Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 222/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 222
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Valeria
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de "Apele Române" - Direcția Apelor împotriva deciziei civile nr. 37 din 21.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentă și consilier juridic pentru intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare în instanță.
, reprezentanții părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului, excepția calității procesuale pasive a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iaf ost tranșată prin încheierea din 30.06.2008 iar controlului judiciar a fost suspusă sentința pronunțată și nu încheierea.
Consilier juridic arată că, în conformitate cu prevederile articolului 52 alineatul 2 din Legea nr. 7/1996 împotriva încheierii de intabulare se poate face plângere la judecătorie ce este supusă apelului. Prin decizia nr. 72/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea. S-a reținut că Oficiul de cadastru nu face parte din categoria persoanelor ce ar avea drept să atace o astfel de încheiere.
Precizează că prima instanță, în dispozitivul hotărârii a arătat că sentința este atacabilă cu recurs. S-a formulat recurs iar instanța a calificat pricina ca și apel. La instanța de apel s-au adus argumente că Oficiul de cadastru nu poate fi chemat în judecată. Oficiul de cadastru nu poate ataca propriile încheieri, iar conform Înaltei Curți de Casație și Justiție toate încheierile rămân respinse, nu pot fi atacate.
Mai susține că, în conformitate cu prevederile nr.HG 1210/2004, agențiile și oficiile de cadastru sunt persoane juridice ce pot fi chemate în judecată.
Arată că a formulat corect calea de atac, aceasta este admisibilă. În plus, consideră că Legea nr. 7/1996 reprezintă izvor de drept iar Inalta C de Casație și Justiție a apreciat că Oficiul de cadastru nu mai are calitate procesuală. Se susține că Oficiul de cadastru nu poate fi chemat în judecată ca reclamant dar ca pârât sau intimat da.
Solicită, în conformitate cu prevederile articolului 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecarea cauzei.
Învederează instanței că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic solicită respingerea recursului ca inadmisibil și ca nemotivat, nu a fost indicat de către recurentă un temei de drept, se poate face analiza în cadrul procedurii necontencioase.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8497/ 7.07.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus respingerea plângerii formulată de Statul Român - prin Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor I ( I ).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reprezentanții petentei au solicitat, în numele Statului Român, înscrierea în registrul Cărții Funciare a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 219.523,40. așa cum rezultă din schița cadastrală întocmită de RL. (fila 15 din dosar ).
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.7/1999, valorile suprafeței, așa cum rezultă din măsurători, trebuie să coincidă cu cele care rezultă din actele de proprietari sau din orice alte înscrisuri deținute de petentă, în speță inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului din administrare (fila 7).
În acest înscris se prevede că malurile și cuvetele lacurilor de pe cursul Rediu au o suprafață de 15 ha. (150.000. teren) diminuată cu 69.523,40. față de suprafața ce rezultă din măsurători.
Reprezentanții petentei au insistat a se avea în vedere valoarea rezultată din măsurători, în favoarea statului operând prezumția calității de proprietar.
Ori aceasta este prevăzută de Constituție și legile speciale în materie, reprezentanții petentei nefăcând decât să afirme, fără a dovedi, faptul că în zonă terenul solicitat în plus este liber, neafectat altor activități ori persoane, ori făcând obiectul unor cereri de retrocedare nesoluționate pentru ca prezumția să fie operantă.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.37 din 21.01.2009, a respins apelul declarat de Statul Român prin Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor I și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că petentul Statul Român prin - Direcția Apelor - Iai nvestit instanța de fond cu o cerere având ca obiect plângere formulată împotriva încheierii de respingere nr. 10224/2008 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, privind intabularea dreptului de proprietate.
Prin cererea de apel, petentul-apelant critică sentința civilă susținând că este nulă deoarece instanța de fond a reținut că intimata I nu are personalitate juridică, motivarea instanței bazându-se pe Decizia nr. 72/ 2007 și nu pe dispozițiile art. 12 din nr.HG 1210/ 2004.
