Anulare act. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.227
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 12 februarie 2009, privind judecarea recursurilor declarate de pârâții și și de recurentul pârât C împotriva deciziei civile nr. 418 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și sentinței civile nr.18955 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, mersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 19 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 09.06.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/1999 de BNP, respectându-se cota de 2/4 ce revine lui.
În fapt, reclamanta a arătat că de pe urma bunicului patern G, decedat în anul 1942, a rămas un loc de veci în C, cimitirul, zona II, parcela M, fișa 639/1970, în prezent fișa 9185/1972, în suprafață de 4,5/3ml, cu trei gropi, din care, una boltită, una cu doua cripte supraetajate, una simplă, două cruci de marmură și gard metalic.
Conform certificatului de moștenitor 215/12.02.1987, moștenitori sunt:, fiica cu o cota de 2/4, nepot de fiu, cu o cota de și, nepoata de fiu cu o cota de .
au achitat taxele de concesiune pe 25 de ani și impozitele anuale pentru două locuri de veci, de la moartea tatălui din 1983.
În anul 1987 s-a propus de către administrația cimitirului lotizarea, acceptată de către părți, astfel: 2/4, respectiv 2,25/3 ml la mijloc pentru, cu etajata, și câte, respectiv 1,15/3 ml la stânga și la dreapta pentru și. Acest fapt s-a consemnat în fișa administrației cimitirului și în chitanțele de concesiune.
a vândut in 05.12.1999 familiei, vecină cu părțile, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la BNP, două gropi, una boltită și una supraetajata, crucea de marmura și gardul metalic, declarând că au fost dobândite cu chitanța nr. 12251/1987, eliberata de fostul C, chitanța care este de fapt concesionarea pe 25 de ani și ascunzând faptul că aceste bunuri au fost moștenite de la tatăl său și din care ea are dreptul la 2/4.
Cumpărătorii, familia, a cunoscut aceasta situație, fiind vecin cu părțile din 1952, casa în care locuiește fiind cumpărată de la bunicii lor.
reclamantei, a murit în anul 2000 și a fost înhumată în supraetajată, peste soțul ei.
În anul 2000, pârâtul i-a donat reclamantei dreptul său de, conform certificatului de moștenitor, prin contractul de donație nr. 3733/14.11.2000 încheiat la BNP.
Reclamanta a mai arătat că în anexa la contractul de vânzare-cumpărare, chitanța de concesionare are data de 28.08.1987 și în contract se declară că la acea dată au fost obținute locurile de veci de la C, insa mai jos, pe dosul chitanței, este o ștampila care arată că s-a modificat fișa nr. 639 cu fișa noua nr. 9187/1972, amănunt care probabil nu a fost sesizat de notarul.
De asemenea, a mai solicitat să se recunoască lotizarea existentă în evidentele administrației cimitirului și în chitanțele de concesionare, respectiv 2/4, la mijloc, pentru și câte stânga-dreapta pentru și, precum și atribuirea, în exclusivitate a crucii mari de marmură, renunțând în schimb la din contravaloarea lucrărilor de la etajata și la crucea mică de marmură.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în vedere lotizării standard a unui mormânt în suprafața de 1,50/3m, moștenitorii s-au înțeles între ei și astfel, a renunțat în totalitate la partea sa, în favoarea reclamantei și a mătușii sale, sens în care, la data de 28.07.1987 a dat o declarație la C-Serviciul. Astfel, reclamanta și-a întregit suprafața unui mormânt de la 1,12/3 cât îi revenea, la dimensiunile normale de 1,50/3m, iar de la 2,25/3m la 3/3m.
Pârâtul a arătat că, pentru a ceda dreptul său, a primit de la o sumă de bani și bunuri de valoare. Cele două moștenitoare, reclamanta și au mers împreună în data de 28.07.1987 la C, unde au făcut răscumpărarea mormintelor astfel: pentru suprafața de 3/3m iar pentru 1,50/3
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune modificarea actului de vânzare-cumpărare numai pentru cota de 2/4, adică 2,25/3m pentru, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, arătând că a fost de bună credința, a cumpărat suprafața de 3/3m conform evidențelor de la C și administrația cimitirului.
