Anulare act. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 214/
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în municipiul M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 771/01.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în orașul,-, A4,. A,. 3,.10, județul C,având ca obiect anulare act.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenți pârâți, consilier juridic, în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant, răspunde avocat -.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosar dovada de comunicare a hotărârii, cât și hotărârea, în copie, - sentința civilă nr. 1194/C din 05 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, prin care a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorii Municipiul M, prin Primar și Consiliul Local M, în contradictoriu cu, cu referire la actele de executare efectuate în dosarul nr. 158/2009 al BEJ privind executarea sentinței civile nr. 771 din 11 decembrie 2008.
Depune, totodată la dosar, concluzii scrise, practică judiciară, chitanța nr. - din 19 martie 2008 și factura fiscală nr. - din aceeași dată, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 11.900 lei și, în copie conform cu originalul: certificat de deces și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3940 din 30 septembrie 2004 la BNP din
Pe cale de excepție, invocă excepția netimbrării cererii de recurs. admiterii acestei excepții, solicită anularea cererii de recurs ca netimbrată.
Arată că a timbrat cererea introductivă cu taxa de timbru aferentă capătului de cerere vizând constatarea nulității contractului de donație, conform art.3 lit.a^1 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, a timbrat și capătul de cerere al cererii completatoare vizând constatarea nulității ofertei de donație, conform acelorași dispoziții ale articolului 3, lit. a^1 din Legea nr. 146/1997.
Cu privire la capetele de cerere ce privesc repunerea părților în situația anterioară încheierii actului juridic, respectiv în ceea ce privește cererea de revendicare, a susținut, iar instanța a reținut incidența art.15 lit.r din Legea nr. 146/1997, privind scutirea de la timbraj.
Cu privire la textul de lege invocat, solicită a se observa că acesta instituie o scutire de la plata taxei de timbru în funcție de calitatea persoanei care formulează acțiunea sau calea de atac. nu operează decât în cazul în care plata taxei de timbru este datorată de foștii sau urmașii foștilor proprietari.
De cealaltă parte nu se poate susține scutirea de plata taxelor de timbru a recurenților în măsura în care aceștia nu îndeplinesc condiția cerută de art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997.
Nu poate fi vorba nici de o scutire de la plata taxei de timbru care operează în baza art.17 al Legii nr. 146/1997, în măsura în care obiectul prezentei cauze nu îl constituie veniturile publice.
Concluzionând asupra acestui aspect, reținând omisiunea timbrării cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 302^1, alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii", precum și în temeiul art.11, alin.1 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora "cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță", solicită admiterea excepției și anularea cererii ca netimbrată.
Față de împrejurarea că, în motivarea cererii de recurs, recurenții au invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă, fără însă a motiva în fapt susținerile aferente motivelor cuprinse la pct.8 și 9 și fără a depune dezvoltarea acestor motive, arată că înțelege să invoce și nulitatea cererii de recurs, cel puțin parțială, corespunzătoare pct.8 și 9 invocate.
Arată că era de patru luni de zile decedată când i s-a comunicat hotărârea.
Reprezentantul recurenților pârâți, pune concluzii de respingere a ambelor excepții invocate astăzi de intimatul reclamant, prin apărător. Se referă la art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanța, deliberând: art.15 lit.r din Legea nr. 146/1997, care se referă la o scutirein remși nuin personaecu privire la bunurile preluate abuziv, apreciază că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și, prin urmare, și recursul este scutit.
Reprezentantul recurenților pârâți, invocă, la rându-i, excepția inadmisibilității acțiunii intimatului reclamant, motivat și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001; se referă la faptul că nu s-a uzitat de procedura administrativă. Consideră că este un motiv de ordine publică și îl poate invocat la acest moment.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea acestei excepții; nu este o excepție de ordine publică, ci este invocată după trecerea termenului de recurs. Se referă la faptul că a depus astăzi la dosar concluzii scrise, pe larg dezvoltate.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea excepția inadmisibilității acțiunii intimatului reclamant, așa cum a fost invocată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, sentința civilă pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, arată că, prin dispoziția de Primar depusă la termenul anterior - nu este admisă excepția invocată, de inadmisibilitate.
