Anulare act. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 221
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Valeria
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr 74 din 2.02.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a comunicat intimatului Municipiul I - prin Primar duplicatul întâmpinării și al motivelor de recurs, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de recurent cu privire la valoarea imobilului, însoțite de înscrisuri (concluzii în dosarul nr-, schiță generală, decizie nr. 264/2007), s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 7256 din 9 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus respingerea excepției privind lipsa calității procesuale pârâților.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâtul Municipiul I prin Primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație nr. 162/1980.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților este neîntemeiată și, prin urmare, instanța a respins-
Astfel, donația nr. 162/1980 autentificată la notariatul de Stat Județean Iaf ost făcută către Statul Român prin consiliul Popular al Municipiului
Prin urmare, ca donatar, statul are calitate procesuală pasivă, pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu acesta fiind necesară și pentru opozabilitate.
Pe de altă parte, Municipiul I are calitate procesuală pasivă deoarece, conform articolelor 35 - 36 din Legea nr. 18/1991 "terenurile aflate în proprietatea Statului, intrate în patrimoniul său, până la 01.01.1990, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor".
Ca reprezentant al Municipiului I este Primarul acestuia, conform articolului 91 alineatul 2 din Legea nr. 215/2001.
Comisiile Locale din prezent nu sunt reprezentante ale Statului așa cum au funcționat comisiile populare.
2. Prezenta acțiune este întemeiată pentru motivele care vor fi expuse mai jos.
La data de 16.01.1980, a donat Statului Român terenul de 3322 din I,- (fila 5).
Prin contractul nr. 6286/19.12.1967, a dobândit de la 1/5 indiviză din suprafața de 4769,67 teren situat în I,- și casa amplasată pe acesta care ocupă 322,96 teren.
Martorii și, audiați la stăruința reclamantului, au arătat că reclamantul nu a avut intenția de a da pământul gratuit la stat și că a fost făcut să cedeze statului terenul de 3.000
Prin urmare, lipsește intenția de a gratifica - animus donandi, deci cauza actului, conform articolului 966.
Motivul vânzării bunului altuia nu poate fi reținut deoarece nimeni nu poate provoca propria turpitudine.
Față de cele reținute, instanța în baza art. 966 și 948 cod civil a admis prezenta acțiune și a constatat nulitatea absolută a contractului de donație nr. 162/1980.
Prin decizia civilă nr. 74 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus admiterea apelurilor promovate de pârâtul Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de I și de pârâtul Municipiul I prin Primar împotriva sentinței civile nr. 7256 din 9.06.2008 a Judecătoriei Iași și schimbarea în parte a acesteia.
S-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de I și în consecință:
S-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și pronunțat de I pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a constatat lipsa coparticipării procesuale pasive față de Consiliul Local și în consecință s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pentru a determina în concret, la momentul actual, cine este beneficiarul donației și, ca atare, cine are calitatea de a sta ca parte în proces, trebuie să se aibă în vedere pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane efectuării donației și normele legale în vigoare ce statuează asupra titularului dreptului de proprietate și reprezentarea acestuia în instanță.
Astfel la data întocmirii actului de donație unicul titular al dreptului de proprietate socialistă de stat era statul socialist.
Datorită faptului că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste, fără a ieși din patrimoniul statului intrau și în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale de la acea vreme dar nu cu titlu de drept de proprietate ci pentru administrare directă, legiuitorul a prevăzut prin decretul nr. 478 din 1954 că în cazul donațiilor oferite statului acesta era reprezentat de consiliile populare.
Această formă de participare la încheierea unui act juridic civil este explicată tocmai de existența unui singur titular al dreptului de proprietate.
În prezent însă, ca efect al Legii nr. 213/1998 și al Legii nr. 215/2001 ce-și găsesc fundament în normele constituționale (articolul 136) se face distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate ce aparține municipiilor, orașelor, comunelor.
În privința litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de proprietate aparține statului, calitatea de parte în judecată o are Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor conform articolului 12 alineatul 5 din Legea nr. 213/1998 și articolul 3 punctul 48 din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007.
În speță însă terenul în litigiu ce a făcut obiectul donației se regăsește în patrimoniul Municipiului I și este inclus în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local conform articolului 6 din Legea nr. 213/1998.
