Anulare act. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 214
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 35C,. 3, jud. B și cu domiciliul ales la cabinet avocat din C, str. -, -A,. A,. 7, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 497 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 256 din 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în F, B- -,. 174,. 1,. 2, jud. D și PRIMARUL ORAȘULUI F, cu sediul în F, jud. D, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat, intimata pârâtă, reprezentată de procurator, asistat de avocat și intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI F, reprezentat de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea întâmpinării, în 2 exemplare, de către intimata pârâtă, după care;
Instanța a procedat la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare apărătorului recurentului reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru judecarea pe fond a cauzei. A precizat că în mod greșit ambele instanțe au reținut că terenul de 600, respectiv terenul înscris în contractul de vânzare - cumpărare nr. 323/1962 este același cu terenul înscris în titlul de proprietate nr. 3540/13.12.2003. Titlul de proprietate se referă la un alt teren, care se află în extravilanul orașului Terenul recurentului reclamant nu a fost niciodată expropriat, iar titlul acestuia nu a încetat niciodată să existe. A precizat că cele două terenuri sunt distincte, iar terenul situat în extravilanul orașului F nu se suprapune cu terenul ce face obiectul dispoziției. Pe teren nu există nicio construcție. A învederat instanței că recurentul reclamant nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. A precizat că recurentul reclamant este de rea - credință și vrea să obțină în baza aceluiași act de proprietate din anul 1962 două terenuri. Așa cum rezultă din actele dosarului, la baza emiterii titlului de proprietate nr. 3540/2003 nu a stat alt teren înscris în CAP așa cum susține recurentul, ci același contract de vânzare - cumpărare din anul 1962; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI F, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile și a sentinței civile atacate ca fiind legale și temeinice. A precizat terenul în litigiu nu mai putea face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât a fost emis titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu privire acel teren.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 27.02.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și Primarul orașului F, pentru ca, prin sentința ce va pronunța, să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr.564/20.02.2004, emisă de Primarul localității în favoarea pârâtei, cât și a procesului-verbal de punere în posesie din data de 25.10.2004.
În motivare, reclamantul a arătat că prin dispoziția mai sus menționată s-a dispus în mod abuziv atribuirea suprafeței de 374. din terenul de 560,4. situat în orașul F,- al cărui proprietar este, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.323/07.12.1962.
A mai arătat că pentru terenul în litigiu există un titlu de proprietate emis pe numele său astfel încât, a apreciat că în mod nelegal Primarul orașului Fad ispus atribuirea lui pârâtei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată cu rea-credință de către reclamant în condițiile în care terenul la care se referă acesta că i-ar aparține în proprietate nu se suprapune nici măcar în parte cu terenul ce a făcut obiectul dispoziției de retrocedare, reclamantul aflându-se sub imperiul captației procuratorului său, împotriva căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 678/2005, a Judecătoriei Filiași, referitoare la același teren.
A invocat lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, iar la dosar a depus sentința civilă nr. 678/2005.
Prin sentința civilă nr. 332/26.04.2007, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Filiași și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativse poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului. Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
S-a apreciat că dispoziția nr. 564/2004, contestată de reclamant, reprezintă un act administrativ în înțelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 și instanța, constatând că nu este competentă a soluționa prezenta cauză, s-a pronunțat în consecință.
Prin sentința civilă nr. 3009 din 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași, s-a constatat conflict negativ de competență și s-a înaintat cauza pentru regulator de competență la Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a apreciat că în cauză sunt incidente normele de procedură de drept comun privind soluționarea unui litigiu funciar de către judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, astfel încât s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași și a fost înaintată cauza pentru regulator de competență la Curtea de APEL CRAIOVA.
Fiind investită cu soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Filiași și Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 15, pronunțată la data de 13 septembrie 2007, stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași, apreciind că normele de competență sunt de strictă interpretare, iar în situația în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe, pentru soluționarea în fond a unei cereri, competența revine judecătoriei.
În ceea ce privește calificarea raportului juridic dedus judecății, s-a apreciat că litigiile având ca obiect procedura de restituire în natură a imobilelor au caracter civil, indiferent de calitatea unității deținătoare, autoritate publică sau societate comercială.
De asemenea, s-a menționat că dispoziția primarului are un caracter civil, caracter subliniat și de dispozițiile art. 25 alin.4 din Lg. 10/2001, republicată, iar în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.2 din Cap. VI, Titlul VII din Lg. 247/2005, decizia de restituire în natură urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin.4 din Lg. 10/2001, fiind supusă jurisdicției civile.
Stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.256 din 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei de interes, invocată de pârâta.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și Primarul orașului F, ca fiind formulată de o persoană fără interes.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că la apariția Legii nr. 18/1991, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 565. teren intravilan și a fost validat cu această suprafață, eliberându-se nr. 3540/12.11.2003, la baza emiterii acestui titlu de proprietate stând cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant și contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 323/07.12.1962, pe care îl invocă și în susținerea prezentei cauze.
