Anulare act. Decizia 1905/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1905/2009-R
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și -ambii cu domiciliul ales la cabinet avocat, din Carei, strada 1 - 2. nr.16, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă -cu.procesual ales la Cabinet avocat, din Carei,.19,.1, județul S M, împotriva deciziei civile nr.151/Ap din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- prin care a fost schimbată în parte sentința civile nr.294 din 16 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr-,având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr.-/17.12.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 7.12.2009, intimata pârâtă a depus întâmpinare, reprezentanta acesteia, avocat, prin registratura instanței, în data de17.12.2009, a depus un înscris, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, iar reprezentanta recurenților reclamanți, avocat, în data de 16.12.2009, prin registratura instanței, a depus o cerere, prin care solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că este bolnavă și nu se poate deplasa, după care:
INSTANȚA, respinge cererea de amânare formulată în scris de reprezentanta recurenților reclamanți, având în vedere că nu se face dovada celor menționate în cererea de amânare, rămânând în pronunțare asupra recursului.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.294/16.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Careia admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul, căsătorit cu împotriva pârâtei și, prin urmare, a constatat că prețul de vânzare cumpărare al imobilului în natură casă nr.32 cu curte și grădină în strada - în suprafața de 1036 mp. de sub nr. top.6512/3 din CF. 7096 Carei, obiect al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4422/31.2006 la Biroul Notarial Public "" din Carei, în suma totală de 55.000 Euro a fost achitat în exclusivitate de către reclamant și a respins capetele de cerere privind nulitatea contractului autentic mai sus identificat pentru neplata prețului de către pârâtă și restabilirea situației anterioare și constatarea calității de cumpărător a reclamantului asupra întregului imobil în litigiu, ca neîntemeiată. Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Cercetând declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că în anul 2005 pârâta a lucrat timp de 3 luni ca îngrijitoarea mamei reclamantului în Italia, apoi s-a mutat la o altă familie d e italieni ca menajera, a fost căutată de reclamant, astfel că aceștia au intrat în relații de concubinaj, reclamantul fiind căsătorit.
Cei doi s-au hotărât să pornească o afacere și astfel au căutat o casă în zona municipiului Carei, negociind cumpărarea casei proprietatea martorului G si a soției acestuia, imobil în natură casă cu 5 camere construcții anexe cu garaj curte și gradina de 1036 mp. de sub nr. top. 6512/3 din cf. 7096 Carei, imobil situat pe-.
S-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare din 28.09.2006, în care au fost trecuți ca și vânzători proprietarii soți mai sus arătați, iar ca și cumpărători reclamantul și pârâta (în cote nedeterminate), prețul stabilit fiind de 55.500 Euro, din care la data încheierii antecontractului s-au achitat 3000 Euro, stabilindu-se ca 27.000 Euro să se achite până la 10.10.2006, iar diferența de 25.500 Euro până la 10.12.2006.
Martora, împreună cu soțul acesteia, au semnat antecontractul în calitate de martori, martora declarând că cei 3000 Euro achitați ca și avans au fost predați vânzătorilor de către reclamant.
La 10.10.2006 s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4113 la Biroul Notarial Public din Carei, între vânzătorii soți proprietari și pârâta, în care se specifică că s-au predat din preț 3000 Euro la 28.09.2006, 27.000 Euro la data semnării antecontractului autentic, iar 25.500 Euro se vor achita până la 1.11.2006. Se menționează, de asemenea, că pârâta cumpărătoare declară că aceste sume de bani au fost achitate din surse comune cu cetățeanul germano italian.
La 4.10.2006, reclamantul a trimis în contul pârâtei deschis la BCR Sucursala Carei prin ordin de plată extern suma de 28.500 Euro ce a intrat în contul acesteia la 6.10.2006. La 9.10.2006 cu ordin de plată extern reclamantul a trimis în contul pârâtei 1500 Euro, în sfârșit la 11.10.2006 în contul acesteia au mai intrat 2000 Euro, iar apoi la 20.10.2006 încă 10.000 Euro.
La 31.10.2006, reclamantul și pârâta s-au prezentat la Biroul Notarial Public din Carei, unde s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4422, la cumpărător fiind trecuți reclamantul căsătorit cu reclamanta pentru cota de parte din casa și anexe cu drept de uzufruct viager asupra terenului și pârâta pentru cota de parte din casă și nuda proprietate asupra terenului. S-a achitat acum și ultima tranșă de preț de 25.500 Euro, consemnându-se că s-a primit integral prețul de vânzare de la cumpărători fără să se specifice cu cât a contribuit fiecare la achiziționarea imobilului, vânzătoarea a semnat actul la biroul notarial, iar vânzătorul la Spitalul Municipal Carei unde acesta era internat.