În ceea ce privește lotizarea propusă de reclamantă, a arătat că aceasta este practic imposibilă, având în vedere normele tehnice de exploatare și distribuire a spațiilor din cimitire care prevăd că pentru un mormânt se alocă 1,50/3m, și în nici un caz mai mult sau mai puțin.
Reclamanta a formulat precizare prin care a arătat că pârâtul cunoștea situația reală a locurilor veci, în sensul că acestea au fost dobândite prin moștenire și nu prin fostul C, ascunzând la încheierea contractului, existența certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește declarația din 1987 pe care a dat-o fratele său, reclamanta a arătat că aceasta nu a fost primita de funcționarul de la fostul întrucât era nelegală-renunțarea la moștenire trebuia exprimată la emiterea certificatului de moștenitor, cota sa revenind de drept surorii, și nu mătușii.
Reclamanta a mai arătat că lotizarea realizata de administrația cimitirului a fost trecuta in fișa locului - și 9856 și s-a făcut și modificarea în chitanța de concesionare pe 25 de ani pentru - toate acestea, conform datelor din certificatul de moștenitor depus la administrație.
La data de 14.11.2006 pârâtul a formulat cerere reconvențională și cerere de chemare în judecată a altor persoane.
A solicitat să se constate nulitatea absoluta a contractului de donație autentificat sub nr. 3733/14.11.2000 încheiat între reclamanta și fratele său prin care pârâtul a donat surorii sale dreptul de folosință asupra cotei de din locul de veci cu trei gropi din care una simplă, una boltită și una etajată, cu o cruce de marmură albă, situată în Cimitirul din C, zona II, parcela M, având o suprafață de 4,5/3m, înregistrată în fișa nr. 639/1970, pentru cauză ilicită și imorală.
Pârâtul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/05.02.1999 a cumpărat de la, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, dreptul de folosința asupra unui loc de veci cu două gropi, una simplă și una cu două cripte suprapuse, având ca lucrări funerare o cruce de marmură albă și un gard din țevi metalice, situat în cimitirul, zona I, parcela M, înregistrata in fișa nr. 9186/1967. Actul de liberalitate încheiat între reclamantă și fratele său are o cauză ilicită și imorală, fiind lovit de nulitate absoluta întrucât aceștia au încheiat contractul de donație menționat deși știau că lor, vânduse inclusiv partea, respectiv J din partea la care renunțase în favoarea mătușii sale contra bunurilor primite.
De asemenea, a mai arătat că, după o luna de la declarația de renunțare a numitului, reclamanta și sa, respectiv la data de 28.08.1987, au concesionat pe 25 de ani locurile de înmormântare conform chitanțelor nr. 12252 și 12251. Astfel, a concesionat un mormânt pe 25 de ani, în suprafață de 1,15/3 m, în realitate fiind 1,50/3 m, iar a concesionat două morminte, respectiv un loc cu două morminte în parcela M, ceea ce rezultă că acestea, după declarația fratelui dată în 23.07.1987 au împărțit prin bună învoială locurile de veci.
La data de 14.11.2006, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/05.02.1999 de BNP, în ceea ce privește înstrăinarea gropii simple boltite, a Jd in lucrările funerare, respectiv crucea de marmură albă și gardul din țevi metalice situate în cimitirul, zona I, parcela M, înregistrat la fișa nr. 9186/1967, să se constate nulitatea absoluta parțială a actului de concesiune nr. 52823/20.04.2006 încheiat intre C și și și ieșirea din indiviziune asupra crucii din marmură albă și gardului din țevi metalice.
A arătat că declarația fratelui său, pe care acesta ar fi depus-o la Administrația cimitirelor, așa cum susține pârâtul, nu putea fi avută în vedere întrucât era vorba de o liberalitate ce avea ca obiect un imobil, liberalitate care trebuia să îmbrace forma autentică, fiind vorba practic de o donație, astfel că acea declarație este nulă și nu poate produce efecte juridice.