Prin urmare, trebuie considerat, prin interpretarea conținutului contractului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și articolul 135 din Constituția României că beneficiar al donației este unitatea administrativ-teritorială - Municipiul
Terenul ce a făcut obiectul donației se află, conform deciziei de acceptare a donației în proprietatea Municipiului I și este administrat de Consiliul Local al Municipiului
Astfel, au calitate procesual-pasivă în acțiunea vizând desființarea contractului de donație Municipiul I, reprezentat prin primar și Consiliul Local ca administrator.
În acest sens este și decizia civilă nr. 610/08.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de recurentă și care a fost dată într-o cauză având ca obiect constatarea nulității unei donații făcută statului unde în calitate de pârât figurează municipiul - calitate recunoscută implicit de instanța supremă prin soluționarea fondului.
Potrivit Legii nr. 158/2004 pentru aprobarea OUG45/2003 privind finanțele publice locale, consiliile locale, prin organele specializate, au în posesie și administrare imobilele, cum este cel în litigiu, ceea ce atrage și calitatea sa de parte în proces. De aici și lipsa coparticipării procesuale pasive în raport cu Consiliul Local al municipiului
Oferta de donație s-a făcut câtre autoritatea administrativ locală, iar bunul donat nu se include în domeniul public situație în care Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În concluzie, având în vedere că acțiunea a fost soluționată pe fond și că potrivit considerentelor expuse rezultă că din analiza excepției lipsei calității procesuale pasive, a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ce este prioritară în raport cu prescripția dreptului la acțiune (și face de prisos soluționarea acesteia) aceasta este întemeiată, s-a dispus în consecință.
În baza articolului 296 Cod procedură civilă s-a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acest pârât.
Pentru argumentele arătate s-a constatat lipsa participării procesuale pasive în raport cu Consiliul Local I și drept urmare s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar.
S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de articolul 304 punctele 5, 7 și 9 Cod procedură civilă, constând în esență în următoarele:
Soluția de admitere a apelului inclusiv a Municipiului I din moment ce s-a dispus admiterea apelurilor este nelegală, deoarece instanța pusese anterior în discuție nulitatea apelului consecință netimbrării sale iar după repunerea pe rol a cauzei nu mai există nici o mențiune cu privire la această excepție ori în faptul că ar fi fost pusă în discuție părților.
Hotărârea nu este motivată.
Astfel, apărarea fiecărui pârât este în opoziție cu apărarea celuilalt pârât.
Pe de altă parte, hotărârea trimite la domeniul public de interes local, fără ca vreun act administrativ să ateste acest lucru.
Considerentele de drept - ce au condus Tribunalul la această concluzie - sunt străine de prezenta cauză. În primul rând învederează instanței de recurs că atât Legea nr. 108/2004, cât și nr.OUG 45/2003 nu mai sunt în vigoare (prin aplicarea Legii nr. 273/2006, respectiv 28/2008). În plus atât actele normative abrogate, cât și cele în vigoare ce le-au abrogat pe primele - instituie cadrul legal cu privire la finanțele publice locale, stabilind principii, cadrul general și procedurile cu privire la formarea, utilizarea, administrarea bugetelor locale. la conținutul acestor norme, nu au nici o relevanță în motivarea deciziei, respectiv în determinarea instanței de apel să schimbe soluția primei instanțe.
Consideră că formularea unor considerente de drept ce sunt străine cauzei - echivalează cu nemotivare și, pe de altă parte, atrage, pe cale de consecință, o soluționare greșită a cauzei.
Este de observat că în ceea ce privește Municipiul I, instanța de apel îi reține calitatea sa procesuală pasivă. Însă, așa cum a arătat, calitatea procesuală a Municipiului nu rezultă din "acceptarea donației de către Consiliul Popula I, așa cum arată decizia 8282/1979 a comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului I". Nici "oferta de donație" nu s-a făcut către autoritatea administrativă locală, ci către Statul Român, care a și acceptat donația, prin reprezentații săi.
Tribunalul a făcut trimitere la practica (decizia 610/2003) prin care a fost recunoscută implicit de către instanța supremă, calitatea procesuală pasivă a Municipiului, într-o cauză ce a avut ca obiect constatarea nulității unei donații făcute Statului. Or, în speța amintită, prin autoritatea sa, a soluționat recursul în anulare promovat de Procurorul General și a dat stabilitate hotărârii atacate, care s-a pronunțat cu privire la pârâtul - Municipiul
Deci Tribunalul motivează în sensul soluției date de, însă soluția pe care o dă găsește insuficientă prezența procesuală a pârâtului Municipiul I și impune coparticiparea procesuală pasivă a Consiliului Local.