Martorul Gad eclarat că a întrebat-o pe pârâta de ce nu cumpăra ea tot imobilul, iar aceasta i-a răspuns ca nu are atâția bani, toți banii sunt ai reclamantului, iar când a rugat-o să îi dea ultima tranșă de bani să își caute casă, pârâta i-a spus că nu îi poate da mai repede, ci numai după ce ii trimite reclamantul.
Același martor a declarat că pentru a doua și a treia tranșă din preț, pârâta umbla tot timpul la bancă să vadă dacă au venit banii din Germania de la reclamant.
Martora a declarat că așa știe că tot prețul a fost dat de către reclamant în mai multe tranșe, pârâta nu avea de unde să pună bani. Aceeași pârâtă a declarat că după ce a îngrijit-o pe mama reclamantului în Italia, pârâta a lucrat la o altă familie unde era plătită cu 800 Euro lunar, pârâta era într-o situație materială dificilă, reclamantul trimitea periodic bani pârâtei și chiar martora i-a dat fiului pârâtei, care este student la B 1000 Euro, bani primiți de la reclamant.
Martorul Gad eclarat că după ce au cumpărat casa pârâta a făcut școala de șoferi de autocamion și i-a spus acestuia că va pleca în Germania să lucreze cu reclamantul, de reținut deci că reclamantul cu pârâta au stat în Germania și au lucrat împreuna doar după cumpărarea casei.
Martorul Cosar a declarat că în toamna anului 2007 vizitat-o pe pârâtă în Germania, aceasta locuia împreună cu reclamantul, iar acesta era în cursă la data vizitei, lucrând ca și șofer.
Martora a declarat că pârâta cu reclamantul au lucrat împreună pe același autocamion 3 sau 4 luni, pârâta a fost găzduită în casa reclamantului din Germania, iar pârâta a lucrat foarte puțin deoarece nu avea experiență și doar reclamantul era angajat și avea salariu.
Reclamantul cu pârâta au fost asociați în SC SRL Carei cu un capital social de 200 lei, însă firma nu a desfășurat activitate.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond a apreciat că pârâta nu a dispus de surse materiale cu care să contribuie la achiziționarea imobilului în litigiu, astfel că, în baza art.111 Cod procedura civilă, a constatat că prețul imobilului a fost achitat în întregime de către reclamant.
Instanța de fond a respins acțiunea de constatare nulității contractului autentic de vânzare cumpărare a imobilului pentru neplata prețului de către pârâtă, cu restabilirea situației anterioare și constatarea că doar reclamantul are calitate de cumpărător, apreciind că neplata prețului de către unul din cumpărători nu constituie un motiv de nulitate, față de un coproprietar, iar vânzătorii nu au fost chemați în judecată având în vedere că se solicită restabilirea situației anterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând dmiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și cu titlu de consecință respingerea capătului de acțiune al intimaților-reclamanți privind constatarea faptului că intimatul-reclamant a achitat întreg prețul imobilului ca nelegală; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.151/Ap din 16 iunie 2009, Tribunalul Satu Mareaa dmis apelul pârâtei, împotriva sentinței civile nr.294/2009 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr- în contradictoriu cu intimații și.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei și în ceea ce privește constatarea achitării integrale a prețului imobilului de către reclamanți.
A obligat intimații să achite 785 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel, apelantei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, acțiunea reclamantului are două capete de cerere, respectiv, acesta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat pentru neplata prețului de către pârâta, în contract menționându-se că vânzătorii au primit integral prețul de vânzare de la cumpărătorii, și.
S-a constatat de tribunal că reclamantul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate absolută a contractelor astfel cum sunt prev.de art.948 Cod civil.
Chiar dacă, a opinat instanța de apel, în pofida declarațiilor date de părți în fața notarului, afirmația că plata prețului s-a realizat integral de către cumpărătorii și ar reprezenta adevărul, acest fapt nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a contractului.
