Anulare act. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.202
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în B, B-dul - -, nr. 7,. 4,. A,. 4,. 18, sector 1, Cod poștal - și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în,-,. 19,. B,. 2,. 11, Cod poștal -, Județ - la Cabinetul de Avocatură - împotriva deciziei civile nr. 611 pronunțată la 23 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în comuna de,-, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în, str.-,. 41,. B,. 4,. 38, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în Câmpina,-,. 6,. 3,. 16, Cod poștal -, Județ
judecarea recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați comuna, sat, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr. 427 pronunțată la 22 octombrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 7 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14 februarie 2008, iar apoi, întrucât unul din membrii completului de judecată a fost plecat la un seminar ce s-a desfășurat la, a amânat pronunțarea la 21 februarie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 864/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 361/1992 eliberat de către notariatul de Local Câmpina în dosarul nr. 496/1992, constatarea nulității absolute parțiale a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 894/13.03.2003 de către notarul public, ca act subsecvent celui de mai sus, dar și pentru cauză ilicită, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit în proprietate imobilul situat în de, str. -, jud. P, prin cumpărare cu actul autentic nr. 4545/30.10.1989 și prin titlul de proprietate nr. 80225/21.04.1999 eliberat de Comisia Județeană P de aplicare a Legii 18/1991, teren având suprafața de 2500, emițându-se și procesul verbal de punere în posesie nr. 275/1996.
Reclamanții au mai arătat că incoveniențele au apărut la momentul la care au demarat lucrările pentru întocmirea cărții funciare a imobilului, în sensul că pârâții și-au făcut actele de mai sus cu frauda lor, acte care au avut la bază rolurile agricole - declarative, fără ca ei reclamanții să fi fost de față și doar la indicarea limitelor proprietății de către pârâți.
S-a mai arătat de către reclamanți că, deși în actul de partaj voluntar autentic nr.854/13.03.2003 apare terenul în suprafață de 2792, în memoriul tehnic justificativ, dar și în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, apar mențiuni greșite, în sensul că "suprafața din acte de 5800, înstrăinată anterior cu contract de vânzare cumpărare nr. 4543/30.10.1989".
Reclamanții au precizat totodată că din certificatul de moștenitor nr. 361/1991 rezultă faptul potrivit cu care autorul pârâților, decedat la 22.01.1992, ar fi avut suprafața de 5800 dobândită prin cumpărare de la părinți, înaintea căsătoriei "de peste 40 de ani, împreună cu locuința situată pe acest teren", deși la data decesului tatălui său avea vârsta de 11 ani și de asemenea are rol agricol începând cu anul 1964 și apar în rolul său, dar și al mamei sale, mențiunile privind proveniența terenurilor dar și amplasamentul și sunt contradicții evidente în evidența respectivă.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea-cerere reconvențională depusă la dosar la data de 28.04.2006, pârâta a invocat în raport cu acțiunea reclamanților excepția lipsei de interes, arătând că aceștia nu justifică un interes juridic și legitim, susținerea reclamanților potrivit cu care sunt prejudiciați prin imposibilitatea intabulării fiind și neconstituind motiv temeinic pentru a fi verificată legalitatea celor două acte atâta timp cât nu li s-a încălcat în nici un fel dreptul de proprietate, imposibilitatea intabulării datorându-se faptului că reclamanții dețin o suprafață mai mare decât cea care figurează în actele lor de proprietate.
Sub acest aspect pârâții au arătat că reclamanții au formulat anterior acțiune în grănițuire ce face obiectul dosarului 3100/2005, în apărare, ei formulând cerere reconvențională în revendicarea suprafețelor de 1000 acaparată de aceștia, iar în condițiile în care au refuzat încheierea unei tranzacții reclamanții au inițiat această acțiune.
Pe fondul cauzei pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, afirmație conform căreia și-au făcut actele cu frauda reclamanților fiind nefondată întrucât aceștia stăpânesc o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care au avut dreptul, fapt ce rezultă din concluziile raportului de expertiză depus în dosarul nr. 3100/2005, actele a căror nulitate se solicităfiind emise avându-se în vedere evidențele agricole, precum și celelalte acte provenind de la Primăria de, recunoscute ca valabile de notar.
