Anulare act. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVIL ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 184
Ședința public de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 522 din 22 octombrie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4311 din 25 martie 2008, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, fcut în ședința public, au rspuns avocat, reprezentând recurenta reclamant, recurentul pârât, asistat de avocat, același avocat reprezentând și recurentul pârât, avocat -, reprezentând recurentul pârât, și intimata pârât.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a depus întâmpinare.
Prțile prezente nu au solicitat termen pentru observarea acesteia.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9. Astfel, instanța de apel a pronunțat o hotrâre nelegal, neavând în vedere toate probele administrate în cauz. A artat c în ceea ce privește actul de partaj voluntar, prțile au avut reprezentarea unei împrțiri în natur a imobilului, nu o renunțare la moștenire. Exista astfel o prezumție legal pentru înlturarea erorii obstacol. Reclamanta avea reprezentarea unui alt act decât cel care s-a încheiat, respectiv a crezut c va fi realizat un partaj în natur, toate prțile urmând s primeasc loturi în natur în funcție de cotele ce li se cuveneau. Întrucât reclamanta nu este o persoan cunosctoare de carte, s-a bazat pe buna-credinț a pârâtului la momentul semnrii actului notarial.
S-a dovedit cauza ilicit și imoral a contractului, întrucât pârâtul mai sus menționat a dobândit un imobil fr a achita prețul și fr a avea nicio obligație corelativ.
A pus concluzii de admitere a recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea deciziei și admiterea acțiunii.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 6, 7. A artat c pârâții pe care îi reprezint au achiesat la pretențiile reclamantei. Astfel, aceștia au știut c vor împrți imobilul în natur, acest lucru fiind dovedit cu interogatoriu și proba testimonial. A pus concluzii de admitere a recursului, fr cheltuieli de judecat.
Totodat, a solicitat admiterea recursului declarat de reclamant.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a susținut motivele de recurs formulate în scris, artând c la instanța de apel s-au depus dou chitanțe reprezentând onorariu de avocat, îns instanța a avut în vedere doar una singur la acordarea cheltuielilor de judecat. A pus concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecat.
În ceea ce privește motivele recursurilor declarate de reclamant și pârâții, a considerat, în principal, c acestea nu se circumscriu prevederilor art. 304.
În subsidiar, a susținut c la interogatoriu luat din oficiu de instanța de apel, apelanții nu au știut ce suprafaț ar fi trebuit s le revin în urma partajului. Aceștia nu au achitat nicio sum de bani reprezentând taxe notariale.
În ceea ce privește motivul de nulitate pentru cauz ilicit, a artat c în mod corect s-a reținut c sulta era stabilit de comun acord, instanța pronunțându-se și asupra captului de cerere privind rezoluțiunea contractului, considerând c sulta a fost pltit. A solicitat respingerea celor dou recursuri.
Avocat, pentru recurenta reclamant, a lsat la aprecierea instanței recursul declarat de pârâtul, iar avocat, pentru recurenții pârâți, a solicitat respingerea acestuia.
Intimata pârât a considerat c actul de partaj voluntar încheiat între prți este legal și a lsat la aprecierea instanței modul de soluționare a celor 3 recursuri.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de faț:
Prin cererea înregistrat la data de 14.09.2007, reclamanta a chemat în judecat pe pârâții, și, pentru ca, prin hotrârea ce se va pronunța, s se dispun constatarea nulitții absolute a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2677/22.11.2006 la BNP.
În motivarea acțiunii, reclamanta a artat c actul de partaj voluntar este lovit de nulitate absolut pentru lipsa consimțmântului care a fost afectat de eroarea asupra naturii actului juridic (error in negotio), întrucât știa c prin acest act se va partaja în natur imobilul situat în C,-, în funcție de cotele pe care prțile le-au moștenit de la autoarea și nicidecum c se va face un partaj voluntar, prin care pârâtul devenea singurul proprietar al imobilului, în schimbul unei sulte modice de 100 lei pentru fiecare dintre ceilalți moștenitori. Mai mult decât atât, reclamanta nu știe s citeasc, având decât dou clase, fapt de care pârâții au profitat, înșelând-o cu privire la conținutul actului pe care nu l-a putut citi.
