Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 1221,-
DECIZIA NR. 204
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Adriana Radu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta, domiciliată în B,-,. 5,. 27, Cod poștal -, sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură - și, cu sediul în B,-, - C,. 1,. 3,. 10, Cod poștal -, sector 3 împotriva deciziei nr.104 pronunțată la 31 mai 2006 de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B,--35,. 1, Cod poștal -, sector 4.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea date, când, instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la 21 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sinaia, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.500.000.000 lei vechi reprezentând contribuția acesteia la achiziționarea terenului și edificarea construcției situată în S, Calea, nr.39 E, județul P, cu acordarea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea creanței.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor cuprinse în tranzacția autentificată sub nr. 520/24.04.2003 referitoare la desemnarea unei persoane pentru administrarea imobilului de comun acord, în afara celor care l-au administrat până în prezent.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achitat suma cu care a fost achiziționat terenul și tot cu banii săi a fost edificat și construcția existentă pe acest teren.
La termenul din 14.10.2004 instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială, iar prin sentința civilă nr.795/2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, cauza fiind înregistrată sub nr. 7063/2004.
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității lucrului judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 24.11.2005 reclamanta - și-a modificat acțiunea și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3,5 miliarde lei vechi, sumă ce reprezintă valoarea terenului în suprafață de 437 p, a materialelor și manoperei folosită pentru construcția edificată pe acest teren.
În motivarea acestei cereri de modificare a acțiunii, s-a arătat că a convenit cu pârâta (care este nepoata sa), în anul 1995, să cumpere pe numele acesteia, în S, un teren loc de casă pe care să construiască o pe cheltuiala sa, urmând ca părțile să o folosească împreună, având în vedere relațiile bune dintre ele.
A mai aratat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2931/1995 de fostul notariat de Stat Local Câmpina, mai multe persoane au cumpărat terenuri situate în S, în vederea construirii de vile, iar apoi prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 10190/1995, pârâtei i-a revenit suprafața de 437 mp pentru care reclamanta a achitat suma de 6 milioane lei vechi, pe acest teren, în septembrie 1997, au început lucrările de construire a, iar toate materialele necesare construcției precum și a gardului, pavajului curții și spațiile verzi au fost plătite de ea din venituri proprii, achiziționând atât mobilierul cât și alte bunuri.
Prin încheierea de ședință din data de 5.01.2005, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, motivând că prin sentința civilă nr.542/2003 nu s-a pronunțat acțiunea în pretenții.
De asemenea, au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității acesteia, instanța reținând că dreptul la acțiune al reclamantei a început să curgă de la data pronunțării sentinței civile nr. 542/2003, acesta fiind neîmplinit la data introducerii acțiunii.
La termenul de judecată din 19.01.2004, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, reiterând cele două excepții formulate de pârâtă și asupra cărora instanța deja se pronunțase, arătând că, în calitate de soț al acesteia, în vara anului 2004, a sprijinit-o să efectueze îmbunătățiri la imobilul în litigiu în valoare de un miliard lei vechi prin intermediul societății comerciale pe care o administrează ca asociat unic, arătând că pe cheltuiala sa au fost dotate camerele din, cu televizoare color, mobilier, frigider și alte bunuri.
Prin sentința civilă nr. 93 din 24.01.2006, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea modificată și precizată formulată de reclamantă, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul în interesul pârâtei, ca lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât reclamanta cât și pârâta și intervenientul, reclamanta - invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța de fond a fost într-o gravă eroare cu privire la lucrările menționate în situația de lucrări, arătând că este vorba de două persoane diferite, respectiv - cel care s-a ocupat la cererea reclamantei de procurarea de materiale, de angajare și de plata meseriașilor cu banii primiți de la reclamantă, iar cealaltă persoană este, fiul celui de mai sus, care este administratorul SC COM SRL, fiind acela care a întocmit cu titlu informativ situația de lucrări, iar instanța pentru a trage o concluzie justă trebuia să analizeze complet depozițiile martorilor și toate actele aflate la dosar.
