Anulare act. Încheierea /2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Lazăr Ioan
JUDECĂTOR 3: Roman Florica
Judecător: R -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții, domiciliați O Parcul nr. 15.4. în contradictoriu cu intimații Consiliul Local O pentru Statul Român, Primăria Municipiului O, domiciliați O- împotriva deciziei civile nr. 100/R din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta revizuienților, lipsă, avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 15 din 21 februarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, intimatul și reprezentantul intimaților avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 17 din 9 aprilie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, cererea este scutită de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta revizuienților solicită amânarea cauzei pentru a fi conexat dosarul - al Curții de APEL ORADEA la prezentul dosar, motivând că acel dosar are obiect tot revizuire formulată de Consiliul Local O, părțile fiind aceleași cauza având termen de judecată fixat pentru data de 6 mai 2008, motivele cererii de revizuire fiind: instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Reprezentantul intimaților, solicită respingerea cererii de conexare a dosarelor, în acel dosar nu s-au indicat motivele de revizuire.
Instanța, respinge cererea de conexare a dosarelor cu motivarea că cele două dosare nu au legătură, temeiurile de drept fiind diferite și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuienților susține cererea astfel cum a fost formulată și motivată în scris, solicită admiterea cererii, schimbarea în parte a deciziei civile atacate în sensul obligării pârâților la restituirea imobilului situat în O- reprezentând în natură casă cu 3 camere și dependințe, precum și suprafața de 1004. teren motivând că instanța de recurs constatând încălcarea art. 1 din protocolul 1, constatat nevalabilitatea titlului Statului și culta acestuia la preluarea imobilului, soluția fiind de restituire a bunului în natură, precizează că și-au întemeiat cererea pe disp. art. 322 și urm cod pr. civilă, solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea cererii de revizuire nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 cod pr. civilă, cauza fiind soluționată pe cale de excepție, respectiv prescripția, cererea de revizuire fiind inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
În vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise:
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 16 aprilie 2008 2 cam.39 pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:16 aprilie 2008 2 cam.39
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 631/R/2008
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Președinte: - - - judecător
Judecător: - -
Judecător: R -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienții, domiciliați O Parcul nr. 15.4. în contradictoriu cu intimații Consiliul Local O pentru Statul Român, Primăria Municipiului O, domiciliați O- împotriva deciziei civile nr. 100/R din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este completă.
Avându-se în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 9 aprilie 2008 care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării cauza s-a amânat pentru termenul de azi, când:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 100/R din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr- a fost admis ca fondat recursul civil introdus de reclamanții domiciliat în O,-, județul B și domiciliat în P,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL O PENTRU STATUL ROMÂN și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O-ambii cu sediul în O,nr.1, județul B și și ambii domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.629/A din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în sensul că a fost admis ca fondat apelul și schimbată în parte sentința civilă nr. 5566 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și în consecință:
S-a constatat încălcarea art. 1 al protocolului nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului și drept urmare s-a constatat că reclamanții în calitate de succesori ai defunctei, au dreptul la acordarea de despăgubiri bănești din partea Statului Român, reprezentând contravaloarea la zi a imobilului în litigiu.
A fost obligat Primarul municipiului O și Consiliul Local O să facă demersurile legale necesare în vederea plății acestor despăgubiri de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, cu obligarea părții intimată Primarul Municipiului O și Consiliul Local O în solidar să plătească părții recurente suma de 1850 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această decizi, instanța de recurs a reținut că, rin p. derogare de la dispozițiile dreptului comun - ce este Decretul nr. 167/1958 - în materia prescripției extinctive - Legea nr. 10/2001 prin art. 46 alin. 5 stabilit faptul că, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prin care se solicită anularea contractelor de vânzare cumpărare prin care Statul Român a înstrăinat imobilele preluate în perioada regimului comunist, se prescrie într-un termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Acest termen imperativ, derogatoriu de la dispozițiile dreptului comun, a fost prelungit cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 și cu alte 3 luni prin OUG nr. 145/2001, termen ce a expirat astfel la data de 14.08.2002.
Măsura derogatorie de stabilire a unui termen de 1 an de zile, prelungit ulterior până la 14.08.2002 pentru promovarea acțiunilor în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, actelor de privatizare, s- impus tocmai pentru a nu menține o incertitudine a raporturilor juridice, a clarifica cât mai rapid situația bunurilor preluate abuziv în regimul comunist, măsură ce de altfel nu contravine nici normelor europene în materie, fiind astfel pe deplin justificată.