De asemenea, pentru aceleași motive, actul de partaj este lovit de nulitate absolut și pentru cauza ilicit și imoral, care deriv și din faptul c reclamanta, deși nu a cunoscut conținutul actului, l-a semnat, fiind ferm convins c este vorba de o partajare în natur a imobilului în funcție de cotele moștenite de la autoare, fr s primeasc la acel moment suma de bani înscris în contract cu titlu de sult, de aceasta aflând de curând, când a solicitat unei cunoștințe s-i citeasc actul, dup ce a aflat c pârâtul intenționeaz s vând imobilul.
A mai artat reclamanta c pârâtul a urmrit s obțin un imobil fr a achita prețul și fr a avea orice fel de obligație corelativ, folosindu-se de buna sa credinț.
Reclamanta apreciaz c motivul determinant la încheierea actului juridic a fost imoral, întrucât a fost de natur s nesocoteasc normele de conviețuire social, care pretind ca obligațiile asumate s fie respectate și ca drepturile subiective s fie exercitate cu bun credinț.
Un alt motiv de nulitate absolut este acela c prețul stabilit în contract nu este sincer și serios întrucât îi lipsește un element esențial asupra cruia trebuia s se realizeze acordul de voinț (art. 1295 Cod civil). Prețul înscris în contract nu numai c nu a fost achitat dar nici nu reflect prețul real de circulație al imobilelor din zona respectiv (minim 20-25 euro/mp), fiind un preț fictiv, iar pârâtul nu a urmrit niciodat s plteasc în realitate acest preț.
La data de 22.10.2007, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondat.
A artat c, în anul 2005, reclamanta a fost cea care a insistat în întocmirea unui act de partaj voluntar la notariat, motivând faptul c este btrân și nu știe ce se va întâmpla dup ce va muri, ce vor vrea copiii și nepoții ei, și chiar a insistat ca actele s fie fcute pe numele lui, fiul pârâtului.
De asemenea, pârâtul a artat c a avut în întreținere pe prinți și autori, aceștia exprimându-și dorința ca el s rmân proprietar unic al acestui imobil.
Pe data de 22.11.2006 toți moștenitorii au mers la notariat unde fiecrui moștenitor i s-a dat s citeasc actul, dup care acesta a fost citit cu glas tare de numita, apoi de d-na notar, care a întrebat pe fiecare de trei ori dac au înțeles c de acum încolo proprietar va fi numai și c el va plti toate actele (notariat, cadastru, carte funciar, impozite), folosind expresia "proprietar direct".
Pârâtul a mai artat c întocmirea actelor a durat 4 ore și c în timp ce așteptau în afara biroului notarial, au trecut pe lâng ei dou vecine care au întrebat-o pe reclamant ce fac acolo cu toții, iar reclamanta le-a rspuns c "vrea s se fac acte s devin proprietar unic ".
Ulterior întocmirii actului notarial, pârâtul a fost cel care a întocmit documentația cadastral și a înscris imobilul în Cartea Funciar.
În consecinț, susținerile reclamantei din acțiunea principal nu pot fi primite având în vedere consemnrile din actul autentic.
La data de 15.01.2008, reclamanta a depus rspuns la întâmpinare, învederând c cele prezentate de pârâtul în întâmpinare nu corespund realitții.
Prin întâmpinarea depus la data de 15.01.2008, pârâții și au solicitat, în temeiul art. 117, 270. art. 790-953-954, art. 966, art. 1303, art. 1021 Cod civil, admiterea acțiunii formulate de reclamant și constatarea nulitții absolute a contractului de partaj voluntar nr. 2677/22.11.2006, artând c au fost în eroare cu privire la natura actului juridic, actul este întemeiat pe o cauz ilicit și imoral, iar prețul stabilit prin contract nu este sincer și serios.
Astfel, au încheiat actul a crui nulitate absolut o solicit, fiind convinși c prin acesta se partaja în natur imobilul situat în C,-, în funcție de cotele ce le reveneau prin moștenire de la autoarea și nicidecum c vor face un partaj voluntar în urma cruia va deveni unicul proprietar al imobilului, toți ceilalți moștenitori fiind înlturați în schimbul infimei sume de 100 lei, care de altfel nici nu a fost pltit.
S-a precizat c pârâtul are grave probleme de sntate, fiind bolnav de epilepsie și TBC, cu dese momente de pierdere a discernmântului.
Prin sentința civil nr. 4311 din 25 martie 2008, pronunțat de Judec toria Craiova, în dosarul nr-, a fost respins acțiunea formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și.