Pe calea cererii reconvenționale pârâții au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 80225/21.04.1999, întrucât nu există concordanță între vecinătățile terenului în suprafață de 2500 ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare și cel indicat în titlul de proprietate.
Față de cererea reconvențională formulată de pârâți, reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției lipsei de interes având în vedere cuprinsul adresei nr. 1700/30.11.2004 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară P și a împrejurării că nu își pot intabula propriul drept de proprietate întrucât părțile și-au intabulat pe baza actelor invocate proprietatea și au intrat în sistemul cadastral național ce se modifică numai în baza de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin cererea depusă la dosar la data de 11.05.2006, pârâta a solicitat, în raport de obiectul cererii reconvenționale introducerea în cauză în calitate de pârâte a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor P și Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 de, cerere admisă de instanță la termenul din 11.05.2006.
La termenul din 25.05.2006, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâți, formându-se dosar separat.
În cauză a fost solicitată și administrată de către pârâți, proba cu interogatorii reciproce ale acestora și proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr.758/15.03.2007 a respins excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâta, a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât, reținând că nu se poate aprecia că reclamanții justifică un interes legitim în promovarea acțiunii de față întrucât între părți, exista pe rolul Judecătoriei Cîmpina și dosarul nr.3100/2005 având ca obiect grănițuire și revendicare.
A reținut, de asemenea, instanța de fond că expertiza efectuată în dosarul nr.3100/2005 a concluzionat în sensul potrivit cu care reclamanții dețin o suprafața de 2957 cu 457 în plus fața de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4545/20.10.1989, iar parații și, o suprafață de 2335, cu 457 în minus față de actul de partaj voluntar nr.854/2003 și schița cadastrală, neputându-se aprecia că reclamanții au fost vătămați prin intocmirea actului de partaj contestat, iar imposibilitatea intabulării dreptului de proprietate al reclamanților nu se datorează modalității de intocmire a certificatului de moștenitor nr.361/1992 sau a actului de partaj autentificat sub nr.894/2003, acțiunea prezentă fiind neîntemeiată, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel criticând-o ca nelegala și netemeinică, arătând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea fără să fie coroborat întregul probatoriu administrat în cauză și cu luarea în considerare a unor probe extrajudiciare.
Arată apelanții reclamanți că din probe reiese că s-a avut în vedere rolul agricol al autorului care este declarativ și nu cosntitutiv de drepturi pe de o parte, instanța nepronunțându-se pe capetele de cerere pentru care a fost investită.
Susțin apelanții că nu s-a avut în vedere că cei 2500 au fost dobândiți de către aceștia de la soții, care i-au dobândit de la numitul - mama defunctului, astfel încat terenul nu făcea parte din patrimoniul succesoral.
De asemenea, se arată că terenul pe care l-au cumpărat în anul 1989 era îngrădit până în vârful dealului, inclusiv pădurea și pe planul anexă apăreau 2500, gardul fiind lăsat prin înțelegere cu, după ce au aflat că măsurătorile erau greșite, fiind de buna-credință.
Apelanții menționează că actul de vânzare-cumpărare din anul 1989 la care se afla anexa schița de plan ce le aparține, nu este examinat de către instanța de fond deși poartă semnătura persoanei autorizate care 1-a întocmit.
Se mai arată că pârâții au acționat cu rea-credință când și-au întocmit actele, dar mai ales când au adus în plină iarnă experți topo la măsurători, avându-se în vedere că în speță este vorba de un teren destul de accidentat în panta abruptă și că s-a procedat așa pentru că se știa foarte bine că nu vin iarna niciodată la țară întrucât sunt grav bolnavi și în vârstă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât au fost de totală bună-credință și nu au încălcat niciun moment dreptul pe care apelanții îl au asupra terenului în suprafață de 2500 dobândit conform actului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia nr. 611/23.10.2007 Tribunalul Prahova a respins atât cererea de completare și refacere a probatoriilor, cât și apelul formulat de reclamanți, reținând următoarele:
Cu privire la cererea apelanților de completare a probatoriilor, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată întrucât a apreciat că acestea nu sunt necesare, art.295 al.2 pr.civ. stabilind că instanța poate încuviinta completarea sau retragerea probelor administrate la prima instanță, precum si administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 numai dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
S-a constatat că susținerea apelanților că nu au beneficiat de egalitate de tratament și că li s-au încălcat drepturile, instanța de fond fiind părtinitoare cu partea adversă este nejustificată, având în vedere că cererile pe care aceștia le-au formulat în fața instanței de fond au fost admise de instanță, astfel că au avut posibilitatea să-și formuleze apărările pe care le-au considerat de cuviință.