Mai mult, prin Decizia nr. 480/11.12.2003 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele aflate în dosarul cauzei, nu s-a putut reține faptul că antecesoarea recurenților și aceștia nu ar fi făcut demersuri pentru a-și redobândi imobilul însă din anul 1991, atât la autoritățile administrative cât și ulterior la instanțele judecătorești, însă, acțiunea prin care au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, prin care imobilul în litigiu fost înstrăinat de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași, prin sentința civilă nr. 3834/2004 a Judecătoriei Oradeaa fost respinsă ca fiind prescrisă ca urmare a nerespectării art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prezentul litigiu, are același obiect ca și cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3834/2004 a Judecătoriei Oradea, și doar prin concluziile scrise, depuse cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în fond, s-a invocat că, notificarea trimisă Oficiului juridic al Primăriei Municipiului O prin executorul judecătoresc din 09.08.2001 era practic acțiune în revendicare prin care a solicitat și verificarea legalității contractului de vânzare cumpărare.
Astfel cum s- arătat mai sus, verificarea legalității unor astfel de contracte, cădea în sarcina exclusivă a autorității judecătorești, nu a comisiilor constituite la nivelul autorității locale administrative, instanțe ce trebuiau însă sesizate expres până la data de 14.08.2002, termen ce în speță, recurenții și antecesoarea acestora nu l-au respectat.
Sigur că, dreptul comun, în materia prescripției extinctive este cuprins în Decretul Lege nr. 167/1958 ce în art. 16 stabilește cauzele ce întrerup cursul acesteia ca fiind: nerecunoașterea dreptului a cărui acțiune s-a prescris, făcută de cel în folosul căruia curge; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea s-a introdus la o instanță judecătorească necompetentă; printr-un act începător de executare, ori, raportat la aceste cauze de întrerupere, este cert că notificarea comunicată prin executorul judecătoresc Primăriei Municipiului O - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, nu întrunește condiția prevăzută de art. 16 din Decretul Lege nr. 167/1958, nefiind o instanță judecătorească, criticile fiind nefondate.
De altfel, și cu ocazia soluționării celuilalt litigiu dintre părți, ce a avut același obiect, promovat de antecesoarea recurenților și continuat de aceștia, se cunoștea conținutul notificării de către părți și totuși nu a fost invocată ca act întrerupător al prescripției.
Legiuitorul a stabilit un termen în care părțile interesate aveau dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru verifica legalitatea actelor de înstrăinare a imobilelor preluate de la foștii proprietari în timpul regimului comunist, termen ce nu s-a întrerupt prin demersurile administrative făcute de fostul proprietar sau moștenitorii acestuia și nici prin faptul că s-a constatat nelegalitatea titlului în baza căruia Statul Român a preluat imobilul litigios.
Ceea ce a trebuit însă să analizeze instanța de recurs a fost faptul că, deși antecesoarea recurenților încă din anul 1991 solicitat a-i fi restituit imobilul în litigiu, demersurile acesteia au rămas ineficiente. Mai mult, la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de antecesoarea recurenților, instituțiile abilitate nici până în prezent nu le-au comunicat acestora un răspuns.
Prin decizia civilă nr. 1016/R/26.10.2005, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, irevocabilă, s-a constatat faptul că imobilul în litigiu trecut nelegal în proprietatea Statului Român, că acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, prin care imobilul a fost înstrăinat intimaților este prescrisă, reținând din considerentele acesteia faptul că recurenții pot face demersurile necesare obținerii despăgubirilor aferente.
Raportat însă la practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (, Rus contra României) se impunea chiar recunoașterea direct de către instanța a îndreptățirii foștilor proprietari la primirea din partea Statului Român a unor despăgubiri reprezentând valoarea la zi imobilului, cu atât mai mult cu cât, statul a vândut un bun ce a intrat nelegal în proprietatea sa, fără despăgubi eficient fostul proprietar, fiind astfel evidentă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului, decizia susmenționată reprezentând un bun în sensul acestuia.
Problema ce se ivește însă în speță, este cea a lipsei calității de parte a Ministerului Economiei și Finanțelor ce conform legislației interne răspunde de plata despăgubirilor datorate de Statul Român, însă, având calitate de parte Primăria Municipiului O, Consiliul Local al Municipiului O ce sunt instituții de stat, nimic nu împiedică instanța să constate că recurenții sunt îndreptățiți la despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu, situat în localitatea O, str. -, nr. 42, înscris în CF nr. 8096 O, nr. top. 9377, în natură casă și teren aferent, urmând ca pentru plata acestora, aceste instituții să facă demersurile necesare pentru a obține de la Ministerul Economiei și Finanțelor fondurile necesare plății acestora.