A mai arătat că C nu putea concesiona către pârâți decât supraetajată, din mijloc, și nu mai mult, întrucât restul fusese concesionat către reclamantă și fratele său, care ulterior, i-a donat dreptul său de folosința prin act autentic.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că, sa nu putea înstrăina pârâtului mai mult decât cota de din crucea de marmură albă și din gardurile împrejmuitoare întrucât restul era proprietatea sa și a fratelui său.
Reclamanta a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtul arătând că în cauză nu există motive de nulitate absoluta a contractului de donație. A precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâți a C și a numitei având în vedere, pe de o parte, că aceasta este parte în contractul de concesiune, iar pe de altă parte, gropile au fost cumpărate de pârâtul în timpul căsătoriei
Instanța, prin încheierea de ședința din 28 noiembrie 2006 dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți a numiților, și a
Pârâtul a formulat întâmpinare față de cererea reconvențională și cererea de introducere în cauză a altor persoane solicitând respingerea acestora ca nefondate și neîntemeiate.
Pârâtul a arătat că la data de 23 iulie 1987 dat o declarație de renunțare la dreptul său în ceea ce privește dreptul de folosință asupra locurilor de veci, declarație care însă nu a fost primita de Administrația cimitirelor întrucât nu era făcuta in forma autentica prevăzuta de lege, nefiind reținută și nici înregistrată la acea dată. A mai arătat că împreună cu sora sa, reclamanta, a achitat taxele aferente pentru doua locuri, fișa 9185, din anul 1987 și până în anul 2000, când i-a donat surorii sale cota sa parte de pe care o deținea conform certificatului de moștenitor nr.215/12.02.1987.
A mai arătat de asemenea că actul de donație nr. 3733/14.11.2000 pe care l-a încheiat cu sora sa este perfect valabil.
Pârâta a formulat la data de 11 iunie 2007 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta ca neîntemeiată.
Caa rătat că, potrivit evidentelor sale, la data de 23.07.1987, și au solicitat către C (al cărui succesor este în prezent ) reconcesionarea locurilor de veci, în baza certificatului de moștenitor nr. 215/1987. La aceeași data, pârâtul a dat o declarație prin care a renunțat la dreptul său asupra locurilor de veci în favoarea mătușii sale și a surorii. În baza cererii și a acestei declarații, s-a hotărât, reconcesionarea locului de veci către - două morminte cu suprafața totală de 3/3m - și -un mormânt cu suprafața de 1,5/3 m), ajungându-se la aceste suprafețe prin rotunjire, astfel încât să existe o împărțeală echitabilă conform cotelor, deși la acea dată dimensiunile unui loc de veci era de 1,20/3m. s-a consfințit prin chitanța nr. 12251/28.08.1987 pentru și 12252/28.08.1987 pentru, chitanțe prin care s-a achitat contravaloare concesiunii, acestea ținând loc de act de concesiune.
Pârâta Cam ai arătat că, în baza acestei concesiuni din anul 1987, a înstrăinat, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 104/1999, dreptul său de folosința asupra locului de veci cu două gropi pe care îl avea, odată cu dreptul de proprietate asupra lucrărilor funerare, către.
La data încheierii actului de donație, atât donatorul cat și donatara au ascuns faptul că se renunțase inițial la dreptul asupra cotei de din locul de veci, și că cealaltă moștenitoare a lui G dobândise deja două locuri de veci cu dimensiunea totală de 3/3m, așa cum a fost înțelegerea dintre ei în anul 1987.
În ceea ce privește solicitările reclamantei cu privire la lucrările funerare, pârâta Cai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin cererea de la fila 87 dosar depusa de reclamanta personal, aceasta a solicitat să se ia act că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, aspect pus in discuția părților la data de 10.12.2007, pârâții față de această cerere, și anume numiții și fiind de acord a se lua act de aceasta renunțare.
