Anulare act. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 185
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 1086 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorul, asistat de avocat și, intimații, asistați de avocat, -, reprezentat de același avocat, intimata, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cererii de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul și intimata, a susținut motivele contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, arătând că soluția pronunțată în cauză este rezultatul unor erori materiale ce au generat o interpretare greșită a probatoriului administrat în cauză. În aceste împrejurării au fost respinse implicit și susținerile privitoare la incidența în cauză a dolului și a erorii obstacol, ca vicii de consimțământ, prezente la momentul semnării actului de partaj voluntare a moștenirii rămase de pe urma autorului.
A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea cererii introductive în sensul constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 295 din 15 septembrie 2003. A depus concluzii scrise.
Avocat pentru contestatorul, a pus aceleași concluzii de admiterea a contestației în anulare.
Avocat pentru intimații și -, a pus concluzii de respingere a contestației în anulare ca neîntemeiată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr.413/9 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, împotriva pârâților, - și, având ca obiect constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.295/15.09.2003, emis ca urmare a decesului autorului, la data de 11 februarie 2003.
S-a reținut că în condițiile art. 954 Cod civil, eroarea în care s-a aflat reclamantul nu a produs nulitate, deoarece nu a căzut asupra persoanei cu care s-a contractat, aceasta operând doar când este alterat obiectul substanței convenției.
În același timp s-a examinat și situația dolului care nu se presupune, ci trebuie dovedit în sensul prezentării prin orice mijloc, a mijloacelor viclene de încheiere a actului juridic, situație care nu există în cauza dedusă judecății.
Din probatorii, raportate la solicitarea reclamantului și conform dispozițiilor art. 956 - 960 Cod civil, instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată, deoarece părțile s-au prezentat împreună la notar, au convenit asupra modului de împărțire a averii succesorale rămasă de pe urma autorului și au semnat încheierea finală de dezbatere a succesiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, criticând soluția pentru faptul că în speță este vorba de o eroare obstacol gravă în întocmirea actului juridic, în sensul că apelantul a fost în eroare asupra identității obiectului, deoarece a crezut că a primit teren în intravilan și extravilan, dar a primit teren numai în extravilan, situație contrară înțelegerii inițiale de împărțire a terenului în cote egale.
S-a mai arătat că această eroare obstacol, echivalează cu lipsa de consimțământ și atrage nulitatea actului juridic.
Un alt motiv de apel invocat de apelantul reclamant, se referă la faptul că a încheiat actul juridic, ca urmare a elementelor subiective intenționate ale pârâților care l-au indus în eroare - mijloacele viclene făcându-se prin intermediul actului semnat și prezentat notarului care încalcă însăși cota stabilită prin certificatul de moștenitor, de 1/4.
Prin decizia civilă nr.210 din 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reținut că situația erorii obstacol nu a fost nici invocată și nici dovedită în fața instanței de fond, din probele administrate nerezultând că s-ar fi împiedicat formarea acordului de voință al părților, care să facă imposibilă încheierea actului juridic, atâta timp cât după semnarea actului dintre părți, acestea s-au prezentat personal în fața notarului, în fața căruia au semnat încheierea finală a dezbaterii succesorale.
S-a mai reținut că eroarea obstacol nu poate fi invocată decât asupra naturii operațiunii juridice încheiată prin act autentic sau asupra identității obiectului, situație care nu poate fi reținută în cauză.
În ceea ce privește dolul ca nulitate a convenției, s-a reținut că acesta este o cauză de nulitate atunci când se dovedește că părțile nu ar fi contractat convenția, dacă nu s-ar fi folosit mijloacele viclene, situație care în condițiile art. 960 cod civil nu se presupune, ci impune obligatoriu probe în condițiile art.1169, 1170 Cod civil, nefiind admisibile prezumțiile raportate la situații ulterioare apărute încheierii actelor sub semnătură privată și oficiale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că în cauză s-a făcut dovada că la încheierea actului juridic consimțământul părților a fost viciat prin eroare obstacol și dol.
A arătat recurentul că intimatul pârât, profitând de natura relațiilor dintre părți, a prezentat în fața notarului o altă variantă de împărțire decât cea convenită, potrivit cu care toate părțile urmau să primească cote egale, atât din terenul extravilan, cât și din cel intravilan, fapt care nu s-a realizat prin actul de partaj voluntar.
S-a mai arătat că tot urmare a acestei operațiuni realizate de intimatul pârât, a fost în eroare cu privire la identitatea obiectului tranzacției, în sensul că a avut reprezentarea că primește cota ce i se cuvine potrivit certificatului de moștenitor, atât din terenul din intravilan,cât și din cel extravilan, fapt ce nu s-a realizat prin actul autentic.
Prin decizia nr.1086 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 210 din 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 413 din 9 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Dolul și eroarea obstacol, ca vicii de consimțământ, trebuie să fie dovedite pentru că ele nu se presupun, putând fi dovedite prin orice mijloace de probă, iar sarcina probei incumbă părții care le invocă.
. moștenirii se poate realiza pe cale judecătorească sau prin bună învoială, în ultimul caz în situația în care masa succesorală cuprinde imobile terenuri, se realizează prin act autentic.
Mențiunile cuprinse în actul autentic, referitoare la fapte materiale săvârșite de agentul instrumentator însăși sau la cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri - în timp ce se află în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, se bucură de putere doveditoare deplină, neputând fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
Mențiunile făcute numai pe baza declarațiilor părților, fără ca agentul instrumentator să fi constatat sau să fi putut constata faptul că ele exprimă voința lor liberă neviciată, sau faptul că ele corespund sau nu adevărului, au putere doveditoare diferită.
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada că a fost în eroare cu privire la obiectul actului juridic, și nici că au fost folosite mijloace dolosive de intimatul pârât pentru încheierea convenției de partaj voluntar, acesta semnând alături de celelalte părți încheierea finală de dezbatere a succesiunii.
Prin cererea formulată la data de 2 noiembrie 2007 contestatorii și au solicita anularea deciziei pronunțate în recurs susținând că este rezultatul unei erori materiale și că au fost interpretate în mod greșit probele administrate în cauză, invocând în drept dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă.
Au susținut contestatorii că deși în cauză au fost depuse înscrisuri și au fost audiați martori, prin care s-a făcut dovada că voința părților a fost aceea de a împărți suprafețele de teren în cote egale, atât intravilan cât și extravilan, instanța de recurs, în mod greșit, a motivat lipsa probelor.
Că, potrivit probelor administrate, cei patru moștenitori urmau să-și împartă în cotă egală de suprafețele de teren rămase de pe urma defunctului lor tată, iar la momentul însușirii partajului voluntar, reclamantul a semnat având credința că va primi atât teren intravilan cât și extravilan conform înțelegerii anterioare și a partajului de folosință, așa încât situația reținută în certificatul de moștenitor nu este conformă cu voința internă a semnatarilor.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Calea de atac a contestației în anulare este deschisă părților pentru situațiile prevăzute în art.318 Cod procedură civilă, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prima ipoteză, invocată de contestatori, are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Or, prin cererea formulată în cauză se solicită anularea deciziei, pronunțată în recurs susținându-se că nu a fost corect stabilită voința reală a părților cu privire la partajarea terenului rămas de pe urma defunctului, așa cum rezultă din probele administrate.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, în cadrul contestației în anulare, este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, cu privire la partajarea terenului în litigiu, pe motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt, în raport de probele administrate în cauză.
Față de cele prezentate contestația în anulare este neîntemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 1086 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - și.
Obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații și -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Sorin Drăguț, Marin Covei
