Anulare act. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 188
Ședința publică din 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în P, P-ța - - nr. 2. 4.. 6 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 573 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova. în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în P,- A și, prin curator, ambii cu domiciliul în P,-
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat, împuternicire avocațială depusă la fila 8 dosar, lipsind intimații-pârâți și - precum și curatorul acestuia din urmă,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că în mod eronat a fost citat intimatul prin curator, acesta figurând în proces în nume propriu, iar prenumele corect al celui de-al doilea intimat este -.
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei potrivit chitanței nr.- din 2.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, originalul chitanței nr. -/7.10.2008 cu care s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei în instanța de apel, copia acestei chitanțe aflându-se la fila 11 din dosarul Tribunalului Prahova precum și împuternicirea avocațială. Precizează că nu are cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Curtea, constatând că în mod eronat a fost citat intimatul prin curator, în condițiile în care acesta figurează în proces în nume propriu, dispune rectificarea citativului în acest sens. Totodată apreciind procedura de citare cu intimatul - ca fiind legal îndeplinită întrucât el a fost citat prin curator, ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova pentru nelegalitate, apreciind că în mod greșit s-a soluționat apelul prin admiterea excepției de netimbrare invocată din oficiu de instanță, deoarece s-a transmis prin fax o cerere de amânare a cauzei la care era atașată copia chitanței de plată a taxei judiciare de timbru, dovada în original fiind depusă și azi în fața instanței de recurs, înainte de terminarea ședinței de judecată din apel, astfel încât se putea acorda termen pentru lipsă de apărare.
Procedând la soluționarea apelului prin admiterea excepției de netimbrare, fără a lua în considerare cererea de amânare transmisă, apreciază că s-a judecat cauza cu încălcarea dreptului la apărare, drept proteguit atât prin dispozițiile procedurale interne cât și de normele CEDO.
Pentru argumentele expuse și invocând cazul de casare prev.de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, pentru a se acorda dreptul părții pe care o reprezintă la un proces echitabil. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și ( prin curator ), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr.2109/1996 de Biroul Notarului Public.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că tatăl său, ( în prezent decedat ) a înstrăinat în anul 1996 numitei ( decedată în anul 2002 și având ca moștenitori pe pârâții din prezenta cauză ), imobilul situat în P,-, compus din teren în suprafață de 54 și construcția aflată pe acesta, însă la momentul întocmirii înscrisului menționat anterior autorul avea vârsta de66 de ani, o situație materială foarte bună și o pensie corespunzătoare, fiind în deplinătatea forțelor și neavând nevoie să fie ajutat în nici un mod.
În continuare, a învederat reclamanta, că acest act s-a încheiat la solicitarea expresă a numitei, în scopul perpetuării raporturilor intime cu tatăl său, în realitate el reprezentând o donație deghizată. Totodată s-a precizat că părțile, care au figurat în contractul ce se atacă pe calea prezentei acțiuni nu au conviețuit niciodată ca soț și soție, tatăl său fiind determinat de cumpărătoare să-i testeze toate bunurile mobile și locul de veci întrucât aceasta a urmărit ca în schimbul favorurilor acordate lui să obțină întreaga avere a acestuia.
Având în vedere că scopul urmărit de părți la încheierea contractului a fost unul ilicit, tatăl său urmând a obține favorurile cumpărătoarei, reclamanta a apreciat că se impune a se constata nulitatea absolută a actului încheiat în aceste condiții pentru cauză ilicită și imorală conform art. 968 cod civil.
La termenul din 10 octombrie 2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită constatarea nulității absolute a contractului de întreținere pentru cauză ilicită și imorală întrucât vânzătorul a înstrăinat imobilul, nu pentru a obține întreținere, ci pentru a întreține relații sexule cu cumpărătoarea, diferența de vârstă între cei doi contractanți fiind de 18 ani.
Prin dispoziția nr. 24570 din 6 noiembrie 2007 ( fila 25 dosar fond ) s-a numit curator pentru pârâtul, în persoana numitei, aceasta urmând să-l reprezinte în fața instanței de judecată în prezentul dosar până la finalizarea cauzei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.6759 din 1.07.2008, Judecătoria Ploieștia respins acțiunea, reținând că lipsa conviețuirii în comun a părților contractului de întreținere a cărei nulitate se solicită a se constata nu poate conduce în mod automat la concluzia existenței unei cauze ilicite sau imorale, deoarece la data încheierii actului autorul reclamantei nu se afla în stare de nevoie, astfel încât să necesite îngrijiri zilnice în sensul celor detaliate în clauza inserată în contract.
Totodată s-a concluzionat că nu rezultă o legătura între lipsa conviețuirii în comun și pretinsa cauză ilicită constând în perpetuarea relațiilor intime dintre părțile contractante de natură să facă dovada că în realitate scopul urmărit de părți la încheierea contractului ar fi fost exclusiv acela de a locui împreună în mod permanent, obligațiile contractuale ale autoarei pârâților urmând a fi îndeplinite numai într-o asemenea modalitate.