A fost obligat reclamanta la plata ctre pârâtul a sumei de 2070 lei, reprezentând cheltuieli de judecat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat neîntemeiate excepția lipsei de interes și prescripției dreptului la acțiunea de partaj, iar pe fondul cauzei a reținut, în esenț, c nu este incident eroarea asupra naturii actului juridic, întrucât prțile au semnat actul de partaj dup citirea acestuia în fața notarului public, iar cauza actului nu poate fi apreciat ca ilicit, cât vreme s-a stipulat o sult pe care pârâtul a pltit-o celorlalți coprtași.
S-a mai reținut c lipsa unui preț sincer și serios conform art.1295 civil privește condițiile actului de vânzare-cumprare și nu ale actului în cauz și c susținerea reclamantei privind neachitarea sultei nu constituie motiv de nulitate, ci de rezoluțiune a actului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții și.
În apelul declarat de reclamant se arat c aceasta știa c prțile vor face partajul în natur, c pârâții au profitat de faptul c ea nu știe s citeasc, c instanța a respins în mod nelegal atât proba testimonial, cât și anumite întrebri din interogatoriul formulat și c actul a avut o cauz ilicit și imoral.
În apelul declarat de pârâți, se arat c actul este lovit de nulitate pentru eroare - obstacol, c viciile de consimțmânt se dovedesc cu orice mijloc de prob, c este incident și cauza ilicit și imoral, pârâtul dând dovad de rea-credinț, urmrind s obțin un imobil cu o valoare de piaț mare, fr a avea nici un fel de obligație corelativ.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor, întrucât acțiunea este neîntemeiat, și artând c înțelege s invoce inadmisibilitatea declarrii în nume propriu a apelului de ctre apelanții pârâți și, care la fond nu au formulat cerere reconvențional, astfel încât nu pot declara apel împotriva hotrârii primei instanțe.
În calea de atac devolutiv a apelului s- încuviințat și administrat proba testimonial, fiind audiați martorii -, prțile și-au luat interogatoriu prin intermediul instanței, instanța a luat un interogatoriu din oficiu prților litigante (cu excepția intimatului pârât, care a fost absent la termenul de astzi).
Prin decizia civil nr.522 din 22 octombrie 2008, pronunțat în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins apelurile.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut c excepția inadmisibilitții apelului declarat de pârâți, ridicat de intimatul pârât este nefondat, întrucât admisibilitatea exercitrii cii de atac prevzute de lege nu se raporteaz la calitatea de titular al unei cereri principale sau incidentale formulate la prima instanț, ci la calitatea de parte în proces; așadar, un apel este întotdeauna "admisibil" atunci când a fost declarat de o parte sau de succesorii si în drepturi, revenind instanței de control judiciar sarcina de a statua asupra temeiniciei acestuia și "inadmisibil" atunci când este formulat de un terț faț de cadrul procesual al pricinii.
Tribunalul a observat și faptul c apelanții și își justific și interesul în promovarea cii de atac, chiar dac au avut calitatea de pârâți, iar instanța a pronunțat soluția de respingere a acțiunii, întrucât ei pot tinde spre obținerea unei soluții contrare, în cadrul raporturilor juridice de drept substanțial deduse judecții, aflându-se într-o poziție similar celei a reclamantei, în loturile lor fiind incluse sulte, întregul imobil revenind intimatului pârât; așa fiind, nu exist nici un impediment procedural pentru ca acești doi apelanți s își reclame poziția de adversari procesuali cu intimatul și s tind spre crearea unor raporturi de solidaritate procesual cu apelanta-reclamant.
Critica privind respingerea de ctre prima instanț a cererii de administrare a probei testimoniale s-a reținut c este rmas fr obiect, deoarece în faza apelului s-a încuviințat și administrat aceast prob. Sub acest aspect, s-a reținut c, la termenul din 05.02.2008, Judectoria a respins proba cu martori "în raport de obiectul probațiunii și în raport de consemnrile din actul autentic", în condițiile în care reclamanta solicitase, prin aprtor, aceast prob pentru a dovedi eroarea în care s-ar fi aflat la momentul încheierii actului, iar pârâtul, prin aprtor, s-a opus la aceast prob, invocând dispozițiile art.1191 civil.
Dincolo de faptul c încheierea respectiv nu este motivat în mod corespunztor, nefiind clar dac instanța a apreciat proba ca inadmisibil, inutil sau neconcludent, soluția de respingere a probei s-a apreciat de instanța de apel c este greșit, întrucât cauzele de nulitate a actului juridic invocate de reclamant sunt considerate, în teoria și practica dreptului civil, fapte juridice "stricto sensu" a cror dovad se poate face prin orice mijloc de prob, iar dispozițiile art.1191 civil, invocate de aprtorul pârâtului în susținerea opoziției la prob nu sunt incidente referitor la regimul probator al cauzelor de nulitate a unui contract, ele vizând dovada actelor juridice, ca "negotium iuris", a actelor al cror obiect are o valoare de peste 250 lei sau a unor clauze din acestea.