Prin sentința civilă nr.18955 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s- luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune.
fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților, și C,
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 104/1999 la BNP "M " în ce privește vânzarea-cumpărarea dreptului de folosință asupra unei gropi simple și a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra următoarelor lucrări funerare: o cruce de marmură albă și un gard de țevi metalice, toate bunurile menționate mai sus fiind situate în cimitirul, zona I, parcela M și fiind înregistrate in fișa 9186/1967 a fostului
S- constatat nulitatea absoluta parțială a actului de concesiune nr. 52873/20.04.2006 cu privire la concesionarea către parații reclamanți și a suprafeței de 0,75/3m ce constituie parte dintr-o groapă simplă situată în cimitirul, zona I, parcela
S- respins cererea reconvențională formulată de pârâții și.
A fost admisă înp arte cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și au fost obligați în solidar pârâții la plata către aceasta a sumei de 462,6 lei cu acest titlu.
A fost respinsă cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
În mod greșit și cu rea credință s-a încheiat atât contractul de vânzare cumpărare lucrări funerare autentificat sub nr. 104/1999 de BNP, cat si actul de concesiune încheiat la data de 20.04.2006 pentru dreptului de folosința asupra unei gropi simple și a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra următoarelor lucrări funerare: o cruce de marmură albă și un gard de țevi metalice, toate bunurile menționate mai sus fiind situate în cimitirul, zona I, parcela M și fiind înregistrate in fișa 9186/1967 a fostului
Potrivit art. 813.civ. donațiunile dintre vii se fac, sub sancțiunea nulității absolute, in forma autentica, astfel încât declarația sub semnătura privată dată de către pârâtul la data de 23.07.1987, prin care cedează dreptul din moștenirea rămasă de pe urma autorului său G celorlalte două moștenitoare, si, nu poate produce efecte juridice. De asemenea, din Regulamentul tip privind administrarea cimitirelor și crematoriilor localităților de la filele 76 -84 dosar, și anume din nota de la fila 84 dosar, reiese că ulterior datei de 22.10.1983 nu se mai pot încheia acte de donație sau vânzare cumpărare a dreptului de concesiune și a bunurilor funerare, transmiterea concesiunilor și a bunurilor urmând a se face doar pe baza certificatului de moștenitor, precum și că cedări de concesiuni pentru locurile libere se pot face doar in favoarea.
Ca atare, și prin prisma prevederilor acestui regulament, declarația dată de acest parat nu putea avea nici un efect juridic, aceasta survenind ulterior datei de 22.10.1983.
S- constatat ca atare, că atât defuncta, cât și pârâții au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare lucrări funerare indicat.
cunoștea ca nu avea dreptul de vândă si partea ce i se cuvenea nepotului sau, iar in ce privește pârâții, in favoarea acestora nu se poate retine buna credința, deoarece aceștia nu au făcut nici un demers in cercetarea titlului autoarei lor. B credință se reține prin raportare la omul diligent, care efectuează toate demersurile necesare stabilirii situației juridice a bunului pe care îl achiziționează, ori pârâții nu au avut comportamentul omului diligent.
Instanța mai reținut, din actele depuse la dosar și din interogatoriu luat, că în realitate, numiții cunoșteau situația juridică a plațului funerar, și au ascuns-o notarului public tocmai pentru a achiziționa de la numita mai mult decât aceasta putea înstrăina.
In ce privește parata C, în condițiile în care aveau la dosarul de concesiune certificatul de moștenitor, în condițiile în care cunoșteau că declarația numitului nu poate avea nici un fel de efecte juridice, pe de-o parte, deoarece actul de donație trebuie încheiat în formă autentică, iar pe de altă parte, deoarece era doar un act unilateral, neacceptat de celelalte moștenitoare, în lipsa acestei acceptări respectiva declarație neavând valoare de contract și nepurtându-se face schimbul în rol, precum și avându-se in vedere ca la dosarul locului de veci se găsea cererea numitului înregistrată sub nr. 3907/1992 - deci ulterioară actului sub semnătură privată de donație a drepturilor sale - prin care acesta solicita concesionarea unui loc de veci de un mormânt din cele 4 existente în plațul respectiv, cererea pe care este întocmit un referat de către directorul instituției datat 14.04.1992, prin care se propune concesionarea conform certificatului de moștenitor, reclamantei și acestui pârât urmând a li se concesiona câte un mormânt, iar numitei suprapusă -, s-a reținut că și aceasta a dat dovada de rea credință la încheierea actului de concesiune.