La data de 24 ianuarie 2005 era decedată; în fapt, se mutase de un an.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurenților pârâți arată că cele susținute de intimatul reclamant, prin apărător, nu sunt reale.
Se referă la faptul că, în dosarul de apel există un înscris din care autoarea face anumite recunoașteri și urmează să depună actul de donație la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 24 aprilie 2007 reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Municipiul M prin primar și Consiliul Local al Municipiului M să constate nulitatea absolută a donației autentificate sub nr. 2999/12.10.1972 la notariatul de Stat M și să dispună repunerea părților în situația anterioară, respectiv să oblige pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul din M, str. - (actuala ) nr. 25, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este moștenitor al mamei sale, care a decedat în 25.01.2005. Aceasta a fost obligată în anul 1972 să cedeze imobilul, prin donație, către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Orașului Susține reclamantul că a fost viciat consimțământul mamei sale prin presiunile care au fost exercitate asupra sa iar actul s-a încheiat fără autorizație de înstrăinare, fără să existe avizele impuse de legislația vremii și fără ca beneficiarul donației să accepte donația.
Mai arată reclamantul că este caducă oferta de donație pentru neacceptarea sa în cursul vieții donatoarei. Precizează că donația este nulă și pentru vicii de formă, respectiv lipsa formei autentice a mandatului dat persoanei ce a reprezentat Comitetul Executiv al Consiliului Popular
A invocat reclamantul și lipsa capacității de folosință a donatarului Comitetul Executiv al Consiliului Popular M, organ local al administrației de stat fără personalitate juridică, precum și lipsa intenției de gratificare, respectiv lipsa cauzei, justificat de faptul că mama sa nu avea altă locuință, acesteia fiindu-i oferit un lot de teren pentru construcția unei locuințe, teren care nu a fost primit niciodată.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, violențele asupra donatoarei încetând din anul 1990, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii susținând că donația a fost acceptară de o persoană juridică ce avea calitatea și capacitatea de a primi, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din decretul nr. 478/1954.
Prin sentința civilă nr.2504/C/ 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Medgidiaa fost respinsă, ca nefondată, excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul M prin Primar și Consiliul local
Pentru a pronunțata această sentință instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În prezent, imobilul teren în litigiu este afectat utilității publice, în sensul că acolo este construită Grădinița nr.3 conform autorizației de construcție nr.5024/ 09.05.1973.
Instanța de fond a verificat arhiva notarială, a cărei custodie o deține, și a reținut că prin decizia nr.302/ 11.09.1972, Comitetul Executiv al Consiliului Popular, județul C, în condițiile Decretului nr.478/1954 și Legii nr.57/1968, a acceptat oferta de donație a numitei, făcută la Consiliul Popular oraș M și transmisă cu adresa nr.11007/1972.
Instanța a reținut că actul personal de ofertă a fost depus de, donația fiind acceptată de organul administrației de stat, cu personalitate juridică, fiind desemnat Comitetul Executiv al Consiliului Popular oraș M, pentru a duce la îndeplinire formalitățile notariale, așa cum expres s-a dispus prin decizia amintită.
În vederea aducerii la îndeplinire a deciziei, Comitetul Executiv al Consiliului Popular oraș Mae mis autorizația pentru înstrăinare nr.3349/ 05.10.1972, terenul căzând în zona de sistematizare - obiective social-culturale.
S-a emis delegație de reprezentare sub nr.5302/ 12.10.1972 pentru G, jurisconsult, pentru a reprezenta interesele Consiliului Popular oraș M la notar, în aducerea la îndeplinire a deciziei de acceptare a donației imobilului în litigiu.