S-a mai reținut că terenul menționat în cuprinsul acestui act nu se suprapune nici măcar în parte cu terenul ce a făcut obiectul dispoziției de retrocedare nr. 564/20.02.2004, emisă în favoarea pârâtei.
În raport de aceste considerente, prima instanță a apreciat că reclamantul nu și-a justificat interesul în promovarea acțiunii în constatarea nulității dispoziției Primarului, invocând mai degrabă necesitatea stabilirii dreptului său de proprietare pe vechiul amplasament pentru terenul intravilan, iar faptul că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament nu îl îndreptățește pe acesta a mai solicita încă o dată suprafața validată, de vreme ce prin titlul de proprietate emis a obținut realizarea dreptului său.
Împotriva sentinței civile nr.256/19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prima instanță i-a respins în mod greșit acțiunea pe excepția lipsei de interes, fără a avea în vedere că este proprietar al terenului situat în F,-, teren pentru care s-a dispus restituirea în natură către pârâtă prin dispoziția contestată.
A susținut apelantul că titlul său de proprietate asupra acestui teren nu a încetat niciodată, întrucât terenul nu fost expropriat, dovadă fiind faptul că acesta nu se regăsește în decretul de expropriere depus de Primăria orașului F, în cărui anexă apare înregistrată la poziția nr.46 numai, dar nu figurează și numele său,.
A mai arătat că titlul de proprietate nr.3540/13.12.2003 ce i-a fost eliberat se referă la un alt teren decât cel ce face obiectul prezentului litigiu, respectiv o suprafață situată în extravilanul orașului F, iar la emiterea acestui titlu s-au avut în vedere terenurile înscrise în CAP, în categoria acestora neintrând și terenul situat în F,-.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, motivând că reclamantul nu a avut niciodată posesia terenului în litigiu, acesta deținând o suprafață de teren, a cărui posesie a pierdut-o în perioada anului 1970, dar acesta nu s-a suprapus nici măcar parțial cu terenul în litigiu.
A mai susținut intimata, în cuprinsul întâmpinării că, la baza emiterii nr.323/01.12.2003, pe numele reclamantului, a stat chiar contractul de vânzare-cumpărare de care reclamantul se prevalează în acțiunea sa și anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.323/07.12.1962, reclamantul nedeținând alte terenuri în afara celui care a făcut obiectul acestui contract.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 497 din 13.10.2008, a respins apelul de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 256 din 19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu intimații pârâți și Primarul orașului F și a fost obligat apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei.
S-a reținut că, în mod corect, a apreciat prima instanță că reclamantul nu justifică interesul în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a dispoziției nr.564/20.02.2004, emisă de Primarul orașului F, în condițiile în care nu are nici un drept de proprietate sau dreptul real asupra terenului ce face obiectul dispoziției de restituire și nici legitimă la dobândirea unui astfel de drept.
Tribunalul a mai constatat că la acest moment reclamantul nu are posesia terenului din actul de vânzare-cumpărare nr.323/07.12.1962 și nici nu a făcut dovada exercitării posesiei după anul 1990, ceea ce prezumă că deposedarea sa de teren s-a realizat anterior acestui an. Această deposedare nu se putea realiza decât prin ocuparea terenului de către o altă persoană, împrejurare care nu a fost invocată în cauza de față sau prin preluarea abuzivă a terenului de către stat, în lipsa oricărui titlu.
Cu privire la această din urmă ipoteză, este pertinentă susținerea intimatei în sensul că reclamantul pentru a putea invoca un drept asupra terenului cuprins în dispoziție, trebuia să formuleze notificare în temeiul Legii nr.10/2001, invocându-și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru teren în raport de disp. art.2 lit.h din această lege.
Cum reclamantul nu a adresat o astfel de notificare în termenul prevăzut de Legea 10/2001, el nu mai are vocație la retrocedarea în natură a terenului a pretinde că a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.323/1962 și cum nu demonstrează un drept de proprietate dobândit în alt mod, nu justifică nici interesul în a solicita constatarea nulității dispoziției nr.564/20.02.2004.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat, în termen legal, recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate, invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. deoarece în mod greșit s-a constatat că există identitate între terenul înscris în contractul de vânzare cumpărare nr. 323/7.12.1962 și titlul de proprietate nr. 3540 din 13.12.2003, acesta din urmă fiind un teren înscris în CAP, în timp ce primul este situat în orașul F și nu a constituit niciodată proprietate CAP; terenul din F nu a fost expropriat, astfel încât nu a fost pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestui teren; sentința civilă nr. 199 din 13.03.2007, a Judecătoriei Filiași și decizia nr. 1697/2007, a Tribunalului Dolj nu sunt opozabile recurentului deoarece acesta nu a fost parte în respectivele procese; în mod eronat instanțele au judecat cauza raportat la dispoz. Lg. 10/2001, deoarece în cauză recurentul nu a pierdut niciodată proprietatea terenului respectiv, iar obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 564/2004, a Primarului orașului
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantului recurent i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Lg. 18/1991 pentru suprafața de 0,600 ha, prin titlul de proprietate nr. 3540/12.11.2003, eliberat de Comisia Județeană
Reconstituirea dreptului de proprietate a avut în vedere cererea de reconstituire depusă de reclamantul-recurent în baza Lg. 18/1991, în care acesta solicită suprafața de 0,565ha în intravilanul loc. F, iar ca acte probatoare a dreptului de proprietate invocă act de vânzare-cumpărare, respectiv chitanță, date rezultate din copia cererii aflată în dosarul de fond nr-, al Judecătoriei Filiași (fila 20).