Totodată, Tribunalul Prahova a arătat că din expertiza ce a fost depusă la dosar, rezultă că apelanții dețin o suprafața de 2957, cu 457 în plus față de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4545/20.10.1989, iar pârâții și o suprafața de 2335, respectiv cu 457 în minus față de actul de partaj voluntar nr.854/2003 și schița cadastrală, motiv pentru care nu rezultă că apelanții au fost vătămați prin întocmirea actului voluntar de partaj, iar întabularea dreptului de proprietate al apelanților reclamanți nu a fost posibilă cum în mod corect a reținut instanța de fond, datorită faptului că aceștia dețin teren în plus față de contractul de vânzare-cumpărare întocmit în anul 1989, iar intimații pârâți dețin teren în minus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocxând dispoz. art.304 pct.7, 8 și 9 cod pr.civilă și arătând că, deși au arătat punctual în motivele de apel greșelile de judecată ale instanței de fond, tribunalul răstălmăcind evident fiecare critică a omis să se pronunțe exact asupra problemei dedusă judecății.
Astfel, deși s-ar fi indicat în motivele de apel că instanța de fond ar fi valorificat în mod excelusiv și subiectiv doar acele probe evident favorabile pârâtei intimate, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată această critică, întrucât s-ar fi avut în vedere probele, enunțându-le ca și instanța de fond, însă necoroborându-le între ele.
Au apreciat recurenții că aceeași situație s-a întâmplat și în ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că nu ar fi beneficiat de egalitate de tratament, motivul respingerii acestuia fiind acela că ar fi avut posibilitatea de a formula apărările pe care le-au considerat de cuviință, ori esența acetei critici era aceea că apărările efectuate au fost pur și simplu ignorate de către amebele instanțe.
Totodată, Tribunalul a preluat pur și simplu concluziile instanței de fond și în ceea ce privește motivul de apel în care se aprecia că s-a dat o importanță prea mare unei probe extrajudiciare, respectiv interogatoriul Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 în dosarul disjuns, dar și expertizei topo din dosarul nr.3100/2005, împotriva acestui expert recurenții formulând plângere penală și de asemenea, nu s-a analizat nici documentația de la ANCPI
Au mai arătat recurenții că mențiunea din memoriul justificativ întocmit de către proiectantul, potrivit căreia au fost înstrăinați anterior 2500 mp cu contractul 4545/30.10.1989, nu este corectă câtă vreme acest contract nu are absolut nicio legătură cu autorul pârâților intimați, iar declarațiile intimaților de pe formularul tipizat potrivit cărora imobilul măsurat este proprietatea acestora nu sunt reale, câtă vreme, din probe rezultă fără putință de tăgadă că s-a avut în vedere rolul agricol al autorului care este declarativ și nu constitutiv de drepturi și un plan parcelar contestat, astfel încât, este inexplicabil cum granița dintre părți apare în zig-zag, deși gardul este în linie dreaptă și cum apar diferențe de suprafețe, de asemenea.
S-a arătat, în motivele de recurs, că instanța de fond nu a făcut altceva decât să analizeze întinderea proprietăților, deși obiectul acțiunii nu era revendicarea și nu s-a pronunțat în mod efectiv pe capetele de cerere cu care a fost investită, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
În ceea ce privește cetificatul de moștenitor 361/1992 se observă că există inadvertențe referitoare la cei 5800 mp și nu s-a observat că cei 2500 mp au fost dobândiți de către noi apelanții de la numitul, care îi avea de la din anul 1970, astfel încât nu făceau parte din patrimoniul succesoral.