A fost întocmit planul de situație pentru suprafața de teren 500. din-, în care terenul figurează ca fiind fără construcții în 1972, iar alăturat mai este o suprafață de 500. teren cu mențiunea "teren, proprietate de stat, folosit de proprietar ".
Contractul de donație s-a întocmit la Notariatul de Stat M și s-a autentificat sub nr.2999/ 14.10.1992, având ca obiect cedare 500 mp teren, care la vest se învecina cu acel teren proprietate de stat, care în schiță apare folosit de donatoare.
Instanța a constatat donația ca fiind făcută în cond.art.813-814 Cod civ. fiind respectate condițiile art.948 Cod civ.
Efectele "ergo omnes" au fost dobândite prin trecerea donației în Registrul de sub nr.575/ 26.10.1972.
Reclamantul, prin cererea completatoare, a mai revendicat suprafața de 200 mp, alăturată terenului în litigiu, fără a depune vreun act de proprietate justificativ.
Cum în cauză s-a solicitat a se constata nulitatea absolută, nu poate fi împărtășită excepția prescripției dreptului la acțiune.
Nulitatea absolută este invocată de oricine și oricând sub condiția justificării unui interes legal.
Reclamantul are interes legal, fiind moștenitor al defunctei donatoare, care însă a făcut o donație valabilă, în condițiile reglementărilor legale ale anului 1972.
Așa fiind, s-au respins, ca nefondate: excepția prescripției dreptului la acțiune și acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.771 din 11.12.2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul declarat de apelantul și a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul M reprezentat procesual prin Primar și Consiliul Local al Municipiului M, astfel cum a fost modificată.
A constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 2999/ 12.10.1972 la Notariatul de Stat Local M, încheiat între donatoarea și donatarul Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului M, județul C, cu privire la imobilul situat în Municipiul M,-, compus din teren în suprafață de 500 mp.
A obligat pârâții Municipiul M reprezentat procesual prin Primar și Consiliul Local al Municipiului M către reclamantul la plata sumei de 349.800 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul situat în Municipiul M,-, compus din teren în suprafață de 795 mp.
A obligat pârâții Municipiul M reprezentat procesual prin Primar și Consiliul Local al Municipiului M către reclamantul la plata sumei de 1024,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că transmisiunea dreptului de proprietate de proprietate de la autoarea către stat, prin reprezentantul acestuia, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului M, județul C, s-a realizat prin intermediul contractului de donație autentificat sub nr. 2999 / 12.10.1972 la Notariatul de Stat Local
Deși donația a fost acceptată de o persoana juridica ce avea calitatea de a primi, în conformitate cu prevederile art. 2 alin.2 din Decretul nr. 478/1954, totuși aceasta nu a îndeplinit condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, în acest caz Ministerul Finanțelor, care a preluat atribuțiile Ministerului Gospodăriei Comunale si Industriei Locale, după desființarea acestuia, neemițând avizul cerut prin art.4 din Decretul nr.478 din 22 noiembrie 1954.
De asemenea, tribunalul a reținut că, în cauză, din probatoriul administrat, a rezultat ca actul de donație a fost făcut, după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenția de a gratifica statul R, ci pentru că autoritățile satului comunist i-au pus în vedere autoarei, să predea imobilul litigios exercitând presiuni asupra acesteia, amenințând-o cu desfacerea contractului său de muncă, cu exmatricularea copilului acesteia, reclamantul, de la cursurile școlare, debranșând, în mod abuziv, imobilul de la rețeaua electrică.
Ca atare, s-a reținut că actul de donație nu a avut la bazaanimus donandicare trebuie sa constituie cauza juridica a liberalității realizate, ci
s-a urmărit finalitatea arătată, constatându-se in cauza incidența dispozițiilor art.966 din Codul civil.