Actul de vânzare-cumpărare la care face referire recurentul-reclamant în cererea de înscriere în CAP (cu această titulatură fiind indicat și în cererea de reconstituire), încheiat la 7.12.1962, are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 560,40mp, situată în F, ceea ce coincide cu obiectul cererii de reconstituire a proprietății în condițiile Lg. 18/1991.
Cu toate că recurentul-reclamant a invocat că a avut în proprietate două suprafețe de teren, la dosarul cauzei nu a depus decât actul de vânzare-cumpărare al suprafeței de teren indicată și pentru care are titlu de proprietate în condițiile Lg. 18/1991.
Este reală susținerea reclamantului-recurent că hotărârile judecătorești, respectiv sentința nr. 199/13.03.2007 a Judecătoriei Filiași și decizia nr. 1797/9.10.2007 a Tribunalului Dolj, nu sunt opozabile reclamantului, potrivit principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești numai la părțile din procesul respectiv, dar faptul că instanța de apel a făcut referire la aceste hotărâri nu afectează de nelegalitate decizia pronunțată.
S-a constatat de către tribunal că aceste hotărâri sunt intrate în puterea lucrului judecat și prin acestea s-a stabilit că terenul ce face obiectul litigiului era liber din punct de vedere juridic, aflându-se în rezerva primăriei.
Reclamantul nu a răsturnat această prezumție în ceea ce privește situația juridică a terenului și nu a demonstrat că se află în posesia terenului din actul de vânzare cumpărare nr. 323/7.12.1962, cu toate că a susținut în mod constant în cadrul procesului că nu a pierdut niciodată posesia terenului.
Terenul ce face obiectul prezentei cauze a format obiectul mai multor litigii, între intimata pârâtă și alt reclamant, fără ca reclamantul să fi intervenit în vreunul din acestea pentru a-și apăra dreptul, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din decizia nr. 1697/9.10.2007, pe acest teren se află edificată o construcție " chimică", ceea ce a și generat inițierea proceselor ulterioare.
Prin urmare, din ansamblul probatoriu rezultă că terenul ce face obiectul dispoziției de restituire în condițiile Lg. 10/2001, nu s-a aflat în posesia recurentului-reclamant, ulterior anului 1990 acest teren fiind închiriat de Primăria orașului F către, contract de închiriere care a încetat în anul 1996, când a intrat în rezerva acestei primării.
În condițiile Lg. 10/2001, prin dispoziția nr. 564/2004, Primarul orașului Faa tribuit prin compensare pârâtei suprafața de 374mp, dispoziție făcând obiectul cererii de constatare a nulității absolute formulată de reclamant.
Reclamantul-recurent a solicitat constatarea nulității absolute a acestei dispoziții, considerând că restituirea terenului în compensare s- făcut asupra unui teren proprietate personală și nu asupra unui teren aflat în proprietatea orașului
Susținerile reclamantului nu au fost confirmate de probele pe care acesta a înțeles să le administreze în cauză, așa cum rezultă din cele expuse mai sus.
Instanțele nu au judecat cauza față de dreptul reclamantului asupra acestui teren rap. la dispoz. Lg. 10/2001, ci au analizat dacă se putea sau nu restitui în natură pârâtei suprafața de teren raportat la dispoz. Lg. 10/2001, deoarece restituirea s-a făcut în condițiile acestei legi și față de acestea trebuia să se verifice încălcarea normelor pentru a se putea constata nulitatea respectivei dispoziții.
Faptul că s-a reținut că reclamantul a pierdut anterior anului 1990 posesia terenului și că neformulând notificare în temeiul Lg. 10/2001, nu mai poate invoca pe calea unei acțiuni civile calitatea de persoană îndreptățită la restituirea terenului, constituie o argumentare a instanței în susținerea întregii motivații a hotărârii cu privire la nedovedirea de către reclamant a vreunui cauze de nulitate a dispoziției emisă de primar.
În considerarea celor de mai sus, urmează ca, aplicând dispoz. art. 312 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurentul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 35C,. 3, jud. B și cu domiciliul ales la cabinet avocat din C, str. -, -A,. A,. 7, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 497 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 256 din 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în F, B- -,. 174,. 1,. 2, jud. D și Primarul orașului F, cu sediul în F, jud.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./13.03.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