A mai susținut reclamanta-apelantă că greșit a reținut instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada convenției dintre părți, în sensul că reclamanta să cumpere pe cheltuiala sa un teren în orașul S, pe care apoi să edifice o construcție, deoarece pârâta, la interogatoriul luat în dosarul nr.1511/2003 al Judecătoriei Sinaia, a făcut precizarea că amândouă părțile a avut inițiativa cumpărării terenului.
Pârâta și intervenientul au formulat critici referitoare la modalitatea în care instanța de fond a soluționat, prin încheierea de ședință din data 5.01.2005, excepțiile invocate de pârâtă, arătând că excepția inadmisibilității acțiunii greșit a fost respinsă deoarece, anterior, într-un alt proces, litigiul a fost soluționat printr-o tranzacție.
Prin decizia civilă nr. 104 din 31 mai 2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate apelurile declarate atât de reclamanta - cât și de pârâta și intervenientul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta -, cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr-, iar prin decizia nr.685 din 26 ianuarie 2007, s-a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI, în baza art.II alin.3 din Legea nr.219/2005, raportat la art.158 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta - a arătat că decizia este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv dispozițiile art. 969, 970, 1204, 1206 cod civil și dispozițiile art. 261 pct. 5 pr.civilă. Se precizează că ambele hotărâri motivează soluția pe aceleași împrejurări și anume, că reclamanta nu a făcut dovada convenției cu pârâta privind cumpărarea terenului și construirea de către reclamantă, pe împrejurarea că efectuarea lucrărilor menționate în situația întocmită de SC COM nu au fost executate de această societate, astfel cum precizează administratorul în declarația autentică și în final motivarea se referă la faptul că toate anexele ar fi fost construite pe terenul aparținând societății Apele Române.
Se arată în continuare că existența tranzacției, pe baza căreia s-a pronunțat hotărârea de expedient, este edificatoare în dovedirea convenției dintre părți cu privire la achiziționarea de către reclamantă a terenului și apoi de construire tot de către reclamantă a unei vile pentru o folosință comună.
Se precizează că tranzacția nu se referă la folosirea de către reclamantă a unei încăperi la mansardă, ci la folosirea întregului imobil. Tranzacția a fost transcrisă în cartea funciară referitor la dreptul de folosință al reclamantei iar pârâta nu a contestat.
Nici ultima motivare a hotărârilor în sensul că anexele construcției au fost efectuate pe terenul proprietatea Apele Române și deci nu pot fi reținute, iar altele s-au efectuat fără acordul pârâtei deci cu rea credință este de asemenea neîntemeiată.
Recurenta-reclamantă a mai precizat că prin motivarea deciziei atacate, aceasta nu corespunde probelor administrate în cauză, instanța trebuia să analizeze complet depozițiile martorilor, precum și toate actele aflate la dosar, depuse de reclamantă, foarte multe pe numele acesteia și anume facturi, chitanțe, bonuri, etc.
Pentru a reține temeinicia pretențiilor reclamantei, instanța trebuia să analizeze actele depuse de aceasta privind posibilitățile ei materiale, respectiv veniturile pe care le realiza comparativ cu dovezile pârâtei în acest sens.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că, în prezent, imobilul în litigiu- teren și cu anexe valorează cu mult peste zece miliarde, astfel încât, pârâta nu este cu nimic prejudiciată prin returnarea către reclamantă a sumelor investite de aceasta în construcția și anexelor, având în vedere că îi lasă cadou și terenul.
La data de 19 septembrie 2007, intimata-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, arătând că susținerile recurentei, în sensul că a convenit cu intimata să cumpere, pe numele acesteia, un teren în orașul S pe care să construiască, pe cheltuiala ei, o casă, nu sunt adevărate întrucât a rămas la stadiul de afirmație deoarece nu exista nicio dovadă în acest sens. De altfel nu există nicio dovadă că reclamanta a achiziționat terenul pe care se află casa. Punctul de vedere al instanței de fond este corect întrucât unele anexe le-a construit intimata în afara perimetrului terenului cumpărat de aceasta, teren care se află în imediata apropriere a unui râu aflat sub jurisdicția Apelor Române.