Prin al doilea capăt de cerere, s-a reținut de instanța de apel că reclamantul a cerut instanței să constate că plata prețului s-a făcut în exclusivitate de către reclamanți, cerere ce apare ca inadmisibilă din perspectiva disp.art.111 Cod procedură civilă, conform cărora partea care are interes poate să facă o cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Or, reclamantul solicită constatarea unei stări de fapt. S-a reținut de instanța de apel că în măsura în care această stare de fapt dă naștere unor drepturi în favoarea reclamanților, ei au posibilitatea afirmării lor pe calea acțiunii în realizarea dreptului.
Față de argumentele expuse, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților și în ceea ce privește constatarea achitării integrale a prețului imobilului de către reclamanți.
Totodată intimații au fost obligați să achite 785 lei cheltuieli de judecată apelantei, la fond și în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-în mod greșit tribunalul a admis apelul, respingând acțiunea reclamanților;
-în mod corect, instanța de fond a apreciat că imobilul a fost achitat în întregime de către reclamanți, admițând constatarea acestei împrejurări potrivit art.111 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, cu menținerea deciziei recurate, cu motivarea că acțiunea în constatare se poate face pentru a constata existența sau inexistența unui drept, acțiunea în constatare în temeiul art.111 Cod procedură civilă fiind inadmisibilă, în speță recurentul dorind să dovedească o atare stare de fapt, ceea ce în mod corect a apreciat Tribunalul Satu Mare ca fiind inadmisibil, iar pe de altă parte starea de fapt invocată nici nu corespunde realității deoarece în antecontractul de vânzare-cumpărare autentic din 10.10.2006 se specifică că suma achitată doar de intimată provine din surse comune cu cetățeanul italian.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Soluția instanței de apel este dată cu interpretarea eronată a prevederilor art.111 din Codul d e procedură civilă, fiind rezultatul unei abordări greșite a problemei deduse judecății.
Prin ansamblul său, petitul cererii introductive de instanță se constituie într-o acțiunea în realizare și nicidecum o acțiune în constatare, astfel cum în mod greșit a apreciat tribunalul, apreciere care este rezultatul unei examinări trunchiate a acțiunii, prin delimitarea cererii admise de instanța de fond de restul capetelor de cerere formulate de către recurentul reclamant, fără a se observa că scopul demersului procesual al acestuia a fost tocmai constatarea dobândirii de către el a dreptului de proprietate asupra cotei de din imobilele litigioase, cu titlu de cumpărare, ca o consecință a stabilirii de instanță, în prealabil, că plata prețului a fost făcută către recurentul reclamant.
Faptul că doar o parte a acțiunii s-a dovedit a fi admisibilă, celelalte cereri prin care titularul de acțiune a urmărit a obține recunoașterea dreptului de proprietate în calitatea sa de cumpărător al imobilelor, fiind respinsă fără a fi cercetate pe fond în considerarea cadrului procesual inadecvat, nu înseamnă că acțiunea, în ansamblul său, nu este una în realizare. Prin urmare, în mod eronat tribunalul a admis apelul pârâtei cu consecința respingerii acțiunii în întregul ei.
Apărările intimatei vizând starea de fapt invocată de partea reclamantă urmează a fi înlăturate, astfel prin întregul material probator s-a dovedit pe deplin că prețul imobilului înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4422/31.10.2006 a fost achitat în exclusivitate de către recurentul reclamant. Elocvente sunt în sensul sus-arătat înscrisurile, respectiv ordinele de plată existente la dosar din care rezultă sumele de bani intrate în contul intimatei pârâte în cursul lunii octombrie 2006, în perioada ce-a premers încheierea contractului autentificat de Boroul Notarului Public din Carei, înscrisuri care coroborate cu probele testimoniale administrate în cauză, pun în evidență efectuarea plății prețului în exclusivitate de către recurentul reclamant.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de partea pârâtă, sentința pronunțată de judecătorie urmând a fi păstrată în totul.
Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată în temeiul art.274 Cod procedură civilă la 2.200 lei cheltuieli de judecată în apel, în favoarea recurenților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă.
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții și -ambii cu domiciliul ales la cabinet avocat, din Carei, strada 1 - 2. nr.16, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă -cu.procesual ales la Cabinet avocat, din Carei,.19,.1, județul S M, împotriva deciziei civile nr.151/Ap din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge apelul declarat de pârâta și păstrează în totalitate sentința civilă nr.294 din 16 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Carei.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.200 lei în favoarea recurenților și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:4.01.2010
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:8.01.2010
5 ex.
3 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