Ca atare, și acest act de concesiune, este, în conformitate cu prev. art. 966.civ. nul absolut parțial cu privire la concesionarea către pârâții reclamanți și a suprafeței de 0,75/3m ce constituie parte dintr-o groapă simplă situată în cimitirul, zona I, parcela M, fiind încheiat în frauda drepturilor reclamantei, și având, ca atare cauza ilicită.
În ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți și, instanța a respins-o ca neîntemeiată, deoarece contractul de donație a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, pârâtul fiind titularul dreptului înstrăinat reclamantei, în condițiile în care, așa cum s-a arătat deja, declarația sub semnătura privată, fără dată de înregistrare la pârâta C, a numitului, de renunțare la partea sa din moștenire - fila 128 dosar, nu putea produce efecte juridice, atât pentru lipsa de formă, potrivit prev. Art. 813.civ. cât și avându-se in vedere că este doar un act unilateral, și, în lipsa acceptării donației de cele două moștenitoare, transferul dreptului asupra bunului nu se poate produce, neexistând un contract valabil încheiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și.
Apelul nu a fost motivat.
În cererea de apel a pârâților și se expune și se reia starea de fapt așa cum este apreciată de către apelanți, se invocă buna credință și faptul că reclamanta a acționat fără să îi anunțe despre intențiile sale.
A formulat întâmpinare reclamanta solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.418 din 09 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins apelurile declarate de pârâții, C, împotriva sentinței civile nr. 18955 din 17.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimatul-pârât.
Analizând sentința atacată în ansamblu, tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o corectă apreciere a mijloacelor de probă și a înlăturat efectele unor acte sub semnătură privată ce nu pot avea sau produce efecte juridice.
Astfel s-a motivat că în mod corect a reținut instanța că actul de vânzare-cumpărare nr.104/1999 autentificat la notarul public a avut la bază o chitanță de concesiune care însă nu identifică locul de veci, că un contract de donație care nu respectă forma autentică este lovit de nulitate și nu poate avea nici un efect juridic și, de asemenea, că părțile contractante nu au avut în vedere și au ignorat mențiunile din certificatul de moștenitor, care atestă calitatea și cotele ce se cuvin moștenitorilor din masa succesorală. De asemenea, în mod corect a fost analizată cauza de nulitate privind cauza ilicită la încheierea actului de concesiune și reținută împrejurarea că pârâții cunoșteau situația gropilor și mormintelor ce au făcut obiectul concesiunii.
Cu privire la cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat între reclamanta și pârâtul, s-a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu succesiunea actelor încheiate și constatând, în consecință, că actul este încheiat cu respectarea condițiilor de valabilitate.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat recurs pârâții și, precum și pârâta
Recurenții și au motivat în esență următoarele:
S-a constatat nulitatea absolută parțială, privind dreptul de folosință asupra unei gropi simple, fără a se preciza cota, deși chiar prin acțiune s-a solicitat respectarea cotei de 2/4, conform certificatului de moștenitor.
S-a reținut în mod greșit reaua credință a pârâților, cu referire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, fără a fi administrate probe concludente în acest sens, și, mai mult, fără a se răspunde acestor critici formulate în apel. Sub acest aspect s-a arătat că recurenții au depus toate diligențele pentru a afla situația juridică a imobilului, fiind convinși că aparține în totalitate vânzătoarei, iar reaua credință se poate reține cu privire la, care, deși renunțase la dreptul său, a încheiat totuși contractul de donație, ce privește bunul care nu-i mai aparținea.