S-a apreciat, că propriul act de vânzare-cumpărare al recurenților din anul 1989 la care se află anexată schița de plan nu a fost examinat de către instanță și nu s-a arătat cum de s-a ajuns la o retragere a gardului la 80 ml de la liziera pădurii și care este conturul corect al proprietăților.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și arătând că în mod eronat se susține că nu au fost valorificate probele administrate la instanța de fond sau că acestea ar fi fost apreciate în mod exclusiv în favoarea intimatei, arătându-se că ambele instanțe au făcut o analiză amplă a actelor și lucrărilor dosarului, iar decizia tribunalului a răspuns în mod punctual criticilor formulate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește primele două motive de nelegalitate invocate în cererea de recurs, respectiv incidența punctelor 7 și 8 ale art.304 cod pr.civilăse observă că ambele hotărâri suspuse controlului jurisdicțional au fost motivate în mod corespunzător de către instanțe, cuprinzând motivele pe care s-au sprijinit acestea care nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, astfel cum au susținut recurenții și de asemenea, nu a fost intepretat în mod greșit actul dedus judecății, nefiind schimbată de altfel nici natura sau înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, nu se poate aprecia că instanțele nu au răspuns punctual motivelor acțiunii sau cererii de apel a recurenților, câtă vreme din examinarea hotărârilor atacate rezultă că în esență s-a răspuns acestora.
De altfel, se poate observa chiar din prezentele motive de recurs, că recurenții nu au sintetizat în mod corespunzător criticile aduse hotărârilor anterioare, reluând o serie de susțineri și procedând la consemnarea unui istoric al cauzei, astfel încât instanțele nu sunt obligate să răspundă tuturor problemelor ridicate de către părți în acțiuni sau în cererile ce constituie căile de atac, câtă vreme acestea nu sunt necesare soluționării cauzei sau nu pot fi încadrate în drept.
În ceea ce privește faptul că Tribunalul Prahova nu a analizat criticile formulate de către reclamanți în cererea de apel, Curtea de Apel constată că această instanță a răspuns punctual criticilor formulate, arătând că nu este justificată susținerea potrivit căreia instanța de fond a valorificat în mod exclusiv și subiectiv doar acele probe favorabile intimatei pârâte, fără să coroboreze întregul probatoriu administrat în cauză și dând o importanță covârșitoare probelor extrajudiciare este nejustificată având în vedere că instanța de fond a analizat toate înscrisurile depuse la dosar, iar susținerea apelanților în sensul că nu au beneficiat de egalitate de tratament și că li s-au încălcat drepturile dat fiind faptul că instanța de fond a fost părtinitoare cu partea adversă, s-a constatat că este nejustificată întrucât cererile pe care aceștia le-au formulat în fața instanței de fond au fost admise în totalitate de către această instanță.
Referitor la incidența disp.art.304 pct.9 cod pr.civilă, în sensul că hotărârile pronunțate ar fi lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmează a fi analizate în continuare în esență susținerile recurenților în acest sens, raportat numai la motivele de nelegalitate ce se pot regăsi pe parcursul cererii de recurs formulate în cauză.
Prima instanță a reținut în mod corect, că la data de 28.01.1992 a decedat autorul pârâților, fiind eliberat certificatul de moștenitor nr.361/06.03.1992 de către fostul Notariat de stat Local Cîmpina, a cărui nulitate absolută parțială face obiectul prezentei acțiuni, având ca moștenitori pârâții din prezenta cauză în calitate de fiu, respectiv fiice, masa succesorală fiind compusă din terenul în suprafața de 5800. situat în com. de, din care 2000. arabil si 5200. fâneață, situat în punctul Acasă, dobândit prin cumpărare, fără act scris de la părinți înainte de căsătorie, de peste 40 de ani, împreună cu locuința situată pe acest teren.
Asupra terenurilor de la pct.Acasă în suprafață de 2792. și 820. a intervenit între pârâți actul de partaj voluntar aut. sub nr.854/13.03.2003 a cărui nulitate absolută parțială este solicitată de asemenea, prin acțiunea ce face obiectul prezentei judecăți, prin care pârâta Iap rimit în deplină proprietate și posesie lotul nr.2 în suprafața de 2679. cu nr.cadastral provizoriu nr.253, iar pârâtul lotul nr. 1 în suprafață de 113. cu nr.cadastral provizoriu nr.254 și 820 cu număr cadastral provizoriu nr.252, teren situat în com. de.