Pe de altă parte, s-a constatat că în cauză s-a demonstrat că presiunile exercitate asupra autoarei, exced caracterului unei simple frici reverențioase, astfel încât constrângerea psihică nu s-a înfățișat ca un simplu viciu de voință, fiind chiar distructivă de voință, în sensul că fostul proprietar al imobilului, autoarea, a fost redusă la o stare pur pasivă, în care consimțământul său în referire la donația imobilului în litigiu, nu mai exista, perspectivă din care, contractul de donație autentificat sub nr. 2999 / 12.10.1972 la Notariatul de Stat Local M, a fost considerat ca fiind afectat de nulitate absolută.
Astfel, în raport de dispozițiile art.6 alin.3 din Legea nr. 213/1998, instanța a constatat că titlul, în baza căruia statul a preluat dreptul de proprietate asupra imobilului, nu este valabil și, reținând că terenul nu a ieșit niciodată din patrimoniul autoarei reclamantului și că, acesta este ocupat integral de construcția Grădiniței nr. 3, apreciat că reclamantului i se cuvin despăgubiri calculate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de dl. expert.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Consiliul Local M și Municipiul M prin Primar care, invocând prevederile art. 304 pct. 6,8, și 9 Cod procedură civilă, au susținut, în esență, că reclamantul nu putea invoca dreptul de moștenire asupra bunului în litigiu câtă vreme acesta nu este cuprins în certificatul de moștenitor nr. 47/2007 emis de BNP; că instanța a restituit și o suprafață de 200 mp, pe lângă suprafața de 500 mp solicitată, pentru care reclamantul nu deținea titlu de proprietate, autoarea reclamantului având doar un drept de folosință atribuit de către stat prin decizia nr. 180/29.06.1971; că instanța nu a avut în vedere că donația s-a făcut cu respectarea condițiilor art. 813-814 Cod civil, aceasta producând efecte erga omnes de la data înscrierii în Registrul de transcripțiuni sub nr. 576/26.10.1972; că instanța, reținând preluarea abuzivă de către stat a imobilului în litigiu prin raportarea la art. 6 din legea nr. 213/1998 a obligat Municipiul M și Consiliul Local M la plata despăgubirilor deși, potrivit Ttitlului VII din Legea nr. 247/2005, plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se face de către fondul "Proprietatea".
Examinând recursul formulat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente ce vizează problema de drept a calității de persoană obligată în raportul juridic dedus judecății, respectiv a calității procesuale pasive, invocată prin ultimul motiv de recurs:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat nulitatea actului din 12.10.1972 prin care autoarea sa, a donat statului terenul în suprafață de 500 mp situat, la data întocmirii actului, în M,-. nerespectarea condițiilor de formă și încălcarea condițiilor de fond prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, reclamantul a susținut că autoarea sa a fost privată abuziv de dreptul său de proprietate asuprea imobilului de 500 mp și a solicitat, ca o consecință a nulității actului de trecere a bunului în proprietatea statului, restituirea acestui bun sub forma acordării de despăgubiri bănești echivalente
Valorii de circulație a acestuia.
Investite cu o cerere de constatare a nulității unui act, în acest caz un act de donație, instanța este datoare, în baza rolului activ reglementat prin art. 129 Cod procedură civilă dar și pentru a asigura respectarea principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, dedus din prevederile art. 1201 Cod civil, să stabilească părțile care au participat la încheierea actului a cărui nulitate se cere a se constata, pentru a asigura opozabilitatea hotărârii sale față de toate persoanele participante la încheierea actului. Acțiunea în nulitate presupune verificarea respectării de către părțile contractante a condițiilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului.
În speță, actul de donație din 12. 10.1972 fost încheiat în condițiile în care erau în vigoare, pe lângă prevederile art. 813 și urm. din Codul civil și prevederile Decretului nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului, acte normative invocate de altfel și de către reclamant în acțiunea sa.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 478/1954 "donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul Decret". Din interpretarea literală și logică a dispozițiilor citate rezultă că beneficiarul donației era întotdeauna Statul Român, iar formalitățile de acceptare a donației se realizau prin diferiții reprezentați ai statului, arătați în mod explicit prin decret. În cazul sfaturilor populare, donația se accepta de către comitetul executiv al sfatului popular regional, așa cum dispune art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 478/1954.