Pe fondul pricinii, Tribunalul a reținut c apelanta reclamant a invocat mai multe motive de nulitate a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.2677/22.11.2006, motive susținute și de cei doi apelanți pârâți. teza juridic principal prin care se grefeaz demersul judiciar al reclamantei constând în eroarea obstacol de care ar fi lovit actul juridic menționat.
Ca form a erorii-obstacol, reclamanta a invocat eroarea asupra naturii actului juridic - error in negotio - ceea ce presupune c, la încheierea unui act, o parte crede c a încheiat un act de o anumit natur, iar alt parte are încredințarea greșit c a încheiat un alt act juridic, de o alt natur.
speței const în aceea c reclamanta nu a susținut c a avut convingerea c încheie un act de o alt natur (o alt specie de contract), ci tot un act de partaj voluntar, conform art.730, alin.1 civil, îns cu o alt lotizare fizic a bunului supus partajului. Tribunalul apreciaz c o asemenea tez juridic a erorii obstacol nu poate fi considerat inadmisibil din punct de vedere teoretic, chiar dac nu se tinde spre demonstrarea unei alte naturi a actului juridic în reprezentarea intern a unei prți contractante, existând aceeași rațiune a aplicrii legii și atunci când un coprtaș are o alt reprezentare asupra lotizrii fizice, asupra drepturilor exclusive ce se vor stabili, decât cellalt coprtaș.
Dincolo de acest aspect al admisibilitții teoretice a tezei juridice susținute de apelanta-reclamant, Tribunalul a constatat c apelurile sunt nefondate, acțiunea este neîntemeiat iar soluția de respingere a acesteia pronunțat de Judectorie, nu se impune a fi reformat.
În primul rând, se reține c, potrivit art.112 alin.1 pct.4 pr.civ. reclamantul are obligația s indice în cererea de chemare în judecat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiaz cererea.
Motivarea în fapt a unei cereri este important, întrucât ea reprezint versiunea reclamantului asupra strii de fapt ce a generat litigiul (la rândul su, pârâtul își poate expune propria versiune prin întâmpinare) și permite instanței s cerceteze și s stabileasc dac ea corespunde adevrului judiciar, rezultat din probele administrate.
În speț, atât cererea de chemare în judecat, cât și motivele de apel ale apelanților, cuprind foarte multe aserțiuni cu caracter teoretic, starea de fapt fiind expus îns sumar și evaziv. Mai exact, în cererea de chemare în judecat se arat c reclamanta și pârâții (cu excepția lui ) aveau convingerea c vor împrți imobilul în natur, conform cotelor ce le revin, aceeași susținere fiind reiterat și în motivele de apel.
Imobilul supus partajului este o suprafaț de teren de 400 mp.; pe aceasta se afl o cas de crmid și o anex de paiante, construite de mama lui și de intimata, așa cum s-a consemnat în actul de partaj, construcțiile nefiind supuse împrțelii.
În nici unul din actele de procedur scrise fcute de apelanți la prima instanț sau în apel nu se explic modul în care ar fi trebuit s se fac împrțeala terenului conform cotelor ce le reveneau; cu alte cuvinte, nu exist nicio susținere concret a unei stri de fapt care s poat fi analizat pe baza probelor, ci doar o susținere teoretic și generic.
Proba cea mai concludent a cauzei este interogatoriul administrat din oficiu de instanța de apel la termenul de astzi celor trei apelanți, care nu au fost în msur s indice vreo modalitate de lotizare concret a terenului de 400 mp; susținerile acestora sunt contradictorii sub aspectul suprafețelor cuvenite fiecrui coprtaș, apelanta-reclamant artând c trebuia s ia 200 mp. din teren, iar apelanții pârâți indicând suprafețele de 30, 60, 70 mp. în ceea ce-i privește pe ceilalți coprtași.
Este evident c nu poate fi vorba, în speț, de o alt reprezentare intern, psihologic asupra lotizrii fizice a terenului de 400 mp. iar o împrțeal în natur a suprafeței respective, pe care se gsește casa în care st intimatul, între toți cei 5 coprtași, era aproape imposibil de realizat.
