Anulare act. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 223
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Valeria
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr. 96 din 4.02.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru avocatul titular pentru intimații, lipsă fiind reprezentanții intimaților Consiliul Local I și Municipiul I prin Primar.
, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a fost citat cu mențiunea de a preciza valoarea suprafeței de 310 mp pentru a se verifica admisibilitatea căii de atac exercitate.
Avocat depune la dosar delegație de substituire pentru avocatul titular pentru intimații,.
, avocat arată că valoarea terenului în suprafață de 310 mp este de 50.000 lei ron.
În raport de valoarea precizată azi, instanța, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac formulate.
Avocat solicită a se constata inadmisibilitatea căii de atac și menținerea deciziei Tribunalului Iași.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11.306 din 16 octombrie 2008 Judecătoria Iași admite excepția autorității de lucru judecat in ceea ce privește cererea formulata in contradictoriu cu Consiliul local al mun. I, excepție invocata de acest parat si pe cale de consecință:
Respinge cererea reclamanților, in contradictoriu cu paratul Consiliul local al mun. I, ca fiind autoritate de lucru judecat in cauza.
Respinge ca rămasa fără obiect excepția lipsei calității de reprezentant a Primarului mun. I, invocata de Consiliul local al mun.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Mun. I, si pe cale de consecința:
Respinge cererea reclamanților in contradictoriu cu paratul Municipiul I ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fără calitate.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Statului R, invocata de acest parat.
Admite cererea reclamanților in contradictoriu cu paratul Statul Român, prin Ministerul d e Finanțe, cu sediul in B,-, sector 5.
Constată nulitatea absolut a contractului de donație autentificat sub nr. 1866/12.05.1977.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1866/12.05.1977 încheiat între și Statul Român, prin care s-a donat statului suprafața de 310. teren situat în Municipiul I,-.
Constată judecătoria că prin sentința civilă nr- acțiunea introdusă de reclamanți cu același obiect în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaf ost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, fiind incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, excepția autorității de lucru judecat.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român instanța de prim grad reține că acesta este parte în contractul de donație și parte în proces nu poate fi decât donatarul.
Pe fondul cauzei judecătoria reține că reclamantul a dovedit lipsa cauzei în contractul de donație, voința de a dărui, condiție esențială de validitate prevăzută de art. 948 și art. 966 Cod civil, ce se sancționează cu nulitatea absolută.
În apelul declarat împotriva sentinței Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. I, a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivată pe dispozițiile nr.HG 386/2007, Legii nr. 213/1998 și Legii nr. 215/2001. S-a susținut că reprezentarea Statului Român se justifică numai în situația în care bunul ce face obiectul litigiului aparține domeniului public, dar în speță, oferta de donație s-a făcut către autoritatea administrativă locală, iar bunul donat nu se include în domeniul public.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 96/04.02.2009 anulează ca netimbrat apelul formulat de Statul Român prin reprezentat de, pe care o păstrează, pe care îl obligă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt și în drept a hotărârii, tribunalul a constatat că pentru primul termen de judecată din data de 4.02.2009 s-a dispus citarea apelantului Statul Român prin reprezentat de I cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 6 Ron și timbru judiciar de 0,15 Ron în conformitate cu art. 3 lit. a indice 1 și art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, care nu s-a conformat obligației ce-i incumbă. Tribunalul face în cauză aplicarea disp. art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, constată apelul netimbrat și având în vedere disp. art. 296 Cod procedură civilă, anulează ca netimbrat apelul formulat și menține ca legală și temeinică sentința pronunțată de Judecătoria Iași.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iașia declarat recurs Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor invocând aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că pentru termenul de judecată din 04.02.2009 nu a primit citație, la primul termen de judecată instanța a rămas în pronunțare.
Arată recurentul că în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997 și Ordinul nr. 760/C/1999privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii, art. 26 alin. 2, prevede că "sunt scutitede taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile inclusiv căile de atac formulate potrivit Legii de Ministerul Finanțelor și unitățile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile și acțiunile precum și căile de atac formulate de alte instituții publice de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice.
Recurentul solicită să se constate că nu datorează taxa judiciară de timbru stabilită de tribunal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Din oficiu instanța de recurs a verificat legalitatea investirii și a admisibilității căii de atac. Acțiunea în nulitatea contractului de donație, în vederea determinăriicompetenței materialeeste evaluabilă în bani (Decizia 32 din 09 iunie 2008 Secțiile Unite - ).
Înalta Curte, a decis că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că,în vederea determinăriicompetenței materialede soluționare în primă instanță șiîn căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.Constatarea nulității,anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, Decizia - Secțiile Unite este obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În soluționarea excepțiilor Curtea a solicitat părților în proces să precizeze valoarea suprafeței de 310. ( 17, 18 dosar recurs), care s-a precizat la 50.000 Ron sub 100.000 Ron.
Curtea constată că pentru termenul din 04.02.2009 la care au avut loc dezbaterile în instanța de apel, Statul Român a fost legal citat și înștiințat asupra obligației de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar ( 8 dosar apel) pe care nu a îndeplinit-o, astfel că motivarea nu este întemeiată.
Curtea reține că dispoziția tribunalului dea impune obligația de achitare a taxelor judiciare de timbru este greșită.
Parte în proces și apelant este Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, numai în situația în care nu sunt scutite prin Legea privind taxele judiciare de timbru sau prin alte dispoziții din legi speciale sau alte acte normative.
În art. 17 Legea nr. 146/1997 prevede că suntscutitede taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii de, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României,Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și deMinisterul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora.
În consecință acțiunile și cererile formulate de Ministerul Finanțelor, oricare ar fi obiectul acestora, evaluabil sau neevaluabil în bani, potrivit clasificării acțiunilor, conform Legii nr. 146/1997sunt scutite de plata taxelorjudiciare de timbru.
Curtea de apel ca instanță de control judiciar, este competentă a judeca în recurs numai acțiunile și cererile al căror obiect este evaluabil în bani, în cazurile în care acesta este peste 100.000 Ron.
În conformitate cu art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Dispozițiile art. 282 alin. 2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Cauza în primă instanță s-a judecat de judecătorie, are un obiect evaluabil în bani sub 100.000 Ron, supusă conform art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă numai căii de atac arecursului, dat încompetențade soluționare a tribunalului.
Împotriva deciziei civile nr. 96/2009 legea nu prevede calea de atac a recursului dat în competența Curții de apel (art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă).
Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
În cauză nu are relevanță calificarea căii de atac de tribunal și menționarea în dispozitivul hotărârii, întrucât este stabilită prin lege.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
Între excepțiile analizate, anularea greșită a căii de atac ca netimbrată de tribunal și admisibilitatea căii de atac dată în competența materială a Curții, primează inadmisibilitatea recursului.
În consecință, Statul Român nu poate uza de calea de atac a recursului împotriva hotărârii tribunalului, ceea ce ar însemna un recurs la recurs.
Astfel fiind, instanța respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr. 96 din 04.02.2009 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 22.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - -- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
02.06.2009
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Valeria
