Anulare act. Decizia 1909/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1909
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 1206/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Sindicatul Solidaritatea și intimații-intervenienți în interes propriu, -, G, G, G, și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-reclamantă avocat ales, cu împuternicire la fila 53 dosarului, intimatul-intervenient, personal și asistat de apărător - și pentru intimații-intervenienți - avocat ales -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru angajare avocat, iar prin serviciul registratură intimații-intervenienți au depus întâmpinare (2 exemplare).
Avocat - pentru intimații-intervenienți depune la dosar împuternicire și chitanța nr. 7/04.04.2008, iar avocat pentru recurenta-reclamantă - chitanța nr. -/14.01.2008.
Curtea comunică reprezentantului convențional al societății reclamante un exemplar de pe întâmpinare. După care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, desființarea sentinței recurate și pe fond - admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a Protocolului din 20.04.2007 încheiat între Consiliul de Administrare a - - și Sindicatul Solidaritatea. cheltuieli de judecată. Interpelat fiind, învederează că au solicitat constatarea nulității actului pentru a nu le fi opozabil pe viitor și că nu are cunoștință de modificarea protocolului.
Avocat - pentru intimații-intervenienți cere respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate, reclamanta nu are interes să solicite anularea protocolului, întrucât acesta a fost modificat (fila 35 dosar fond). Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr. 2348/l04/2007 la Tribunalul O l t, reclamanta - - a chemat in judecată pe pârâta Sindicatul Solidaritatea, solicitând instanței care prin sentința ce se va pronunța să constate nulitatea Protocolului din 24.04.2007, încheiat între Consiliul de Administrație al - - ȘI SINDICATUL SOLIDARITATEA -.
În motivarea acțiunii se susține că prin acest Protocol s-a stabilit ca plățile compensatorii ce se vor plăti unui număr de 98 salariați ce urmau să fie disponibilizați prin măsura concedierii colective, să fie plătite in l0 tranșe lunare începând cu luna iunie 2007.
Ca urmare a deciziei nr. l889/l7.05.2007 pronunțată de ICCJ care a respins recursul formulat în dosarul l- a rămas definitivă și irevocabilă decizia nr. 266/4.l2.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, care a anulat Hotărârea nr. l și 2 /23.03.2006 a Adunării Generale a Acționarilor societății, din 23.03.2006.
Prin hotărârea nr. l/23.03.2006 s- confirmat de către Adunarea Generală alegerea unui noi Consiliu de Administrație al cărui președinte a fost ales l. definitivă și irevocabilă decizia nr. 266/4.l2.2007, a Curții de APEL CRAIOVA, prin respingerea recursului, lucrurile au fost repuse in situația anterioară adunării generale a acționarilor, din 23.03.2006, conducerea societății fiind la acea dată asigurată de un al Consiliu de Administrație al cărui președinte era domnul. Ca urmare a analizei situației economico - financiare a societății la 3l.o5.2007, Consiliul de Administrației al cărui președinte este dl. a constatat că nu se poate pune in practică acest protocol și nici preved. art.l75 alin.3. din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate. Ca urmare prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 29.05.2007 s-a revocat și măsura de disponibilizare prin concediere colectivă a unui număr de 98 salariați, măsura luată de Consiliul de Administrație care fost ales din data de 23.03.2006 și care a fost infirmat de instanță.
În consecință se apreciază că este imposibilă susținerea măsurii de concediere colectivă și punerea in practică a protocolului din 24.04.2007, solicitându-se constatarea nulității acestui Protocol.
S-au depus in copie Protocol din 20.04.2007, decizia 266 /4.l2.2006 a Curții de APEL CRAIOVA, certificat de grefă eliberat de ICCJ, referat din 3l.o5.2007, întocmit de Directorul General, hotărârea din 29.05.2007 a Consiliului de Administrație.
În cauză, au formulat cerere de intervenție in interes propriu la data de l0.2007 un număr de 45 foști salariați ai -, al căror contract de muncă a încetat la data de l7.05.2007, conform art. 65 din. 53/2003.
În motivarea cererii reclamanții susțin că la 24.04.2007 au primit preaviz de l5 zile lucrătoare în sensul că în conformitate cu hotărârile Consiliului de Administrație nr. l5/22.ll.2006, nr. 2/29.0l.2007, nr. 4/2l.02.2007, un număr de 98 salariați vor fi disponibilizați urmând să se desfacă contractul de muncă conform art. 65 din legea 53/2003, cu respectarea art. l75 alin.3. din Contractul Colectiv de Muncă. Ca urmare au fost notificate AJOFM O și Sindicatul Solidaritatea s-a încheiat un protocol între Consiliul de Administrație și Sindicat la 20.04.2007 prin care s-au stabilit condițiile legale de disponibilizare, și respectarea preved. art. l75 alin.3. din CCM privind numărul de salarii compensatorii acordat în funcție de vechimea în muncă și plata acest0ra în l0 tranșe și nu în 6 tranșe, așa cum se prevedea la art. l75 alin.3 lit. din CCM.