Reclamanții, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4545/30.10.1989, au dobândit de la soții și, locuința situată pe un teren aferent de 2500 situat în com. de, teren ce nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului.
După apariția Legii nr.18/1991, reclamanților li s-a constituit ( și nu reconstituit) dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren menționate prin titlul de proprietate nr.80225/21.04.1999 eliberat de Comisia Jud.P, teren învecinat în partea de E cu - autorul pârâților și în prezent cu terenurile primite în urma actului de partaj voluntar autentificat sub nr.854/2003 de pârâții și.
S-a arătat mai sus că reclamanții au beneficiat de prevederile.18/1991 cu privire la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2500 mp dat fiind faptul că prin contractul de vânzare cumpărare nr.45445 /1989 ei au obținut dreptul de proprietate numai asupra construcției situată pe acest teren, nu și asupra terenului care a trecut în proprietatea statului conform disp.art.30 din.58/1974, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren neputând fi solicitată decât eventual de către vânzători nu și de către cumpărătorii locuinței, reclamanții din prezenta cauză.
În speță, în mod corect au constatat instanțele anterioare că actele a căror nulitate absolută parțială se solicită, respectiv certificatul de moștenitor nr.361/1992 și actul de partaj voluntar nr.824/2003 au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare astfel încât nu sunt întrunite dispoz. art.88, 99, 100 din Legea 36/1995 a Notarilor publici și activității notariale, art.110 - 111 din Regulamentul la.36/1995 aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr.710/C/1995, art.948 cod civil și art.584 și următ. cod civil.
Astfel, în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr.361/1992 emis de pe urma defunctei și a defunctului se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea formelor legale prevăzute de lege, la baza acestuia stând evidențele primăriei cu privire la terenurile ce au constituit masa succesorală a celor doi defuncți, precum și actele de stare civilă și declarațiile moștenitorilor.
Este cunoscut de altfel, caracterul declarativ al certificatului de moștenitor, astfel încât nu se poate constata nulitatea absolută a acestuia câtă vreme nu s-a făcut dovada că s-a inclus în masa succesorală un teren aparținând reclamanților cu rea credință, în frauda legii.
De altfel, reclamanții contestă o suprafață de 5800 mp teren din care 200. arabil și 5200 mp fâneață, care ar fi fost dobândit de defunctul prin cumpărare fără act scris de la părinții săi înainte de căsătorie, împreună cu locuința situată pe acest teren.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1174/17.04.1970 (fila 38 dosar fond) rezultă că def. înstrăinat în timpul vieții o suprafață de 2500 mp teren loc de casă soților și, care au construit pe acesta o casă ce a făcut obiectul vânzării către reclamanți prin contractul de vânzare cumpărare nr.4545/1989 cu consecința trecerii terenului în proprietatea statului.
Din cele expuse mai sus, rezultă cu prisosință faptul că terenul înstrăinat de către în timpul vieții acesteia nu făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma acesteia și ca atare nici din terenul de 5800 consemnat ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma def., fiul acesteia.
Câtă vreme această suprafață de teren nu a făcut obiectul certificatului de moștenitor și nici actului de partaj voluntar autentificat sub nr.854/2003 se constată că nu se poate aprecia că actele menționate anterior pot fi lovite de nulitate absolută sub acest aspect.
Apare ca fiind nerelevantă mențiunea întocmită de către specialistul ce a întocmit documentația cadastrală aferentă actului de partaj voluntar câtă vreme din totalul suprafeței înscrise în certificatul de moștenitor, respectiv 5800 mp s-a scăzut suprafața de 2500 mp ce trecuse în proprietatea statului cu ocazia întocmirii actului 4545/1989, astfel încât dreptul de proprietate al reclamantilor nu a fost încălcat, cu atât mai mult cu cât, s-a constatat că suprafața măsurată este 2792 mp mai mică decât cea care ar fi trebuit să rezulte din acte, respectiv 3300 mp.
