut fără consimțământul lor.
Într-o astfel de situație, drepturile celorlalți coindivizari pot fi valorificate numai în cadrul acțiunii de partaj. care nu a consimțit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu are calea unei acțiuni în anularea vânzării și nici revendicarea bunului, ci numai o acțiune de ieșire din indiviziune. Vânzarea astfel încheiată este valabilă sub condiție rezolutorie: dacă bunul care a format obiectul vânzării intră în lotul atribuit coindivizarului înstrăinător, atunci vânzarea este valabilă, iar dacă nu intră în lotul acestuia, vânzarea este nulă pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului.
Pe de altă parte, bunurile ce au făcut obiectul contractului nu au calitatea de bunuri indivize, întrucât defunctul și soția sa, mama reclamantului, au început doar să edifice o casă pe terenul moștenit de de la părinții săi. Această construcție a rămas însă neterminată, ea fiind finalizată după ce s-a căsătorit cu. Din casa începută în anul 1958 nu a mai rămas însă nimic, deoarece, în urma cutrmurului din 1977, aceasta a suferit degradări serioase, ce au impus reconstruirea în perioada căsniciei vânzătorilor. La menționarea pârâtei în calitatea de vânzătoare s-a avut în vedere tocmai calitatea sa de coproprietar asupra acestor bunuri.
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 966 din Codul civil. Cauza ilicită presupune însă, în mod imperios, conivența tuturor părților contractante, atât a vânzătorilor, cât și a cumpărătorilor. Din întreaga motivare a acțiunii nu se justifică însă existența unei cauze ilicite a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 3781 din 4 iulie 2007, Judecătoria Buzăua respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții, și, reclamantul find obligat să plătească pârâților suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul G este fiul defunctului, decedat la data de 30 decembrie 1997 și al defunctei, decedată la data de 5 martie 1959.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 septembrie 1987, a înstrăinat, împreună cu pârâta, cea de-a doua soție, fiicei și respectiv ginerelui lor, și, imobilul casă de locuit, compus din două dormitoare, bucătărie, hol, construcție din paiantă, învelită cu țiglă, împreună cu anexele gospodărești.
Cu privire la acest contract, reclamantul a pretins că este lovit de nulitate absolută, întrucât se întemeiază pe o cauză ilicită, determinată de faptul că defunctul și pârâta au înstrăinat lui și soției acestuia, în prezent decedată, imobilul descris mai sus, imobil asupra căruia reclamantul avea un drept indiviz alături de fratele său, și de tatăl său. Cu rea-credință și cu concursul cumpărătorilor aceștia au declarat în fața notarului că imobilul este edificat în timpul căsătoriei cu pârâta.
Reclamantul nu și-a argumentat și nu a dovedit în nici un fel existența relei-credințe a cumpărătorilor, ca și o condiție absolut necesară pentru existența concernului fraudulos. Ori, pentru a putea fi acceptată cauza ilicită ca temei al constatării nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, prezumția de bună-credință, ce operează în special în favoarea cumpărătorilor, trebuie răsturnată de partea care invocă reaua-credință, în speță reclamantul G, ceea ce nu s-a realizat.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr. 383/28.11.2007, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3781/4.07.2007 a Judecătoriei Buzău.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că soluția pronunțată este rezultatul aprecierii eronate a probatoriului administrat în cauză. Astfel, nu s-a ținut cont de faptul că încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5530/23.09.1987 era condiționată de existența autorizației administrative de înstrăinare, autorizație care, în realitate, nu a existat. Pe de altă parte, nu s-a ținut cont de faptul că, împreună cu ceilalți moștenitori nu au dezbătut succesiunea după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1170/2003.
Întrucât motivele de recurs nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 304.pr.civ. curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Examinând excepția invocată în raport de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304.pr. civilă sub denumirea de motive de modificare sau casare.
Obiectul analizei instanței de recurs este limitat la motivele de modificare sau casare enumerate în textul de lege anterior menționat.
Ori, în cazul în speță, criticile reclamantului vizează exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului administrat, critici ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât aceasta implică, practic, reanalizarea situației de fapt, în temeiul probatoriului deja administrat, iar controlul de netemeinicie a hotărârii excede limitelor impuse de art. 304.pr. civilă și nu intră în atribuția instanței de recurs.
O atare soluție se impune, întrucât nemulțumirea privind greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate(în opinia recurentului) a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304.pr. civilă.
În consecință, motivele de recurs neîncadrându-se în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 304.pr.civ. curtea, în baza art. 306.pr.civilă, va constata nulitatea recursului.
În baza art. 274.pr.civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimaților, și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 383/28.11.2007 a Tribunalului Buzău, în contradictoriu cu pârâții, și, domiciliați în comuna, județul
Obligă recurentul să plătească intimaților, și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - -, -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.
Tehnored.
2ex./21.02.2008
f- Judecătoria Buzău
Marim
a- Tribunalul Buzău
,
r- Curtea de Apel
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