Se mai precizează că la l8.05.2007 intervenienții au încheiat fiecare un acord cu reprezentanții societății în care se precizau tranșele de plăți ce urmează fi făcute de societate.
În consecință s-a procedat la încetarea contractelor de muncă, deciziile și-au produs efectele în sensul că au fost operate in carnetul de muncă, a fost înaintată documentația către AJOFM care a eliberat carnetele de evidență( șomaj ) și a operat in carnetele de muncă că beneficiază de prevederile legii 76/2002.
Întrucât după desfășurarea acestor proceduri s-a schimbat conducerea societății, noua conducere a refuzat să respecte contractul colectiv de muncă și acordul încheiat cu fiecare salariat disponibilizat.
Ca urmare s-a inițiat o acțiune în instanță iar prin sentința civilă 908/24.09.2007 pârâta a fost obligată să respecte protocolul și acordul încheiat cu fiecare salariat disponibilizat respectiv să achite cele l5 salarii compensatorii în l0 tranșe pentru fiecare salariat disponibilizat.
Se precizează că la 20.06.2007 deci ulterior procedurii de concediere a intervenienților, noua conducere împreună cu Sindicatul au încheiat un act adițional nr. l/20.06.2007 prin care modifică art.l75 din CCM reducând numărul de salarii compensatorii la 8 și stabilind plata în 8 tranșe, intenționând să aplice această modificare și intervenienților cărora nu le este opozabilă această hotărâre, întrucât contractele de muncă au încetat anterior datei de 20.o6.2007.
In final intervenienții solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă, și menținerea protocolului încheiat la 20.04.2007, pronunțarea unei hotărâri care să le fie opozabile, și să-și producă efectele și asupra intervenienților, pentru păstrarea drepturilor obținute anterior promovării prezentei acțiuni, de către - -.
S-au depus în copie Protocolul din 20.04.2007, extras din CCM, acordurile din l8.05.2007, copie carnete de muncă, copie carnete de evidență emise de AJOFM /l9.07.2007.
Tribunalul O l t,prin sentința nr.1206/13 12 2007 admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientii, ,.
A respins acțiunea,ca neîntemeiată,formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Solidaritatea.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de intervenție formulată în cauză se apreciază că este întemeiată, în principiu și pe fond având in vedere dispoz. art. 49 și 50 Astfel, potrivit art. 49 c oricine are interes poate interveni într-o pricină, ce se desfășoară între alte persoane, intervenția fiind în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Conform dispoz. art.50 cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare in judecată, în fața primei instanței și înainte de închiderea dezbaterilor.
În raport de aceste dispoziții legale, se reține că cererea de intervenție a fost făcută de un grup de 45 de foști salariați ai - - care au fost disponibilizați, începând cu data de l7.05.2007cu respectarea procedurilor legale, constând in notificarea sindicatului Solidaritatea și AJOFM O, precum și cu respectarea CCM, art.l75 lit. respectiv plata a l5 salarii compensatorii în 6 tranșe lunare consecutive.
S-au emis deciziile de preaviz pentru cei 45 de salariați ce urmau a fi disponibilizați începând cu 24.04.2007.
La data de 20.04.2007 conform Protocolului încheiat între conducerea societății și sindicat s-a renegociat art. l75 lit. din CCM în sensul că numărul de salarii compensatorii a rămas același, modificându-se doar numărul de tranșe de plată de la 6 cât prevedea vechiul CCM la un număr de l0 tranșe.
În urma Protocolului din 20.04.2007 s-a încheiat un acord cu fiecare salariat ce urma a fi disponibilizat pentru plata celor l5 salarii compensatorii în l0 tranșe, stabilindu-se data plății fiecărei tranșe începând cu 2l.o6.2007 până la 20.03.2008.
În final s-au emis deciziile de concediere începând cu data de l7.05.2007, decizii care la art.2. se precizează că fiecare disponibilizat va beneficia de plățile compensatorii prev.de art. l75 alin.3 din CCM conform acordului încheiat intre societate și fostul salariat.
Din carnetele de muncă ale intervenienților rezultă că s-a efectuat operațiunea privind încetarea activității conform art. 65 din. 53/2003.
În consecință, intervenienților li se aplică dispoz. art.l75 lit. c din CCM, în vigoare la data disponibilizării și cu modificarea privind numărul de tranșe de plată, care oricum este în favoarea societății, așa cum s-a stabilit prin Protocolul din 24.04.2007 încheiat intre Consiliul de Administrație al - și Sindicatul Solidaritatea.
Motivația invocată de reclamantă în acțiune, în sensul constatării nulității Protocolului încheiat la 20.04.2007, pentru motivul că, compunerea Consiliului de Administrație nu ar fi fost legală, aspect ce rezultă din decizia l889/l7 mai 2007 pronunțată de ICCJ, precum și pentru aspecte de natură economică invocate de noua conducere după desfacerea contractelor de muncă ale salariaților disponibilizați și înscrierea acestora la AJOFM pentru șomaj, nu sunt de natură să conducă la nulitatea absolută a Protocolului, nefiind incidente aspecte de fraudare a legii ci dimpotrivă rezultând că Protocolul respectiv nu a urmărit altceva decât aplicarea dispoz.art. l75 lit. din contractul colectiv de muncă, în scopul promovării unor relații de muncă echitabile de natură să asigure protecția socială a salariaților disponibilizați, conform dispoz. art. 2 din leg.l30/1996 privind contractul colectiv de muncă.