Prin urmare, imobilul donat devenea, de la data perfectării actului, proprietate de stat, statul fiind singurul beneficiar al actului de gratificare, acesta fiind numai reprezentat pentru îndeplinirea formalităților administrative și notariale de către comitetele executive ale sfaturilor populare, antecesoarele consiliilor locale ale localităților potrivit reglementărilor actuale.
Un argument suplimentar al concluziei desprinsă din interpretarea art. 1 din decretul nr. 478/1954, în sensul că beneficiarul donațiilor era, în toate cazurile, Statul Român, este și acela dedus din art. 4 din același act normativ, care dispune că, pentru acceptarea donației este necesar, în cazul unui teren agricol, dar și a unui teren construit, avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, respectiv al Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, ambele fiind organe centrale ale puterii executive prin care statul își realiza drepturile și obligațiile. Ulterior, prin Decretul nr. 63/1957, obligația ministerelor de a aviza actele de donație făcute statului a fost preluată de Ministerul Finanțelor.
Rezultă din cele ce preced că parte în contractul de donație încheiat de d-na în 12.10.1972 și beneficiarul donației a fost Statul Român, care a fost reprezentat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului Calitatea acestuia din urmă de reprezentant al statului nu-i conferă calitate procesuală pasivă nici în cererea de constatare a nulității actului de donație și nici în aceea de repunere a părților în situația anterioară încheierii actului.
O eventuală privare de proprietate impune așadar statului și nu autorităților locale, obligația de a-l despăgubi pe proprietar.
De altfel, în jurisprudența CEDO referitoare la aplicarea art.1 din Protocolul 1 la Conventie, s-a reținut în mod constant că în condițiile în care Statul Român nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență, în ceea ce privește problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea unor acte de preluare abuzive, acesta este răspunzător de indemnizarea foștilor proprietari pentru prejudiciul suferit (cauza Păduraru contra României, Hotărârea din 1.12.2005; cauza Suciu Welle contra România, Hotărârea din 13 decembrie 2007).
Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au pus în dezbaterea părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și nu au manifestat rol activ pentru a pune în discuția părților necesitatea completării cadrului procesual, prin chemarea în judecată a Statului Român care, invocând drepturi proprii asupra bunului litigios, a dispus de acesta, prin autorizarea edificării unei grădinițe, care funcționează și în prezent în interesul public al comunității locale.
În consecință, constatându-se că instanțele nu au manifestat rol activ în soluționarea problemei cadrului procesual în care se impunea analizarea titlului invocat în contradictoriu cu Statul Român, ca beneficiar al actului de donație și problema repunerii părților în situația anterioară atât în raport de legislația de la momentul întocmirii actului dar și de cadrul legal actual interpretat prin deciziile în interesul legii pronunțate în materia restituirii imobilelor, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că hotărârea este nelegală, urmând a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe - Judecătoriei Medgidia, pentru a se asigura respectarea dublului grad de jurisdicție pentru toate părțile implicate în raportul jurisdicțional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în municipiul M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 771/01.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în orașul,-, A4,. A,. 3,.10, județul
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Medgidia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, PT. JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Conform art. 261 alin. 2 Cod pr. civilă, semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ,
PT. GREFIER,
- -
Conform art. 261 alin. 2 Cod pr. civilă, semnează,
PRIM GREFIER,
Jud.fond.
Jud.apel. /
Tehnored. Jud. / 4 ex./ 31.07.2009.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data ____________2009
C T R E,
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr-, având ca obiect anulare act și părți: recurenți pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în municipiul M,-, județul C, care au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 771/01.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în orașul,-, A4,. A,. 3,.10, județul C, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 214/C din 17 iunie 2009, a decis:
"Admite recursul.Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Medgidia.Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009."
Dosarul conține un număr de ___ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (225) și, respectiv, nr. 1599/256/24.04.2007 al Judecătoriei Medgidia (409 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