Apelanții vor s conving instanța c intenționau s frâmițeze, prin bun învoial,terenul de 400 mp. aferent unei case de locuit, luându-și fiecare câte o bucțic mai mare sau mai mic din acesta, îns nu au realizat cât de neverosimil este o asemenea susținere care s stea la baza tezei juridice a erorii obstacol.
Demersul judiciar al reclamantei, la care s-au raliat apelanții-pârâți, este nu numai neîntemeiat, ci și fcut cu rea-credinț, întrucât cauzele de nulitate trebuie s fie contemporane sau anterioare încheierii actului juridic, iar faptul c titularii cererilor de apel s-au "rzgândit"ulterior actului sau regret consimțmântul liber și neviciat exprimat la încheierea acestuia, nu poate constitui motiv de desființare a actului pe cale judiciar.
În afar de eroare-obstacol, reclamanta a mai trecut în cerere și alte cauze de nulitate, reiterate și prin motivele de apel, îns la fel de neîntemeiate ca prima.
Nu exist nicio cauz ilicit sau imoral, coprtașii fiind liberi s stabileasc dreptul exclusiv prin acordul lor de voinț, așa cum s-a și întâmplat, iar sulta poate fi oricât de mic, fr a exista vreun motiv de nulitate, prima instanț statuând în mod temeinic și legal c prețul sincer și serios este specific contractului de vânzare-cumprare, iar la partajul voluntar cuantumul sultei se stabilește prin bun învoial, nefiind obligatoriu s corespund valorii de circulație a bunului.
sultei consemnate în actul de partaj voluntar nu poate fi primit ca motiv de nulitate a acestuia.
Pe de o parte, declarațiile coprtașilor c au primit sulta stabilit, consemnate în actul autentic, au valoarea unui înscris sub semntur privat și atest acordul de voinț al acestora cu privire la acest aspect; pe de alt parte, chiar dac într-un act autentic se consemneaz primirea unui preț sau a unei sulte care în realitate nu s-a achitat, actul nu este lovit de nulitate, ci poate constitui, cel mult, o donație deghizat.
Împotriva acestor hotrâri au declarat și motivat recursuri în termen reclamanta și pârâții și, considerându-le ca fiind nelegale.
Criticile invocate de recurenți vizeaz aceleași aspecte, respectiv lipsa consimțmântului la încheierea contractului de partaj voluntar, întrucât a fost afectat de eroarea-obstacol, constând în eroarea asupra naturii actului juridic, în sensul c prțile vor împrți bunul în natur și nicidecum c vor încheia un partaj voluntar prin care pârâtul s devin unicul proprietar al imobilului.
Se mai susține c un alt motiv ce duce la nulitatea absolut a contractului de partaj voluntar este cel referitor la cauza ilicit și imoral, ce deriv din faptul c pârâtul a urmrit s obțin imobilul fr a achita prețul și fr a avea vreo obligație corelativ, profitând de buna-credinț a recurenților.
Printr-o ultim critic se susține c instanța nu a rezolvat toate petitele de acțiune cu care a fost investit, nepronunțându-se asupra cererii vizând rezoluțiunea pentru neplata prețului, aratând c probele administrate în cauz dovedesc pe deplin realitatea susținerilor formulate.
Decizia instanței de apel a fost atacat cu recurs în termen și de pârâtul, motivul invocat de acesta vizând cuantumul cheltuielilor de judecat acordate, susținând c din eroare instanța a dispus obligarea apelanților în solidar numai la suma de 1000 lei, neținând seama c acesta a depus dou chitanțe privind achitarea onorariului de avocat, fiecare a câte 1000 lei.
Recursurile declarate de reclamant și de pârâții și sunt nefondate.
Din verificarea actelor și lucrrilor cauzei se constat c sunt lipsite de temei legal susținerile acestora, prin hotrârile supuse recursului instanțele de fond și de apel dând o judicioas rezolvare pricinii deduse judecții.
Criticile invocate de recurenți vizeaz netemeinicia hotrârilor pronunțate, negsindu-și suport juridic în niciunul din motivele de casare sau de modificare prevzute de art.304 pct.1-9 cod proc.civil, susținându-se greșita apreciere de ctre instanțe a probatoriului administrat în cauz.
Astfel, eroarea-obstacol invocat de recurenți, vizeaz susținerea c ar fi avut reprezentarea c se încheie un act de partaj voluntar prin care fiecrui coprtaș s-i revin în lot prți în natur din bunul supus împrțelii, nu doar intimatului, artând c probatoriul existent la dosarul cauzei, respectiv rspunsurile prților la interogatorii și proba testimonial atest realitatea acestor susțineri.