De altfel, din probele dosarului rezultă că noua conducere a societății a inițiat o serie de acțiuni privind disponibilizarea a 250 muncitori, revocarea asupra concedierii colective a unui număr de 98 salariați, pentru ca în final să se revină asupra revocării Hotărârii nr. 4/2l.02.2007, și să rămână valabilă măsura concedierii celor 98 salariați, ( din care fac parte intervenienții ) situație în care modificările contractului colectiv de muncă prin actul adițional nr. 1/20.06.2007 nu pot fi opozabile intervenienților, atâta timp cât nu li s-a emis o decizie de reîncadrare care să fier operată în carnetul de muncă ci au fost menținute deciziile de concediere din l7.05.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Primul motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța de fond a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți deși aceasta era lipsită de interes deoarece interesele lor erau apărate de Sindicatul Solidaritatea ai căror membrii sunt.
Al doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de nulitate absolută care reies din acțiune și din probele administrate.
A arătat recurentul că protocolul a fost semnat din partea societății de un consiliu de administrație care a funcționat în mod nelegal și care nu putea angaja societate în mod legal în raporturile juridice cu terții.Instanța trebuia să se pronunțe asupra nulității absolute a protocolului cauzată de lipsa capacității de folosință a consiliului de administrație,de lipsa consimțământului exprimat în mod valabil la încheierea protocolului,de lipsa unei cauze licite și de fraudarea legii.
Ultimul motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii,neținând seama de probele dosarului,considerentele hotărârii neavând legătură cu obiectul cauzei.
Recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont că nu era investită cu o acțiune privind raporturile individuale de muncă ci cu una care are ca obiect anularea unui act.
În drept recurenta ainvocat dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
La data de 01 04 2008 intimații intervenienți au depus întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurentă este nefondat,intervenienții având interes în cauză deoarece protocolul a cărui anulare se solicită se referă la tranșele în care se vor plăti salariile compensatorii în caz de concediere, aceștia fiind deja concediați, iar pentru că sunt beneficiarii prevederilor acestui protocol interesul în menținerea acestuia continuă să existe.
Cu privire la faptul că erau deja reprezentați de Sindicatul Solidaritatea,Curtea constată că art.8 din Statut prevede că pot deveni membrii orice persoană care își desfășoară activitate în cadrul societății - - iar per a contrario,cine nu își desfășoară activitatea,își pierde calitatea de membru de sindicat astfel că nu se poate spune că interesele intervenienților sunt apărate de sindicat.
Cu privire la celelalte motive de recurs,Curtea constată că sunt nefondate deoarece instanța de fond a analizat acțiunea în constatarea nulității în raport de motivele invocate de reclamantă și anume că nu a fost legal învestit consiliul de administrație care a semnat acest protocol,prin hotărâre judecătorească statuându-se în mod irevocabil acest fapt.
Pe de altă parte,Curtea constată că sentința prin care s-a anulat hotărârea de învestire a acestui consiliu a rămas irevocabilă la data de 17 05 2007,deci după data încheierii protocolului,astfel că Sindicatul Solidaritatea a negociat cu bună-credință crezând că acesta este reprezentantul legal al societății.
Societate are posibilitatea să se îndrepte direct împotriva membrilor acestui consiliu dacă consideră că au angajat societatea fără mandat în raporturi juridice,răspundere juridică de drept comercial.
Relațiile de muncă sunt guvernate,în mod obligatoriu,conform art.8 din Codul muncii,de principiul bunei-credințe astfel că salariații,angajați cu bună-credință în raporturi contractuale colective sau individuale cu angajatorul,nu trebuie să suporte consecințele neînțelegerilor dintre acționari,relațiile de muncă trebuind să fie echitabile iar după disponibilizare să se asigure protecția socială.
Mai mult,Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut că prin acest protocol doar s-au precizat modalitățile de plată a salariilor compensatorii fără a se modifica cuantumul salariilor negociat prin contractul colectiv de muncă.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații-intervenienți,Curtea constată că este nefondată deoarece,în speța de față,chiar dacă s-a admis cererea de intervenție,instanța nu a mai instituit în sarcina uneia dintre părți o altă obligație în sarcina reclamantului astfel încât să se poată spune că acesta a căzut în pretenții și să fie îndeplinite condițiile art.274 Cod procedură civilă pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente,Curtea urmează să respingă recursul formulat de reclamanta,ca nefondat.
De asemenea va respinge și cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimații intervenienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 1206/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Sindicatul Solidaritatea și intimații-intervenienți în interes propriu, -, G, G, G, și, având ca obiect anulare act.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
2 ex/05 05 2008
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Doina Vișan, Mihaela Mitrancă