Precizează că recurenta a dat dovadă de rea-credință în promovarea acestei acțiuni, rea-credință care a cunoscut și alte forme de manifestare, respectiv nenumărate procese penale și civile, acțiuni întreprinse în scopul de a acapara ceea ce nu i se cuvine. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr. 888 pronunțată la 26 septembrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins recursul ca nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art. 3021lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. O hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit, de exemplu, aplică o normă generală nesocotind existența normei speciale, aplică o normă care nu este incidentă în speță, dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Se arată că prin motivele de recurs, așa cum au fost formulate, recurenta reclamantă nu a indicat în concret în ce constă încălcarea legii sau aplicarea greșită a acesteia, ci doar a făcut o analiză aprofundată a probelor administrate în cauză, considerând că acestea au fost apreciate eronat de instanțele de judecată.
Se mai arată de instanța de control judiciar că motivele de recurs, respectiv aprecierea greșită a situației de fapt datorată interpretării eronate a probelor administrate în cauză sau nepronunțarea asupra unei dovezi administrate, nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă, în actuala reglementare, fiind prevăzute de pct.10-11 - în prezent abrogate prin OUG nr. 138/2000.
instanța de recurs că, atât timp cât recurenta-reclamantă nu a indicat în mod corect în ce a constat încălcarea textelor de lege invocate, ci doar a solicitat reanalizarea probelor administrate în cauză și a situației de fapt reținută, situație ce nu mai este posibilă în această fază procesuală a recursului, recursul formulat de aceasta este nefondat, urmând ca, în baza art.312 Cod procedură civilă, să fie respins.
Împotriva deciziei nr.888 pronunțată la 26 septembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a formulat contestație în anulare -, solicitând desființarea deciziei atacate, admiterea recursului și pe fondul cauzei să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată și modificată.
În motivarea contestației s-a arătat că, prin hotărârea pronunțată, instanța de recurs, deși a respins recursul ca nefondat, nu a analizat niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă. Se susține că pentru a pronunța această soluție instanța trebuia să analizeze motivele invocate de recurentă și să le găsească neîntemeiate dar, în considerentele deciziei, nu se regăsește decât o enumerare a motivelor de recurs invocate, însă niciun motiv care să argumenteze soluția pronunțată, singura motivare a instanței de recurs este în sensul neîncadrării celor invocate în susținerea recursului în motivele de nelegalitate prevăzut de de art. 304 pr.civilă.
A mai arătat contestatoarera că acest considerent putea să susțină o soluție de nulitate a recursului, conform dispozițiile art. 3021lit. c pr.civilă și în niciun caz o soluție de respingere, ca neîntemeiat, a recursului.
De asemenea, contestatoarea a arătat că atât timp cât instanța a pronunțat o hotărâre de respingere ca nefondat a recursului și nu una de constatare a nulității acestuia, pentru neîncadrarea în motivele prevăzut de art. 304 pr.civilă, rezultă că nu a înțeles să dea eficiență sancțiunii prevăzută de art. 3021lit.c Cod pr.civilă.
A precizat contestatoarea că din hotărârea atacată rezultă că instanța nu face nicio analiză a motivelor de recurs, nicio referire la temeinicia acestora, motiv pentru care, solicită să se aprecieze că sunt îndeplinite condițiile prevăzut de art. 318 pr.civilă întrucât instanța, deși a respins recursul, nu a cercetat niciunul din motivele invocate de recurentă.
La data de 28.11.2007, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, intimatul arată că din cererea de recurs formulată de - rezultă că aceasta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă, iar instanța de control era limitată numai la analizarea motivelor de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pr.civilă și nu putea face aplicarea dispozițiilor art. 3041pr.civilă, în sensul de a examina cauza sub toate aspectele.
Prin motivarea deciziei, instanța de control s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs prevăzut de de art. 304 pr.civilă și, implicit, asupra motivului prevăzut de de art. 3049pr.civilă, cu care a fost investită, privind nelegalitatea hotărârii.
La data de 28.11.2007, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 888/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea întâmpinării, intimata precizează aceleași motive ca și intimatul, care să susțină respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Prin decizia nr. 1320 pronunțată la 18 decembrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 888/26.09.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a fixat termen pentru judecarea recursului la 31 ianuarie 2008.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut următoarele:
Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 alin. 1 pr.civilă, în sensul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul omisiunii cercetării motivelor de casare sau de modificare precizate în cererea de recurs.
