Anulare act. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.221/2009-
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul din S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă din S M,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.209/Ap din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost desființată sentința civilă nr. 1223 din 27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă timbru prin chitanța nr.- din 15.10.2008 emisă de Trezoreria Municipiului S M și 0,15 lei timbru judiciar, că la data de 05.02.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatei reclamante, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1223/2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a respins cererea formulată de reclamanta, cu domiciliul în S M,-, jud. S M cu reședința în M,-, jud. SMî mpotriva pârâtului, cu domiciliul în S M,-, jud. S M ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 3570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2601/06.08.2007 pârâtul a vândut numitului cota de parte din terenul arabil extravilan situat în S M, jud. S M, înscris în CF. nr. 4233 nedefinitiv S M, sub nr. cadastral 235/5, în suprafață de 27900 mp, de sub B1, dobândit cu titlu juridic reconstituire în anul 2003.
Potrivit art. 954 alin.2 Cod civil, în actele juridice bilaterale, eroarea atrage nulitatea actului când cade asupra persoanei cu care s-a contractat în situația în care considerația persoanei este cauza principală pentru care s-a încheiat convenția.
Motivul de nulitate invocat de reclamantă, este lipsa calității de proprietar a pârâtului, calitate apreciată de instanță ca fiind esențială la încheierea unui contract de vânzare cumpărare care are ca efect transmiterea dreptului de proprietate. Prin urmare, potrivit susținerilor reclamantei, contractul este afectat de viciul de consimțământ constând în eroarea asupra calității de proprietar a vânzătorului, viciu de consimțământ reglementat de art. 954 alin.2 Cod civil.
Deși reclamanta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, ceea ce sugerează ideea nulității absolute, instanța, având în vedere motivul de nulitate invocat de reclamanta, a apreciat că, în realitate este vorba despre nulitatea relativă a contractului de vânzare cumpărare.
Or, așa cum rezultă din art.954 alin.2 cod civil care se referă la persoana cu care s-a contractat, în speță, acest motiv de nulitate poate fi invocat numai de cumpărător.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile sus menționate, instanța a apreciat că sancțiunea nulității a fost instituita pentru ocrotirea unui interes privat, respectiv intereselor părții care a fost în eroare cu privire la calitatea esențială a persoanei cocontractante, în speță fiind vorba despre calitatea de proprietar a vânzătorului.
Or, regimul juridic al nulității relative se deosebește de cel al nulității absolute prin aceea că, în timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesata, nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes este ocrotit prin instituirea acestei sancțiuni. Reclamanta însă are calitatea de terț față de contractul de vânzare cumpărare a cerui anulare o solicită, motiv pentru care nu are calitatea procesuală de a solicita anularea respectivului contract pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului.
În consecința, având în vedere toate aceste motive, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 3570 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 26/05.02.2008.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate, desființarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de următoarele:
Instanța de fond a admis judecarea cauzei în lipsa reclamantei, fără prezența avocatului și a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active în exercitarea dreptului, fără a pune în discuția părților acest aspect și fără ca acestea să își exprime poziția în legătură cu această chestiune esențială care prin modul de soluționare a paralizat dreptul reclamantei de a obține judecata pe fond a cauzei.
Mai mult, a arătat apelanta, instanța a reținut în mod eronat că motivul de nulitate invocat este lipsa calității de proprietar al pârâtului, deși vânzarea se întemeiază pe o cauză ilicită, aspect evidențiat inclusiv de modul în care apar înscrise drepturile în cartea funciară.
Prin precizarea motivelor de apel d e la fila 9 apelanta combate argumentele reținute în considerentele hotărârii, referitor la lipsa calității de proprietar a reclamantei, câtă vreme prin sent.civ.nr.3733/2006 a Judecătoriei Satu Mare în contradictoriu cu intimatul s-a constatat că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 2 ha.7900 mp. titlu emis pe seama intimatului sub nr.31-3430 fiind completat în acest sens figurând alături de intimat pe această proprietate indiviză.
Mai mult, tot cu ocazia precizării motivelor de apel a invocat și un alt motiv de nulitate care privește exercitarea dreptului de preemțiune stabilit în speță în beneficiul coindivizarului, conform art.48-49 din Legea 18/1991.
Sistarea indiviziunii în lipsa verificării poziție indivizarului fără acordul lui constituie un alt motiv de nulitate, aspecte pe care instanța de fond avea obligația să le cerceteze prin prisma Legi 18/1991, nulitatea fiind expres prevăzută de lege.
În drept au fost invocate art.282, 294, 297 Cod procedură civilă și în probațiune s-a anexat în copie titlul de proprietate.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, solicitând totodată înlăturarea motivelor de nulitate referitore la cauza ilicită și neexercitarea dreptului de preemțiune invocat pentru prima dată în calea de atac, ceea ce nu este permis prin prisma disp.art.294 pr.civ.
Calificarea pe care a stabilit-o prima instanță și anume eroarea asupra calității de proprietar asupra vânzătorului, constituie un viciu de consimțământ sancționat cu nulitatea relativă și poate fi invocat doar de cumpărător, astfel că reclamanta nu poate solicita desființarea contractului pentru acest motiv nefiind parte în convenția încheiată.
