Obligație de a face. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.187
Ședința publică din 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari - 132 P, cu sediul în P, Str.-.2 jud.P, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în P, str.-.-. nr. 214 A.131 E. 1.1 jud.P, împotriva deciziei civile nr. 700 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta- reclamantă Asociația de Proprietari bloc 132 P reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale FN/24.02.2009 aflată La fila 10 dosar, lipsind intimata-pârâtă SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei,conform chitanței seria - nr.-/12.01.2009 aflată la fila 7 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul art. 137 Cod proc. civilă coroborat cu art. 306 Cod proc. Civilă, invocă și pune în discuție excepția nulității recursului promovat de reclamantă, motivat de împrejurarea că nici una din nemulțumirile exprimate prin calea de atac exercitată nu poate fi încadrată în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civilă, criticile formulate vizând numai interpretarea probatoriului administrat în cauză.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, precizează că recursul a fost întemeiat în drept pe disp.art. 304 alin.1 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând respingerea excepției nulității recursului invocată din oficiu de instanță.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 132 solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta SC SRL să fie obligată pârâta sa înceteze activitatea în spațiile pe care le deține, respectând destinația inițială a acestora- sediu social si birouri și nu sediu cu activitate - birou dispecerat, urmând sa fie obligata pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 350 lei/ zi de întârziere până la executarea obligației de către pârâtă.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că pârâta deține două apartamente în care își desfășoară activitatea încălcând legislația în vigoare, deoarece la momentul începerii activității reprezentanții societății au declarat că va funcționa un sediu social fără activitate, iar ulterior au apărut dispecerate care prin activitatea desfășurată
cauzează probleme fonice și prejudiciază folosirea normală a parcării imobilului de către toți locatarii.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori.
Prin sentința civilă nr. 4565/05.05.2008 Judecătoria Ploieștia respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând la pronunțarea soluției că cele două apartamente sunt proprietatea celor doi asociați ai societății pârâte conform contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. 5786/2000 si 4958/2002. S-a stabilit că susținerile reclamantei privind neîndeplinirea condițiilor legale de funcționare a societații în aceste spații nu au fost dovedite prin probele aflate la dosar, din înscrisurile depuse de pârâtă rezultând că existat acordul vecinilor la înscrierea în registrul comerțului.
Impotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamanta Asociația de Proprietari Bloc 132, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu a coroborat întreg materialul probatoriu administrat în cauză, acte, interogatoriul societații, proba testimonială, și a pronunțat o hotărâre în mod arbitrar, pe care a motivat-o sumar.
S-a mai motivat că instanța a preluat în mod trunchiat declarația martorului care a precizat modul abuziv în care societatea intimată își desfășoară activitatea în cele două spații ale imobilului, iar în finalul motivării a înlaturat în totalitate această declarație, considerând-o părtinitoare și subiectivă.
În cadrul motivelor de apel, reclamanta a mai susținut că, deși din probatoriul cu înscrisuri depus de reclamantă a rezultat că apelanta și-a exprimat acordul numai pentru funcționarea unui sediu fără activitate al societații, acest aspect nu a fost apreciat de instanță în concordanță cu prevederile art. 31/1990 si HG nr. 400/2003.
La data de 15.12.2008 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr.700, prin care a respins ca nefondat apelul, reținând în esență că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare a probatoriului administrat, din examinarea acestuia rezultând că apelanta nu a dovedit că activitatea societății pârâte ar aduce atingere liniștii publice sau folosirii normale de către locatari a parcării sau a altor spații comune, astfel cum s-a pretins prin cererea de chemare în judecată.
Tribunalul a stabilit că, în raport de considerentele hotărârii, apare ca nefondată și susținerea apelantei referitoare la pretinsa preluare trunchiată a depoziției martorului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prev.de art. 301 Cod proc.civilă, reclamanta, criticând-o ca nelegală.
Recurenta a susținut că deși probele administrate în cauză au confirmat susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, instanțele anterioare au apreciat eronat că nu a făcut probe certe pentru dovedirea împrejurării că activitatea desfășurată de societatea pârâtă aduce atingere liniștii publice sau folosirii normale a condominiului și a spațiilor aferente acestuia.
S-a mai susținut că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au coroborat întregul material probatoriu administrat în cauză, pronunțând astfel hotărâri în mod arbitrar.
Recurenta a menționat că instanța de apel a reiterat motivarea instanței de fond în ceea ce privește depoziția martorului, deși acesta a arătat în depoziția sa modul abuziv în care societatea intimată își desfășoară activitatea în cele două spații ale imobilului.
De asemenea, precizează recurenta, nici înscrisurile pe care le-a depus în dosarul de fond, din care reiese că și-a exprimat acordul numai pentru funcționarea unui sediu fără activitate al societății, nu au fost apreciate corect de instanța de fond, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și ale HG nr. 400/2003.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiuni.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.7 și 9 Cod proc.civilă.
La termenul de judecată din data de 2.03.2009 Curtea, din oficiu, în temeiul disp.art. 137 Cod proc.civilă rap.la art. 306 Cod proc.civilă, a invocat și a pus în discuția părților excepția nulității recursului, având în vedere că motivele formulate nu pot fi incadrate în niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 Cod proc.civilă.
Se constată sub acest aspect că toate criticile formulate de către recurentă vizează aspecte legate de interpretarea probelor administrate în dosarul de fond, care nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care pct.11 al art. 304 Cod proc.civilă, singurul care permitea în recurs cenzurarea greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat încă din anul 2000, prin art.I pct.112 din OUG nr. 138/2000.
Susținând că instanța de fond și de apel nu au analizat corect probele administrate cu înscrisuri, martori și interogatoriul societății intimate, că nu au coroborat aceste probe, deși erau de natură să confirme susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, recurenta solicită practic instanței de recurs reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, ceea ce implică un control de netemeinicie al hotărârii, excedând astfel limitelor impuse de art. 304 Cod proc.civilă.
În considerarea celor menționate în precedent, constatând că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite încadrarea în niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 Cod proc.civilă, Curtea, în temeiul disp.art.137 Cod proc.civilă rap.la art. 306 Cod proc.civilă, va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 132 P, cu sediul în P, Str.-.2 jud.P, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în
P, str.-.-. nr. 214 .131 E. 1.1 jud.P, împotriva deciziei civile nr. 700 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
Grefier,
Red./VM
2 ex/5.03.2009
nr- Judecătoria Ploiești
G
nr- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