Cu privire la calitatea de administrator al Consiliului Local, ce ar atrage, din punctul de vedere al Tribunalului, calitatea sa procesuală pasivă, arată următoarele: Calitatea de administrator a Consiliului Local este o atribuție legală și nu un drept constituit pin act administrativ, cum este cazul dreptului de administrare studiat în cadrul "Drepturilor reale". Practic fiind vorba despre o atribuție ilegală, administrarea se face de către însăși persoana juridică, prin autoritățile sale, respectiv Consiliul Local.
Terenul ce a făcut obiectul contractului face parte din proprietatea Municipiului I, din perspectiva articolelor 35 și 36 Legea nr. 18/1991, a Legii nr. 213/1998 și articolului 135 din Constituția României - și nu pentru că donația a fost acceptată de Consiliul Local. Potrivit prevederilor articolului 4 din Legea 213/1994 și articolului 21 din Legea 215/2001 a chemat în instanță titularul dreptului de proprietate, unitatea administrativ teritorială, Municipiul I, persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu - care funcționează în baza principiului descentralizării administrative și al autonomiei locale. Consiliul Local nu poate avea calitate procesuală pasivă atât timp cât nu este titular al dreptului de proprietate (publică sau privată).
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare arătând în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7256/09.06.2008 Judecătoria lași în mod greșit a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Municipiului lași prin Primar admițând acțiunea reclamantului în contradictoriu cu reclamantul constatând nulitatea contractului de donație nr. 162/1980.
Tribunalul lași judecând cauza în apel prin decizia civilă nr. 74/02.02.2009 în mod corect a reținut că terenul ce face obiectul cauzei de față se regăsește în patrimoniul Municipiului lași și este administrat de Consiliul Local al Municipiului lași.
Astfel, au calitate procesual pasivă în acțiunea vizând desființarea contractului de donație Municipiul lași prin Primar și Consiliul Local ca administrator.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 158/2004 pentru aprobarea nr.OUG 45/2003 privind finanțele publice locale, consiliile locale, prin organele specializate, au în posesie și administrare imobilele, cum este cel în cauza de față, ceea ce atrage și calitatea sa de parte în proces. De aici și lipsa coparticipării sale procesuale pasive în raport cu Consiliul Local al Municipiului lași.
Oferta de donație s-a făcut de către autoritatea administrativ locală, iar bunul donat nu este inclus în domeniul public situație în care Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În aceste condiții, fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice și prioritară în raport cu prescripția dreptului la acțiune, Tribunalul lași în mod corect a admis excepția, iar pe fond respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acest pârât.
Motivele invocate de recurentul reclamant în susținerea recursului precum că Municipiul lași nu a timbrat legal cererea de apel și că decizia Tribunalului lași nr. 74/02.02.2009 nu este motivată apreciază că nu pot fi primite de instanța de judecată, recursul este neîntemeiat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Așa cum s-a susținut și în apel, analizând conținutul contractului de donație rezultă clar că beneficiară al donației este unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia se află bunul imobil, respectiv Municipiul lași, reprezentat de Consiliul Local, și nu Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit Legii nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale consiliile locale, prin organele specializate, au în posesie și administrare imobile de natura celui ce face obiectul prezentei cauze.
Mai mult, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice nu deține imobilul ce a făcut obiectul donației, în proprietate, astfel că o hotărâre pronunțată în contradictoriu cu acest pârât ar fi, practic, imposibil de pus în executare, în această situație fiind nevoiți a restitui un bun care nu se află în posesia sau proprietatea lor.
Pentru aceste motive menționează că susțin apărările făcute în apel cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive și solicită respingerea acțiunii formulată de în contradictoriu cu Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La termenul din 22 mai 2009 instanța din oficiu a pus în discuție admisibilitatea căii de atac a recursului în raport de valoarea imobilului declarată de părți ca fiind de 100.000 lei.
Astfel, conform dispozițiilor articolului 282 (1) Cod procedură civilă: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensia de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv,".
Prin urmare, litigiul de natura celui prezent este supus doar căii de atac a recursului, cale de atac epuizată de părți, prin pronunțarea deciziei nr. 74 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, fiind fără relevanță împrejurarea că instanța a judecat apel în loc de recurs, deoarece părțile și-au epuizat exercițiul căilor de atac dată fiind legalitatea căilor de atac, împrejurare față de care, recursul promovat este inadmisibil, neputându-se adăuga noi căi de atac la cele prevăzute de lege.
În consecință, în temeiul dispozițiilor articolului 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil, dispunându-se menținerea deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 74 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Valeria