Apreciind că prin probatoriul administrat nu s-a probat că în speța dedusă judecății contractul ar fi fost fondat pe o cauză ilicită sau imorală în sensul susținerii reclamantei și anume că părțile au urmărit perpetuarea unor relații intime instanța a respins ca nefondată acțiunea promovată.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că s-a demonstrat existența unei cauze imorale care a stat la baza contractului de întreținere în scopul menținerii stării de concubinaj, iar dovada acesteia rezulta din lipsa conviețuirii în comun, diferența de vârstă a părților și posibilitățile materiale reduse ale întreținătoarei.
O altă critică a vizat împrejurarea că în condițiile în care a intervenit decesul întreținătoarei instanța trebuia să facă o calificare juridică a acestei împrejurări de fapt și să constate nulitatea absolută a contractului de întreținere, ea nefiind ținută de temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute a contractului de întreținere ca o consecință a caducității acestuia în urma decesului întreținătoarei.
Prin decizia civilă nr. 573 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă excepția anularii apelului pentru netimbrare și a fost anulat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6759/1.07.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr-, ca fiind netimbrat, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că potrivit conținutului apelului, taxa judiciară de timbru aferentă acestuia era din taxa de timbru achitată la fond, respectiv taxă judiciară de timbru, în cuantum de 6 lei, iar timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
Deși apelanta-reclamanta a fost încunoștințată despre obligativitatea de a timbra apelul corespunzător cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, aceasta nu a dat curs solicitărilor instanței.
Constatând că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 20 alin. 3, 4 din Legea 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora instanța nu se poate pronunța asupra acțiunilor și cererilor cu care a fost investită fără ca în prealabil să fie achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, tribunalul, în baza textului de lege menționat, a admis excepția de netimbrare și a anulat apelul ca fiind netimbrat.
Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că în mod greșit Tribunalul Prahovaa anulat apelul ca fiind netimbrat, ignorând astfel cererea sa de amânare a cauzei însoțită de copia taxei de timbru, deși era în dezbateri.
Pe cale de consecință, în raport de dispoz.art.304 pct. 9 cod pr.civilă s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând decizia recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 20 din Legea 146/1997, modificată și completată, taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii.
Pe de altă parte art. 9 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar, stabilește că nu vor putea fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător cererile pentru care se datorează timbru judiciar, iar în cazul nerespectării dispozițiilor acestei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Prin decizia atacată Tribunalul Prahovaa admis excepția anulării pentru netimbrare a apelului reclamantei și a procedat la soluționarea lui, în raport de aceasta, constatând că deși apelanta fusese citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, (astfel cum reiese din dovada aflată la fila 6 dosar) până la momentul încheierii dezbaterilor în pricina de față, aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
În speță, în mod corect, Tribunalul Prahova, dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin.3 din Legea 146/1997 modificată și completată și art. 9 din OG nr. 32/1995 a anulat ca netimbrat apelul promovat de reclamantă în condițiile în care până la momentul închiderii dezbaterilor în această pricină ( respectiv până la ora 10,30, menționată în practicaua deciziei, ca fiind ora la care instanța a rămas în pronunțare în cauza ce făcea obiectul apelului respectiv) nu se satisfăcuseră cerințele privind plata timbrajului aferent căii de atac promovate și nu se depusese la dosar vreo dovadă în acest sens.
Faptul că în cursul zilei de 4 noiembrie 2008 prin serviciul registratură al instanței s-a comunicat de către apelantă prin fax o copie a dovezii privind achitarea taxei de timbru ( în jurul orelor 15,30) însoțită de o cerere de amânare nu este de natură să afecteze legalitatea soluției pronunțate de instanța de apel, câtă vreme, așa cum s-a menținut anterior, la momentul închiderii dezbaterilor în acest dosar chitanța vizând plata taxei de timbru și timbrul judiciar nu erau depuse din motive imputabile părții. În plus, astfel cum rezultă din actele și lucrările pricinii, timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei nu a fost aplicat pe cererea de apel formulată de reclamantă, cu toate că fusese citată cu această mențiune, iar art. 9 alin.2 din OG 32/1995 statuează că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, respectiv la anularea cererii pentru netimbrare.
În atare context având în vedere considerentele menționate anterior vizând neachitarea taxei de timbru până la închiderea dezbaterilor nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că instanța ar fi ignorat cerea sa pentru lipsă de apărare, câtă vreme o atare cerere a fost depusă după ce instanța rămăsese în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
În raport de argumentele expuse mai sus și se dispozițiile legale aplicabile speței, Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, nefiind incidente dispozițiile art.304 alin.9 cod pr.civilă, motiv pentru care în baza art. 312 cod pr.civilă îl va respinge, menținând ca legală decizia Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în P, P-ța - - nr. 2. 4.. 6 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 573 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în P,- A și, prin curator, ambii cu domiciliul în P,-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
Red.VG/AV
2 ex/11.03.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Trib.P
și
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