Confuzia creată prin existența acestei mențiuni în documentația cadastrală nu poate constitui însă un motiv de nulitate absolută, câtă vreme specialistul topograf luând act de buna credință a părților a procedat la scăderea acestei suprafețe, deși așa cum s-a arătat mai sus terenul reclamanților nu a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 361/1992 întrucât îl înstrăinase în timpul vieții și ca atare nu era inclus nici în suprafața de 5800 mp ce făcea parte din masa succesorală a moștenitorului acestuia def.
Cu atât mai mult, se poate constata că pârâții din prezenta cauză au înțeles să procedeze la scăderea acestei suprafețe din dreptul ce li s-ar fi cuvenit tocmai pentru a nu încălca în vreun fel dreptul de proprietate al reclamanților și nicidecum pentru acapara vreo suprafață de teren aparținând acestora.
Ca atare, se observă că și mențiunile efectuate de copartajanți, pârâții din prezenta cauză, pe formularul tipizat depus la Oficiul Județean de Cadastru Geodezie și Cartografie P, potrivit cărora au declarat pe propria răspundere că bunul imobil măsurat este proprietatea acestuia, dat fiind faptul că această declarație corespunde realității potrivit actelor și lucrărilor dosarului.
Mențiunile din considerentele hotărârilor judecătoriei și tribunalului referitoare la expertiza întocmită în dosarul nr.3100/2005 și la răspunsurile la interogatoriilor luate Comisie de aplicare a legilor fondului funciar de nu au făcut decât să confirme încă o dată cele arătate mai sus.
De altfel, situația de fapt dedusă judecății a fost conturată în mare parte și prin răspunsului reclamantului la interogatoriul luat, care a arătat că după retragerea gardului ce delimitează proprietățile părților are totuși în plus față de actele de proprietate o suprafață de 450 mp teren și că măsurătorile efectuate în anul 1989 cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare ce constituie propriul său titlu de proprietate asupra locuinței nu ar fi fost corectă.
Nu se poate reține că instanța nu a analizat propriul act de vânzare cumpărare al reclamanților din anul 1989, câtă vreme nu acesta constituie titlul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 2500 mp ce nu a făcut obiectul vânzării, ci a trecut în proprietatea statului, dreptul de proprietate al acestora fiind stabilit prin titlul de proprietate nr.80225/1999 și procesul verbal de punere în posesie nr.275/20.08.1996.
Ca atare, observându-se că la încheierea actelor notariale a căror nulitate absolută parțială se solicită nu au fost încălcate niciuna din dispozițiile Legii 36/1995 și Regulamentului de aplicare a acestuia a căror nerespectare ar fi sancționată cu nulitatea absolută și de asemenea, nu au fost încălcate nici dispozițiile codului civil, respectiv art.948 și 584 și următ. Curtea de Apel urmează a constata că soluțiile instanțelor anterioare sunt legale, astfel încât în speță nu sunt întrunite niciunul din cazurile prev. de art.304 cod pr.civilă pentru a se dispune casarea sau modificarea unor hotărâri în calea de atac a recursului pentru motive de nelegalitate.
Trebuie observat de asemenea, că pe calea soluționării recursului nu pot fi analizate aspectele privind administrarea și interpretarea probatoriilor, câtă vreme textul ce reglementa această posibilitate respectiv pct. 10 al art.304 cod pr.civilă a fost abrogat prin art.1 pct.1111din OUG 138/2000.
Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea disp.art.312 cod pr.civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
Pe cale de consecință, în baza disp.art.274 cod pr.civilă vor fi obligați recurenți la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata, reprezentând onorariul apărător conform chitanței nr.136/2008 (fila 33 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în B, B-dul - -, nr. 7,. 4,. A,. 4,. 18, sector 1, Cod poștal - și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în,-,. 19,. B,. 2,. 11, Cod poștal -, Județ - la Cabinetul de Avocatură - împotriva deciziei civile nr. 611 pronunțată la 23 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în comuna de,-, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în, str.-,. 41,. B,. 4,. 38, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în Câmpina,-,. 6,. 3,. 16, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
Obligă recurenții la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
Grefier,
Red.dact./CC
2.ex.10.03.2008
apel 4330/105/07 Tr.
apel
fond.864/204/06 Jud.Câmpina
fond
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