Însă, instanța de control judiciar a constatat că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară deși funcționează ca instituții publice și au personalitate juridică - potrivit dispozițiilor art. 12 din nr.HG 1210/2004 - în cauzele ce au ca obiect plângerile formulate împotriva încheierilor de respingere privind intabularea înscrierilor în cartea funciară, acestea nu au calitate procesuală pasivă (așa cum s-a pronunțat și prin Decizia nr. 72/ 2007).
În speță, cum obiectul cererii este plângere formulată de petentul Statul Român prin - Direcția Apelor, - în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996 -, împotriva încheierii de respingere a intabulării dreptului de proprietate, în mod corect instanța de fond a reținut că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I nu are calitate procesuală pasivă, respingând plângerea formulată de petent, soluție care a fost păstrată și în apel.
Administrația Națională "Apele Române" - Direcția Apelor Iad eclarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivul înscris în art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, se susține că decizia tribunalului este lovită de nulitate absolută deoarece a respins acțiunea reținând, în mod greșit, că I nu are personalitate juridică și, în consecință, acțiunea ar fi trebuit să fie introdusă în contradictoriu cu Agenția Națională de Cadastru, Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție
Recurenta susține că motivarea tribunalului este greșită, deoarece instanța de fond a făcut o aplicare criticabilă a HG nr.1210/2004, art.12.
Întrucât încheierea de respingere a intabulării a fost emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, calea de atac - prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.7/1996 - trebuia introdusă împotriva actului emis de acest organ.
Învederează recurenta că, în situația în care emitentul acestui act nu are personalitate juridică - așa cum a susținut Înalta Curte de Casație și Justiție B - toate încheierile de intabulare sunt lovite de nulitate.
Recurenta consideră că, în lumina HG nr.1210/2004 (art.12), Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară au personalitate juridică, hotărârea de guvern prevăzând expresis verbis acest lucru.
Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta face confuzie între noțiunile de personalitate juridică și capacitate procesuală pasivă.
Astfel, intimata arată că recurenta a criticat faptul că instanțele de judecată, inclusiv instanța supremă, ar fi reținut că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu au personalitate juridică, însă, în realitate, instanța se referă la calitatea procesuală pasivă a oficiilor.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea constată că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, Statul Român prin Agenția Națională Apele Române a solicitat, în contradictoriu cu I - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, desființarea încheierii de respingere nr.10224/2008 și intabularea dreptului de proprietate al Statului Român și de administrare al cu privire la suprafața de -,40 teren.
În ședința publică din 30.06.2008, judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a având în vedere decizia nr.72/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin sentința civilă nr.8497 din 7.07.2008 a respins plângerea pe fond.
Atât prin cererea de apel, cât și prin cea de recurs, Statul Român prin Agenția Națională "Apele Române" nu a formulat nicio critică în ceea ce privește modul de soluționare a fondului litigiului dedus judecății, astfel că sentința judecătoriei a devenit irevocabilă sub acest aspect.
Singura critică formulată în apel, cât și în recurs a vizat o presupusă reținere greșită a lipsei personalității juridice a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Însă, așa cum a învederat și intimata prin întâmpinare, Agenția Națională "Apele Române" a făcut confuzie între personalitatea juridică a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I și calitatea sa procesuală pasivă în pricina dedusă judecății.
juridică reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei entități colective de a fi persoană juridică, respectiv de a fi titulară de drepturi și obligații, la modul general.
Calitatea procesuală reprezintă o condiție ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte într-un proces și se determină în raport cu litigiul concret care se judecă.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Ambele instanțe au recunoscut personalitatea juridică a I, tribunalul motivând expres această recunoaștere în considerentele deciziei atacate.
În aceste condiții, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art.12 din HG nr.1210/2004, iar motivul de recurs înscris în art.304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este incident în speță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive care a fost admisă prin încheierea din 30.06.2008, recurenta nu a formulat critici concrete cu privire la aceasta nici prin cererea de apel și nici prin cererea de recurs, astfel că și încheierea de soluționare a excepției a devenit irevocabilă.
Hotărârea tribunalului este motivată clar, precis, convingător și conduce în mod logic la soluția din dispozitiv, astfel că nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de Agenția Națională "Apele Române" și se va menține decizia tribunalului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "Apele Române" - Direcția Apelor împotriva deciziei civile nr.37 din 21.01.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 22.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
16.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Valeria
