Anulare act. Decizia 1932/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1932/R/2008
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 254/A din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții, G și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurenta personal, asistată de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, și pârâta intimată, asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții intimați G și.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,45 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimați au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții în apărare, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterile orale supra fondului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită, în principal, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Cluj -N, pentru administrarea de noi probe. În subsidiar, solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii civile formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului, susținând motivele evocate prin întâmpinare; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 8595/05.11.2007a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta împotriva pârâților, G și, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului juridic denumit "chitanță", autentificat sub nr. 718/1967 de către notariatul de Stat Regional C, privind cota de parte din imobilul identificat cu nr. top 14828 în CF nr. 11165
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit în fapt următoarele:
La data de 27.01.1967, Notariatul de Stat Regional Caa utentificat sub nr. 718/1967 înscrisul denumit "chitanță", potrivit căruia numita recunoaște că a primit de la pârâta și de la soțul său G 25000 lei, în schimbul obligației asumate de a vinde cumpărătorilor nuda proprietate asupra imobilului identificat cu nr. top 14828 în CF nr. 11165 C, reprezentând casă compusă din 2 camere, o bucătărie, un anteu și o, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra unei camere din imobil.
Instanța a observat că se menționează în actul autentic faptul că vânzătoarea s-a prezentat în fața notarului în scopul autentificării antecontractului de vânzare cumpărare însă aceasta nu a putut semna cele trei exemplare ale înscrisului.
Aceeași a încheiat anterior cu pârâta și cu soțul acesteia G două contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată, unul datat "12.12.1962", iar celălalt "01.07.1963", prin care se obligă să le înstrăineze cumpărătorilor același imobil.
Totodată, instanța reține faptul că la data de 29.11.1968 a intervenit decesul vânzătoarei, reclamanta fiind unica sa moștenitoare, în calitate de nepoată de soră, iar la data de 16.01.2002 a decedat cumpărătorul G, moștenitorii acestuia fiind pârâții în proces, în calitate de fii.
Analizând clauzele contractului de vânzare - cumpărare autentificat, precum și cele două antecontracte care l-au precedat, prima instanță a considerat că nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că acest contract este nul absolut pentru cauză imorală, și aceasta întrucât: vârsta înaintată a vânzătoarei, precum și faptul că aceasta era analfabetă nu relevă existența unei cauze imorale, în sensul celor afirmate de reclamantă; reclamanta nu a dovedit că vânzătoarea avea probleme de sănătate care să o determine la încheierea contractului; antecontractele de vânzare cumpărare au fost încheiate în prezența unor martori asistenți; vânzătoarea a respectat clauzele contractului și nu a tulburat nicicând posesia și folosința cumpărătorilor; încheierea actului în forma solemnă a înscrisului autentic prezintă garanții suficiente că acesta are o clauză morală, în considerarea obligațiilor legale pe care notarul le are în raport cu actele pe care le instrumentează.
În drept, prima instanță a invocat dispozițiilor art. 948, 966 și 968. civ. precum și cele ale Decretului nr. 40/1953, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 377/1960.
Prin decizia civilă nr. 254/A/13.05.2008 a Tribunalului Cluj, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, fiind păstrată în întregime sentința civilă nr. 8595/2007.
Motivând decizia, tribunalul a relevat faptul că reclamanta nu a depus motivele apelului, astfel că legalitatea și temeinicia hotărârii atacate a fost verificată prin prisma celor invocate de părți în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 proc. civ.
Reclamanta a susținut în mod constant în prima instanță caracterul imoral al cauzei contractului de vânzare cumpărare, justificat prin aceea că antecesorii pârâților au profitat de vârsta înaintată a vânzătoarei, precum și de lipsa de educație a acesteia, determinând-o să le înstrăineze bunul imobil în litigiu.
Reclamanta nu făcut însă dovada susținerilor sale, nu a cerut instanțelor de fond să audieze martori care să confirme manoperele dolosive ale cumpărătorilor și nu a depus înscrisuri care să revele starea psihică a vânzătoarei la momentul încheierii convenției de vânzare cumpărare.
Prin urmare, invocând și dispozițiilor art. 1169. civ. potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, tribunalul a apreciat că în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă în primă instanță ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei civile nr. 284/2008 a Tribunalului Cluj reclamanta a declarat recurs solicitând, în principal, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu martori, potrivit art. 312 alin. 3 proc. civ. În subsidiar, s-a cerut instanței de recurs să modifice decizia atacată și într-o nouă judecată asupra fondului să admită acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces.
În motivele declarației de recurs, se arată că au fost aduse dovezi care relevă reaua-credință a cumpărătorilor și manoperele dolosive ale acestora, cu referire specială la înscrisul denumit "chitanță" și la cele două antecontracte de vânzare cumpărare încheiate ulterior datei de 27.01.1967, care prezintă corecturi în privința datei. Aceste înscrisuri evidențiază atitudinea cumpărătorilor care au încercat să creeze convingerea că vânzătoarea și-a exprimat acordul la încheierea actului de vânzare cumpărare în fața Notarului Public; în realitate, contractul a fost unul de închiriere și nu unul de vânzare cumpărare.
Recurenta susține că a fost probată și starea sanitară a vânzătoarei, pe care a întreținut-o până la data decesului acesteia, în condițiile în care nu s-a dovedit cu nimic plata integrală a prețului.
Clauza referitoare la dreptul de uzufruct viager, inserată în contract, reprezintă o noțiune străină unei persoane analfabete asemenea vânzătoarei. În realitate, vânzătoare a locuit până la data decesului în magazia imobilului, iar nu în camera cu privire la care și-a rezervat dreptul de uzufruct, fiind evidentă nerespectarea clauzelor contractului autentic.