Prin decizia civilă nr.209/Ap din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta, domiciliată în S M, - C, nr.63, Jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1223 din 27.03.2008 a Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliu în S M,- și în consecință, s-a desființat sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cheltuielile de judecată din apel urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală activă și pasivă prin desemnarea titularului dreptului de a acționa și a persoanei împotriva căruia se poate exercita acțiunea constituie un element esențial al acțiunii civile, întrucât calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului și respectiv al obligație ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
În mod rezumativ, calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar cea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție și intrând în categoria excepțiilor de fond peremptorii poate fi invocată nu numai de partea interesată ci și de instanță din oficiu în orice stare a pricinii.
Există însă situații în care rezolvarea excepției presupune administrarea de probe, caz în care este permisă în baza art.137 alin.2 Cod procedură civilă, unirea excepției cu fondul.
Din conținutul actelor dosarului de fond s-a observat că intimatul-pârât prin întâmpinare a invocat lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, iar invocarea din oficiu a lipsei calității procesuale active s-a realizat pentru prima dată de instanță în ședința publică din 27.02.2008. Este adevărat că reclamanta a avut angajat apărător în cauză (domnul avocat cu delegația de la fila 17) însă în încheierea de fond din 27.02.2008 nu s-a făcut vorbire despre lipsa apărătorului, s-a reținut doar lipsa reclamantei pentru care exista termen în cunoștință, ca urmare prezenței personale a acesteia în ședința publică din 9.01.2008 și cum la aceeași dată pârâtul a fost reprezentat prin avocat, procedura apare ca legal îndeplinită, pentru termenul de judecată din 27.02.2008.
Deși s-a invocat pentru prima dată lipsa calității procesuale active față de motivul de nulitate reținut de instanță, aceste aspecte urmau a fi puse în discuția contradictorie a părților inclusiv a reclamantei, or din conținutul încheierii rezultă că aceasta nu a fost prezentă și nici reprezentată, fără a se cunoaște dacă a fost apelat și nu s-a prezentat și avocatul desemnat de parte.
Respectarea dreptului la un proces echitabil conferit în primul rând prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.21 din Constituția Românie, obligă instanțele să manifeste o atenția deosebită în privința dreptului la apărare și respectiv la dreptul părților de a lua cunoștință de toate actele întreprinse în cauza în care figurează, indiferent de calitate.
Nu s-a contestat faptul că procedura a fost legal îndeplinită prin prisma disp.art.153 pr.civ. față de partea reclamantă și că excepția poate fi invocată de instanță din oficiu, dat fiind caracterul special al acesteia reținut anterior, s-a greșit însă în privința modului în care s-a trecut la judecarea cauzei pe cale de excepție, fără ca partea față de care a fost invocată să fie reprezentată sau încunoștințată în vederea exercitării dreptului la apărare, date fiind consecințele deosebite ale admiterii acestei excepții.
Obligația instanței de a pune în dezbaterea efectivă a părților orice împrejurări de fapt ori de drept care nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare, se desprinde inclusiv din conținutul art.129 alin.4 Cod procedură civilă, oricum îndeplinirea acestei cerințe nu s-a realizat decât formal în fața primei instanțe și s-a încălcat dreptul la apărare, iar cauza prin admiterea excepției nu a mai fost cercetată pe fond, situație în care s-ar impune pentru înlăturarea vătămării produse, reluarea judecății în primă instanță, pentru că în caz contrar partea ar fi lipsită de un prim grad de jurisdicție în legătură cu apărările pe care le-ar putea face față de excepția invocată din oficiu de către instanță.
Prin urmare, excepția rămâne dedusă judecății cu precizarea însă că reclamanta are dreptul să prezinte apărări personal sau prin avocat de care evident că va lua cunoștință și partea adversă, respectând astfel principiul dreptului la un proces echitabil.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul recurent, solicitând desființarea hotărârii atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea legislației interne și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, se apreciază că instanța a dat o interpretare eronată articolului 6, întrucât dreptul la un proces echitabil trebuie să aibă toate părțile din proces, fără să fie favorizată doar una din ele.
Ori prin acordarea unui alt termen de judecată la care se fie prezentă reclamanta pentru a se pune în discuție o excepție dirimantă ridicată din oficiu, în condițiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar partea avea angajat avocat, ar fi însemnat favorizarea de către instanța de fond a părții adverse, prin amânarea cauzei, fără să fi cerut cineva.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că instanța de fond a soluționat excepția invocată de instanță din oficiu, fără ca reclamanta să aibă posibilitatea de a-și formula apărarea.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 129 Cod procedură civilă statuează asupra rolului activ al judecătorului în procesul civil, materializat printre altele și în obligația acestuia de a pune în dezbaterea contradictorie a părților a oricăror împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă acestea nu sunt cuprinse în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.
În cauză, instanța de fond la ultimul termen de judecată a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, mai mult procedând la soluționarea acesteia în lipsa reclamantei și mai ales a apărătorului acesteia și fără ca în prealabil să o fi înștiințat despre acest incident procedural, pentru a-și putea face apărarea.
Întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, respectiv dreptul la apărare al intimatei reclamante, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond, cu trimitere pentru rejudecare, urmând pe cale de consecință să respingă recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, obligându-l totodată pe recurent în baza art. 274 Cod procedură civilă la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul din S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă din S M,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.209/Ap din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /23.02.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./02.03.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