Ca atare, trimiterea recurenților la modalitatea în care materialul probator administrat în cauz a fost interpretat de ctre instanțe este neechivoc, iar o reapreciere a probelor, vizând netemeinicia hotrârilor nu poate fi fcut în calea extraordinar de atac a recursului.
De altfel, instanța de apel precizeaz în considerentele deciziei c proba cea mai concludent a cauzei este interogatoriul administrat din oficiu celor trei apelanți -recurenții din recurs- din care rezult cu certitudine c recurenții au cunoscut cu exactitate conținutul actului care s-a încheiat la notariat.
Totodat, aceștia nu au putut indica vreo modalitate de lotizare concret a terenului de 400 mp, susținerile lor fiind contradictorii sub aspectul suprafețelor cuvenite fiecrui coprtaș, iar o împrțeal în natur a suprafeței respective, pe care se gsește casa în care locuiește intimatul, între toți cei cinci coprtași, este aproape imposibil de realizat.
Demersul recurentei reclamante, însușit ulterior și de recurenții pârâți de a încerca s conving instanța c intenția prților a fost aceea de a frâmița terenul de numai 400 mp aferent casei de locuit luând fiecare câte o suprafaț mai mare sau mai mic, invocând în principal c reclamanta ar fi fost în eroare la încheierea actului, întrucât este analfabet, nu duce decât la concluzia relei-credințe a acestora, fiind de-a dreptul neverosimil o asemenea susținere care s stea la baza tezei juridice a erorii obstacol.
Cât privește critica recurenților vizând cauza ilicit și imoral, susținându-se c pârâtul, cruia i-a revenit bunul în natur n-ar fi achitat sulta la care a fost obligat ctre ceilalți coprtași se constat c de asemenea este lipsit de temei legal.
Fiind vorba de un partaj voluntar prțile au stabilit de comun acord cuantumul sumei de bani pe care o vor primi de la acesta cu titlu de sult, ținând seama și de cheltuielile efectuate de acesta cu autorii comuni, precum și cu taxele aferente imobilului, nefiind deci obligatoriu ca sulta s corespund valorii de circulație a bunului.
Nici ultima critic invocat de recurenți, în sensul nepronuțrii instanțelor asupra tuturor petitelor de cerere, respectiv asupra rezoluțiunii contractului pentru neplata prețului nu este fondat, la acest capt de acțiune rspunzându-se, fiind respectate întocmai dispozițiile art.129 alin.6 cod proc. civil.
Așa fiind, constatându-se c sunt lipsite de temei legal criticile invocate de recurenta reclamant și de recurenții pârâți și, urmeaz ca, potrivit art.312 alin.1 cod proc. civil, recursurile declarate de aceștia s fie respinse.
Referitor la recursul declarat de pârâtul se constat ca este fondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.274 cod proc. civil partea care cade în pretențiuni este obligat la cererea prții adverse s-i achite c/valoarea cheltuielilor de judecat suportate de aceasta pe parcursul judecții, potrivit actelor justificative depuse.
În cauz se constat c instanța de apel s-a conformat prevederilor legale susmenționate și constatând culpa apelanților în promovarea apelului, a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecat efectuate de intimatul pârât în aceast cale de atac.
Stabilind cuantumul acestor cheltuieli, tribunalul nu a observat c acest intimat a depus la dosarul cauzei dou chitanțe, fiecare de câte 1000 lei, reprezentând c/valoarea onorariului de avocat, ci, din eroare, a luat în considerare o singur chitanț.
Ca atare, recursul pârâtului urmeaz a fi admis, modificându-se în parte decizia instanței de apel, în sensul obligrii apelanților, și la 2000 lei de judecat ctre intimatul, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei.
Întrucât prin promovarea prezentului recurs reclamanta și pârâții și se afl în culp procesual, urmeaz a fi obligați la plata cheltuielilor de judecat suportate în aceast cale de atac de recurentul pârât, potrivit chitanței avocațiale depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta și pârâții și împotriva deciziei civile nr. 522 din 22 octombrie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4311 din 25 martie 2008, în contradictoriu cu pârâta.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași decizii.
Modific în parte decizia, în sensul c se oblig apelanții ctre intimatul la 2000 lei cheltuieli de judecat.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Oblig pe recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecat ctre intimatul.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 16 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Stela Popa - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex./27.02.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