S-a arătat, de asemenea, că partajarea efectivă a gropii și monumentelor funerare, practic, nu se poate efectua, având în vedere cotele ce se cuvin fiecărei părți; eventual, sub acest aspect, se impunea efectuarea unei expertize.
În drept s-au invocat prev.art.304 pct.9 pr.civ.
Recurenta Cam otivat, în esență, că aprecierea instanței, cu referire la reaua credință a recurentei la încheierea actului de concesiune este greșită, întrucât Regia a procedat la reconcesionarea locului de veci în baza cererii exprese a lui, care a renunțat practic la dreptul său asupra locului de veci în cauză; renunțarea la drept nu poate să fie asimilată cu donația, a cărei încheiere necesită forma autentică.
În drept s-au invocat de asemenea dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. - ca motiv de nelegalitate a hotărârilor.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, arătând în esență că motivele invocate de recurenți sunt neîntemeiate, hotărârile atacate fiind legale și solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de Tribunal, prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și a actului de concesiune, respingându-se cererea reconvențională, având ca obiect nulitatea contractului de donație, s-a motivat în principal pornind de la calificarea juridică dată Declarației din 23 iulie 1987 - act sub semnătură privată - prin care declară că este de acord ca partea sa din moștenire din locul de veci, să fie atribuită comoștenitoarelor și.
Calificând în mod greșit această Declarație, ca un act de donație, instanța a reținut că nu îndeplinește cerințele art.813 civ. nefiind în formă autentică și, prin urmare, nu produce efecte juridice, bunul ce a făcut obiectul Declarației, rămânând în patrimoniul donatorului.
S-a motivat de asemenea că, față de Regulamentul privind administrarea cimitirelor și crematoriilor, după data de 22 oct.1983, nu se mai puteau încheia acte de cedare a dreptului de concesiune și a bunurilor funerare, astfel încât, și sub acest aspect, Declarația dată de pârât, nu putea avea nici un efect juridic.
S-a reținut în esență că actele ulterioare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 1999 și actul de concesiune din 2006 - prin care s-a dispus de bunul pârâtului - sunt lovite de nulitate, dată fiind reaua credință a vânzătoarei, a cumpărătorilor și a C, care știau că bunul aparține pârâtului; contractul de donație încheiat de acesta cu reclamanta, în anul 2000, este perfect valabil, pârâtul fiind titularul dreptului înstrăinat, în condițiile în care Declarația din 23 iulie 1987, nu putea produce efecte juridice, atât pentru lipsa formei, cât și în lipsa acceptării donației de cele două moștenitoare.
Or, Declarația din 23 iulie 1987, nu constituie un înscris care să facă dovada certă că părțile au încheiat un contract de donație.
În atare situație, aplicând regulile de interpretare a convențiilor prev.de art.977- 985 civ. se constată că această declarație reprezintă un act de renunțare la un drept - în speță, dreptul din moștenire ce i se cuvine, conform certificatului de moștenitor - care, chiar dacă este făcut cu intenția de a gratifica (și ar putea constitui o "donație" indirectă) pentru a fi valabil, nu trebuie să fie încheiat în formă autentică.
Ceea ce se verifică, în cazul acestor acte, este numai dacă în cuprinsul lor se reflectă realitatea, în speță, dacă pârâtul a dat o astfel de Declarație, prin care a renunțat la un drept al său.
Sub acest aspect, înscrisul respectiv nu s-a contestat, pârâtul recunoscând prin cererile depuse la dosar, între care și întâmpinarea din 15 ianuarie 2007, că Declarația din 23 iulie 1987 reprezintă acordul său de a renunța la partea sa din moștenirea (deja dezbătută, conform certificatului de moștenitor), în favoarea mătușii și surorii sale.
În consecință, înscrisul în discuție, reflectând un act real de voință, de renunțare la un drept, sub acest aspect este perfect valabil.
