Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1908/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1908
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Xxxx
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 5098/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor consilier juridic, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor pune concluzii de respingere a recursului și menținere drept temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2007, în dosarul nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a dispus disjungerea cererii de intervenție în nume propriu formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, formându-se dosarul nr-.
Reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâții să îi calculeze și să îi plătească drepturile reprezentând sporul de vechime în muncă, calculat la indemnizația de încadrare lunară în perioada iulie 2000-oct.2007.
La data de 12.10.2007, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând drepturile reprezentând sporul de vechime în muncă, calculat la indemnizația de încadrare lunară în tranșele prevăzute de art. 33 din Legea nr.50/1996, în perioada 01.05.2004-01.03.2007.
A solicitat actualizarea drepturilor bănești în raport de indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000.
În motivare, reclamantul a precizat că în această perioadă a fost încadrat la Judecătoria Filiași în funcția de magistrat.
A susținut că, până la apariția OG nr. 83/2000 a beneficiat integral de sporul de vechime în muncă, acesta având un caracter permanent și obligatoriu, singura cerință obligatorie fiind îndeplinirea condițiilor evidențiate expres de HG nr. 281/1993. Legea nr. 50/1996 prevedea în mod expres la art.33 obligativitatea acordării sporului de vechime, beneficiind de acest spor atât magistrații cât și celelalte categorii de salariați.
După intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, categoria magistraților a fost exceptată de la acordarea acestui spor, însă personalul auxiliar de specialitate a beneficiat în continuare de aplicare prevederilor Legii nr. 50/1996.
Prin eliminarea aplicării prevederilor legale privind sporul de vechime doar în cazul magistraților, s-a creat un tratament diferențiat între această categorie profesională și personalul auxiliar de specialitate.
Reclamantul precizat obiectul cererii arătând că solicită obligarea pârâților la plata unor despăgubiri ca urmare a situației discriminatorii existente între magistrați și alți salariați ce ocupă funcții de demnitate publică, despăgubiri echivalente cu prejudiciul suferit prin neacordarea sporului de vechime corespunzător celor 3 ani anteriori cererii de chemare în judecată.
In condițiile în care sporul de vechime nu se mai acordă magistraților, dar de acest spor beneficiază personalul auxiliar de specialitate conform Legea nr. 50/1996, apreciază că este încălcat principiul egalității de tratament și cel al nediscriminării.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări, prin sentința 5098/12.12.2007, pronunțată în dosarul nr- a admis excepția lipsei calității procesule pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul procesual ales în C, str. - -, mr.2, jud.D, și, în consecință respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.05.2004-31.10.2004 și, în consecință constată prescris dreptul material la acțiune pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul., cu domiciliul procesual ales în F,-, jud. D, împotriva pârâților TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
A obligat pârâții să achite reclamantului diferența de drepturi salariale, în sumă netă de 7.883 lei, reprezentând contravaloarea sporului de vechime, reactualizat de la data nașterii dreptului, la data de 12.10.2007 și dobânda legală diminuată cu 20%, cuvenită pentru perioada 01.11.2004-11.03.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de magistrat - judecător - în cadrul Judecătoriei Filiași, instanță în care a funcționat și în perioada analizată în cauză. Pârâții au calitatea de ordonatori de credite, toate cheltuielile de personal, cu bugetul aferent, fiind în sarcina acestora.
În baza obiectivelor stabilite de instanță, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-au calculat drepturile salariale ale reclamantului, prin includerea sporului de vechime prevăzut de lege, rezultând o diferență netă de 7275 lei în perioada 01.11.2004-11.03.2007, față de drepturile salariale primite în această perioadă. Această sumă a fost actualizată, prin aplicarea coeficientului de inflație și a fost calculată dobânda legală, conform Legii nr. 356/2002.
Asupra excepțiilor invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată și dispozițiile textului sus menționat, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, urmând să o admită, să constate prescris dreptul reclamantului de a solicita drepturile bănești pentru perioada 01.05.2004-31.10.2004 și, în consecință, va respinge acțiunea privind această perioadă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, constatând că între reclamant și această instituție nu există raporturi juridice de muncă, instanța apreciază întemeiată excepția și o va admite, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat următoarele:
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996 republicată, care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000; exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reține dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul, fără nici o discriminare, la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care face parte și reclamantul.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiilor. art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit reclamantului, în procent de 20% și 25% din indemnizația de încadrare lunară, corespunzător vechimii reclamantului în muncă.
Efectele OG 83/2000, care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Lg.nr.50/1996, trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp faptul că, OUG 177/2000 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul reclamantului la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal și motivat recurs Ministerul Justiției arătând în esență că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. în ceea ce privește stabilirea obligației de plată a dobânzilor și actualizărilor.
Tribunalul a acordat și actualizări și dobânda legală procedând la o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Potrivit ar.1088 Cod civil, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de societate.
Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege dobânda curge de drept.
Ministerul Justiției a solicitat desființarea sentinței criticate în ceea ce privește obligarea și la plata dobânzii legale pentru că prin obligarea la plata de actualizări și dobânzi împreună se obține o dublă reparație a prejudiciului, ceea ce ar constitui o îmbogățire fără just temei.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Este neîntemeiată critica recurentului cu privire la obligarea și la plata dobânzii legale pentru sumele acordate, deoarece s-a dispus deja actualizarea sumelor la data plății creanței, întrucât în privința prejudiciului suferit de creditor în cazul neexecutării unei obligații care are ca obiect o sumă de bani creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Art.161 alin.4 din Codul muncii arată că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că, obligația de plată a sporului de vechime trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății indemnizației, astfel că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art.1079 civ. și art. 156. muncii.
Potrivit art.2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală, iar art.3 din același act normativ arată că dobânda legală se stabilește, în toate celelalte cazuri decât în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%.
Prima instanță a dispus în mod legal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare, și nu înlătură acordarea și a dobânzii legale.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 5098/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.jud.
Ex.2//30.04.2008
Jud.fond.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Doina Vișan, Mihaela Mitrancă