Analizând decizia nr. 888/26.09.2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat că instanța de recurs nu a verificat dacă hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969, 970, 1204, 1206 Cod civil și a dispozițiilor art. 261 pct. 5 pr.civilă, ce au fost invocate în cererea de recurs, în considerente precizându-se doar că recurenta-reclamantă nu a indicat, în concret, în ce constă încălcarea legii sau aplicarea greșită a acesteia, ci doar a făcut o analiză aprofundată a probelor administrate în cauză, considerând că acestea au fost apreciate eronat de instanța de judecată.
A mai arătat Curtea de Apel că, în motivele de recurs se arată în mod concret care sunt dispozițiile legale încălcate, motivându-se în ce constă încălcarea acestora, chiar a făcut referire la încălcarea dispozițiilor art. 969 Cod civil, precizând că, în situația în care între proprietarul terenului și constructor a intervenit o convenție, urmează a-și găsi aplicarea dispozițiile legale amintite și în funcție de care urmează să fie caracterizată natura juridică a drepturilor și obligațiilor părților.
Se mai reține că, instanța de recurs nu a motivat de ce nu sunt incidente dispozițiile art. 969, 970, 1204, 1206 Cod civil și dispozițiile art. 261 pct. 5 pr.civilă, motiv pentru care, Curtea a apreciat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs referitoare la dispozițiile legale sus-menționate.
Curtea a apreciat că din modul de redactare al considerentelor deciziei nu rezultă, cu claritate, punctul de vedere al instanței referitor la incidența dispozițiilor art. 969, 970, 1204, 1206 Cod civil și a dispozițiilor art. 261 pct. 5 pr.civilă.
Urmare a admiterii contestației în anulare formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții și prin decizia civilă nr.1320/18.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, reanalizându-se recursul declarat de reclamantă, instanța apreciază că acesta este întemeiat urmând a fi admis ca atare, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul declarat se întemeiază pe dispoz. art.304 pct.9 cod pr.civilă raportat la dispoz. art.969, 970, 1204, 1206 cod civil și dispoz. art.261 pct.5 cod pr.civilă, cu trimitere la actele și lucrările dosarului, precizându-se că în situația în care între proprietarul terenului și constructor a intervenit o convenție, sunt incidente aceste dispoziții care, caracterizează natura juridică a drepturilor și obligațiilor părților.
Astfel, dispoz. art.969 cod civil prevăd "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.", iar în art.970 cod civil se arată "convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-sele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa".
Mai mult, în art.1204 cod civil se menționează că "se poate opune unei părți mărturisirea ce a făcut sau înaintea începerii judecății sau în cursul judecății", iar în art.1206 alin.1 se precizează că "mărturisirea judiciară se poate face înaintea judecătorului de însăși partea prigonitoare, sau de un împuternicit special al ei spre face mărturisire".
În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că "ea nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărtusrisit și nu poate fi revocată de acesta fără numai de va proba că a făcut-o din eroare de fapt".
Raportând dispozițiile legale sus menționate la situația de fapt dedusă judecății, Curtea reține că, din actele dosarului rezultă că recurenta - este intimatei, că între acestea existat o relație de rudenie deosebită, intervenind o convenție, respectiv în edifica imobilul în litigiu.
Că este așa o dovedesc probele din dosar și anume: răspunsurile la interogatoriile ce s-a luat intimatei pe parcursul soluționării cauzei, unde fiind întrebată cine avut inițiativa construirii, intimata a răspuns că amândouă, în sensul că intițiativa i-a aparținut, dar s-a consultat cu recurenta(filele 180 și 182, dosar 7063/2004 Tribunalul Prahova ), intimata având mai puțină experiență în domeniu și posibilități materiale în comparație cu recurenta.
Mai mult, existența tranzacției ce a intervenit între părți și pe baza căreia s-a pronunțat hotărârea de expedient nr.542/09.05.2003 a Tribunalului Prahova este edificatoare în dovedirea convenției dintre părți cu privire la achiziționarea terenului de către reclamantă și apoi de construire a pentru o folosință comună.