Legea nr. 10/2991 și Legea nr. 247/2005 prevăd moduri de stabilire și acordare a despăgubirilor celor în drept, însă, conform aceleiași practici a Curții Europene a Drepturilor Omului constantă în materie, Fondul Proprietății nu este funcțional, nefiind în măsură a acorda Statul Român prin acesta despăgubirile ce se impun reclamanților. Este cert, conform celor expuse că, recurenții până în prezent nu au obținut o compensație materială pentru imobilul ce s-a constatat că a trecut nelegal în proprietatea Statului Român, impunându-se a se constata o încălcare a art. 1 alin Protocolului nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului.
S-ar putea ca părțile să invoce că, prin cele dispuse s-a acordat altceva decât s-a cerut, mai mult chiar, însă, cele dispuse nu vor aduce atingere principiului soluționării cauzei în limitele obiectului cererii deduse judecății, raportat la practica Curții Europene a Drepturilor Omului instanțele având obligația să tranșeze definitiv raportul juridic dedus judecății, fără fi nevoie de promovarea unor noi litigii.
Împotriva deciziei au formulat cerere de revizuire recurenții reclamanți solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, respectiv nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în natură a imobilului ce a aparținut familiei revizuienților, deși a constatat caracterul abuziv al preluării imobilului de către statul român.
Intimații și au solicitat respingerea cererii de revizuire invocând inadmisibilitatea acesteia în condițiile în care cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare prin care intimații au dobândit imobilul în litigiu a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției de prescripție a acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 100 din 24 ianuarie 2000 Curtea de APEL ORADEAa constatat încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și, concomitent, îndreptățirea recurenților revizuienți la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul înscris în 8096
Capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 571 din 24 martie 1996 încheiat între RAGCL O și pârâții și a fost respins, făcându-se aplicarea art. 46 alin final din Legea 10/2001 potrivit căruia indiferent de motivul de nulitate invocat acțiunea se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen ce nu a fost respectat de reclamanți. Sub acest aspect soluția a fost confirmată atât de instanța de apel, cât și cea de recurs.
Constatând încălcarea art. 1 al Protocolului 1, instanța de recurs, neputând să admită cererea de restituire în natură ca urmare a menținerii soluției de admitere a excepției prescripției a stabilit îndreptățirea reclamanților la acordarea despăgubirilor ca măsură reparatorie pentru pierderea patrimonială suferită de antecesoarea lor, soluție care este conformă cu conținutul normelor internaționale acceptate de România și cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Practic, în toate situațiile în care imobilul nu poate fi restituit în natură, persoanei îndreptățite i se recunoaște dreptul de acordarea despăgubirilor care să înlăture efectele patrimoniale ale actelor abuzive săvârșite în perioada 1945-1989.
Așa fiind se constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, instanța argumentând de ce nu a putut admite cererea vizând restituirea în natură a imobilului și argumentele pentru care a stabilit, deși nu s-a solicitat, îndreptățirea recurenților la despăgubiri, situație care nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 Cod pr. civilă, ci reprezintă o aplicare directă a normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului reflectate în nenumărate cauze în care Statul Român a fost condamnat tocmai pentru că nu a recunoscut dreptul persoanelor îndreptățite la plata unor despăgubiri în cazul în care restituirea imobilelor nu a fost posibilă hotărâri invocate de instanța de recurs în motivarea deciziei.
Cuantumul despăgubirilor nu a fost stabilit în acest proces din culpa revizuienților, care nu au formulat niciodată în fața instanței o astfel de cerere subsidiară, dar ei nu vor suferi nici un prejudiciu, deoarece valoarea despăgubirilor ce va fi avută în vedere este echivalentă valorii de circulație a imobilului - aspect stabilit în mod irevocabil de instanța de recurs - ori această valoare este în continuă creștere, iar valoarea va fi calculată în baza unei expertize în momentul în care revizuienții vor solicita acest lucru.
Față de toate cele reținute, instanța va respinge cererea de revizuire menținând în întregime hotărârea atacată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții, domiciliați O Parcul nr. 15.4. în contradictoriu cu intimații Consiliul Local O pentru Statul Român, Primăria Municipiului O, domiciliați O- împotriva deciziei civile nr. 100/R din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
Red.dec.CD
08.05.2008.
Jud recurs - -
Dact IM/2 ex./08.05.2008.
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Lazăr Ioan, Roman Florica