Totodată, recurenta arată că va depune în rejudecare acte medicale care să confirme susținerile sale referitoare la starea precară de sănătate a vânzătoarei și gradul avansat de senilitate, împrejurări de care cumpărătorii au profitat pentru a obține avantaje bănești disproporționate, se apreciază că, în ipoteza în care vânzătoarea ar fi dorit să înstrăineze cumpărătorilor dreptul său de proprietate imobiliară ar fi încheiat cu aceștia un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, conștientă fiind că nu se mai poate întreține singură și nu mai are mult de trăit. De altfel, în ultima parte a vieții a și apelat la recurentă pentru acordarea întreținerii și supravegherii.
Intimații și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la data de 26.09.2008, solicitând respingerea recursului ca nefondat, în esență pentru că soluția casării cu trimitere spre rejudecare nu se justifică, toate afirmațiile reclamantei fiind contrazise prin înscrisurile probatorii depuse la dosarul cauzei. Cu referire la plata prețului, în acțiunea care a avut ca obiect validarea antecontractului de vânzare cumpărare s-a confirmat faptul că prețul a fost plătit, pârâții dobândind un titlu de întabulare.
Recursul este nefondat.
Cu privire la cererea principală a recurentei, aceea de a fi casată hotărârea instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu martori și înscrisuri, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 5 proc. civ. cererea de chemare în judecată trebuie să indice probele pe care se sprijină pretenția alegată, fiind necesar, atunci când se solicită proba cu martori să se menționeze numele și locuința acestora, iar în cazul în care dovada se face prin înscrisuri, cererea adresată instanței va fi însoțită de copii certificate de pe înscrisurile folosite ca mijloc de probă.
În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 1. proc. civ. la prima zi de înfățișare, instanța poate acorda reclamantului, la cererea sa, un termen pentru a propune noi probe, față de cele arătate prin cererea introductivă.
Așadar, probele se propun de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, respectiv la termenul acordat de instanță în acest scop, excepțiile de la această regulă fiind expres și limitativ menționate în art. 138 alin. 1 proc. civ. fiind vorba de trei situații în care partea interesată poate propune probe în cursul judecății, ulterior primei zile de înfățișare, și anume: când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea; când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății; când dovada nu a fost cerută în condițiile legii din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.
Ori de câte ori partea este reprezentată sau asistată de avocat, omisiunea de a solicita dovezi în condițiile procedurale prevăzute de art. 112 și de art. 132 proc. civ. atrage decăderea părții din dreptul de a mai propune probe, desigur exceptând situațiile în care instanța admite proba în condițiile art. 138 alin. 1 pct. 2 și 3 proc. civ.
Relevante sub acest aspect sunt și dispozițiile art. 129 alin. 1 proc. civ. potrivit cărora părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale cu bună-credință și să își probeze pretențiile și apărările.
În mod evident, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru legal, cu respectarea anumitor exigențe, printre care și stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul legal, datorită lipsei de diligență sau relei-credințe a titularului acestuia, nu poate fi considerată consecința îngrădirii liberului acces la justiție al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificării dreptului (, Decizia nr. 919 din 18 octombrie 2007,.Of. nr. 804 din 26 noiembrie 2007).
În apel, potrivit dispozițiilor art. 287 pct. 4. proc. civ. cererea de apel va cuprinde dovezile invocate în susținerea apelului.
Așadar, apelantul trebuie să indice și dovezile de care trebuie să se folosească în apel, fie prin cererea de apel, fie cel târziu la prima zi de înfățișare, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță, mai sus evocate, aplicându-se și în instanța de apel.
În același sens, prin art. 292 alin. 1. proc. civ. sunt limitate motivele, mijloacele de apărare și dovezile de care se pot folosi părțile în fața instanței de apel exclusiv la cele invocate în primă instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, exceptând situația în care necesitatea administrării unor probe noi rezultă din dezbateri.
În speță, curtea observă că reclamanta a fost asistată de avocat atât în primă instanță, cât și în fața instanței de apel, că toate cererile în probațiune formulate către această parte au fost încuviințate, în sfârșit că prin declarația de apel nu au fost propuse alte mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță și nu s-au formulat cereri de suplimentare a probatoriului, în fața tribunalului.
În aceste condiții, curtea apreciază că solicitarea recurentei de a fi casată decizia instanței de apel și trimisă cauza spre rejudecare pentru administrarea probei cu martori și înscrisuri nu poate fi primită, operând limitarea legală mai sus evocată, în absența căreia s-ar oferi câmp liber arbitrariului și abuzului în exercitarea drepturilor procedurale, dându-se posibilitatea formulării unor cereri în scop șicanatoriu, de natură să ducă la o prelungire nejustificată a duratei procesului.
Limitarea prevăzută de art. 292 proc. civ. este determinată tocmai de preocuparea legiuitorului ca valorificarea dreptului la calea de atac al apelului, ca expresie al liberului acces la justiție, să nu aducă atingere drepturilor altor persoane, în speță, ale intimaților (, Decizia nr. 169 din 11 mai 2002,. Of. nr. 559 din 30 iulie 2002).
Toate celelalte motive de fapt ale declarației de recurs tind spre o reapreciere a probelor care au fost administrate în primă instanță, circumscrise fiind punctelor 10 și 11 ale art. 304 proc. civ. abrogate expres prin art. I pct. 1111și, respectiv pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Așa fiind, instanța va înlătura ca inadmisibile motivele de recurs care vizează interpretarea probelor, limitându-se la verificarea legalității hotărârii atacate, din perspectiva modului în care au fost interpretate și aplicate normele procedurale, precum și normele materiale incidente unei situații de fapt cu certitudine stabilită prin hotărârile instanțelor de fond.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1. proc. civ. instanța va respinge recursul reclamantei și va menține în tot decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei nr. 254/A din 13 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