Prin urmare, Declarația din 23 iulie 1987, neconstituind un contract de donație, în sensul prev.de Codul civil, nu se cer a fi întrunite, pentru validitate, cerințele art.813-814 civ. privind forma autentică și acceptarea donației.
Prin acest înscris pârâtul a renunțat numai la un drept al său, fără să facă vreo operațiune interzisă de legislația în vigoare, astfel încât, dată fiind valabilitatea acestei renunțări, toate actele încheiate ulterior - prin neluarea în calcul a dreptului pârâtului - sunt perfect valabile.
După cum rezultă din actele dosarului, în aceeași zi de 23 iulie 1987, și, au solicitat către (în prezent C) reconcesionarea locului de veci în cauză și, în baza cererii acestora și a Declarației dată de, s-a hotărât reconcesionarea locului de veci către cele două moștenitoare, fiind atribuită pentru fiecare câte o suprafață, în așa fel încât să existe o împărțire echitabilă.
Această reconcesionare s-a consfințit prin chitanțele nr.12251/28.08.1987 - pentru și nr.12252/28.08.1987 - pentru, prin care s-a achitat valoarea concesiunii.
Deci, chiar reclamanta a înțeles să dea eficiență Declarației fratelui său și să împartă locul de veci numai cu pârâta.
În aceste condiții, actele ulterioare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare - prin care a dispus de dreptul său de folosință în favoarea familiei - și actul de concesiune încheiat între pârâții și, sunt valabil încheiate, neexistând rea credință a părților, atâta timp cât actele nu au vizat drepturi de care părțile nu puteau să dispună.
Prin urmare, soluția de admitere a acțiunii și constatare a nulității celor două acte, este nelegală.
În ceea ce privește contractul de donație, autentificat sub nr,3733/14 nov.2000, - prin care pârâtul - donează reclamantei dreptul de folosință asupra cotei de dobândită conform certificatului de moștenitor nr.215/1987 - acesta este lovit de nulitate, în considerarea Declarației dată de donator la 23 iulie 1987 - prin care a renunțat la dreptul ce i se cuvenea conform certificatului de moștenitor - și a relei credințe a ambelor părți la încheierea contractului, care au urmărit fraudarea intereselor pârâților.
Atât donatorul, cât și donatara, au încheiat contractul de donație cu privire la cota parte menționată în certificatul de moștenitor - folosind deci acest act și dând astfel aspect de legalitate contractului de donație - deși donatorul își exprimase fără echivoc renunțarea la acest drept în favoarea donatarei și a celeilalte moștenitoare, care, la rândul său, înstrăinase dreptul ce i se cuvenea, pârâților.
Bunul, respectiv cota înstrăinată de donator, nu mai era în patrimoniul acestuia, contractul s-a întemeiat și pe o cauză ilicită, astfel încât, nefiind îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor, prev.de art.948 pct.3,4 civ. cererea de constatare a nulității, este întemeiată.
Ca atare, soluția de respingere a cererii reconvenționale, cu referire la nulitatea contractului de donație, este nelegală.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză sunt incidente motivele de modificare a hotărârilor prev.de art.304 pct.8 și 9 pr.civ. în baza art.312 alin.2 pr.civ. se vor admite recursurile și se va modifica decizia Tribunalului, în sensul că se vor admite apelurile, se va schimba în parte sentința Judecătoriei, se va respinge acțiunea precizată, se va admite cererea reconvențională, se va constata nulitatea absolută a contractului de donație și se vor menține restul dispozițiilor sentințe, cu privire la renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și și de pârâta C împotriva deciziei civile nr. 418 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și sentinței civile nr.18955 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
Modifică în tot decizia menționată, în sensul că admite ambele apeluri declarate de pârâții, și C împotriva sentinței civile nr.18955 din 17.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, și schimbă în parte sentința, după cum urmează:
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanta împotriva pârâților, și.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâții și.
Constată nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.3733/2000 de BNP -
Menține restul dispozițiilor sentinței numai cu privire la renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
03.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