De precizat este faptul că, această tranzacție nu se referă la folosirea de către reclamantă a unei încăperi anume, ci la folosirea și exploatarea în comun imobilului cu titlu gratuit, tranzacția fiind transciră în Cartea funciară, referitor la dreptul de folosință al intimatei, iar pârâta nu a contestat încheierea respectivă.
La dosar s-a depus și o notificare prin care, la data de 29.11.2007 pârâta intimată a notificat-o pe reclamantă să-i achite J din c/val. cheltuielilor de întreținere ale imobilului, aceasta reprezentând o dovadă în plus a existenței unei convenții între părți cu privire la imobilul din litigiu.
Curtea mai reține că dispozițiile legale așa cum au fost prezentate mai sus, în raport de situația de fapt dedusă judecății, nu a fost coroborată și cu dispoz. art.1198 cod civil, instanțele rezumându-se doar la aplicarea dispoz. art.1191 - 1197 cod civil, dispoziții care nu sunt incidente în raporturile dintre părți.
Astfel, în art.1198 cod civil se arată că "aceste reguli nu se aplică însă întotdeauna când creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde, sau a conserva dovada luată.", respectiv când creditorul se află în imposibilitatea morală de a preconstitui o dovadă scrisă.
În acest sens, așa cum am arătat mai sus, recurenta și intimata sunt rude, mătușă și nepoată și având în vedere gradul de rudenie, între acestea nu se punea problema efectuării unui înscris pentru a demonstra existența convenției dintre ele, motiv pentru care sunt relevante celelalte probatorii așa cum au fost precizate anterior, la acestea adăugându-se, nefiind lipsită de importanță și plângerea penală formulată de intimată la 18 octombrie 2002, depusă la dosar, împotriva recurentei, ce reprezintă un început de dovadă scrisă și în care aceasta arată că, recurenta supravegheat lucrările de construcție, întrucât este de profesie inginer constructor, iar în schimbul acestor prestații, părțile au convenit să împartă beneficiul locuinței în sensul că - va putea locui în ori de câte ori va dori, va putea închiria locuința cui va crede de cuviință și își va însuși banii din chirie fără nicio pretenție din partea pârâtei.
Toate aceste probatorii sus menționate dovedesc cu prisosință existența convenției încheiată între părți cu privire la edificarea imobilului, convenție ce rezultă de altfel și din concluziile scrise depuse de intimată la dosar.
Cât privește contribuția recurentei la această construcție, față de pretențiile formulate, pe această linie, Curtea apreciază că nu s-au produs suficiente dovezi cu martori și acte pe care să le depună recurenta pentru a face dovada susținerilor sale.
Acest lucru se impune, cu atât mai mult cu cât, la dosar s-au depus de către recurentă mai multe acte cu situația de lucrări, despre care a afirmat că le-a suportat în totalitate, dar urmare a plângerii penale ce s- formulat împotriva sa, a renunțat la acestea.
Mai mult, Curtea apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate care, în funcție de actele depuse la dosar să se stabilească pe categorii de lucrări, devize eșalonate, evaluarea întregii construcții și contribuția fiecărei părți la aceasta, întrucât expertizele ce s-au efectuat în dosar nu sunt edificatoare, nu fac trimitere la actele dosarului cât și la actele normative în baza cărora au fost efectuate.
Dat fiind cele prezentate mai sus, în conformitate cu dispoz. art.312 cod pr.civilă raportat la dispoz art.315 cod pr.civilă, urmează a se admite recursul, a se casa decizia tribunalului și a se trimite cauza la aceeași instanță în vederea completării probatoriilor cu martori, acte și expertiză tehnică de specialitate, de care să beneficieze în egală măsură toate părțile din prezenta cauză, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în B,-,. 5,. 27, Cod poștal -, sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură - și, cu sediul în B,-, - C,. 1,. 3,. 10, Cod poștal -, sector 3 împotriva deciziei nr.104 pronunțată la 31 mai 2006 de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B,--35,. 1, Cod poștal -, sector 4.
Casează decizia civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Adriana Radu
Grefier,
RED.DACT./CC
3.EX.17.03.2008
3692/1006 Curtea de APEL PLOIEȘTI
j apel.-
C
1205/2004 Jud.
fond
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Adriana Radu
