Anulare act. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.228
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 12 februarie 2009 privind judecarea recursului declarat de reclamanta Universitatea din C împotriva deciziei civile nr. 436 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentintei civile nr. 2930 din 29 februarie 2008 pronuntata de Judecătoria Craiova nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Municipiului C și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 19 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de.
1. Prin sentința civilă nr. 2930 din data de 29.02.2008, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea din împotriva pârâților Primarul Mun.C și, ca fiind lipsita de interes.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond stabilit urmatoarele:
La data de 17 dec. 2007, reclamanta a chemat in judecata paratii si Primarul mun. C, pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunbta sa se constate nulitatea absoluta partiala a Dispozitiei nr 27719 din 24 nov. 2006, intrucat au fost incalcate normele legale imperative prevazute de Legea 10/2001 cu privire la competenta emitentului actului, respectiv disp. art. 22 din lege potrivit carora notificarea se solutioneaza de catre persoana juridica detinatoare, calitate pe care o are reclamanta din anul 1972. Prin urmare, toata procedura prealabila si actul final - dispozitia, erau de competenta exclusiva a reclamantei, astfel ca in mod gresit primarul mun. Cas olutionat Notificarea si nu a dispus declinarea competentei in favoarea reclamantei.
Prin intampinarea de la 17 ianuarie 2008, parattul a invocat exceptia lipsei de interes a actiunii si a solicitat analizarea cererii diin aceasta perspectiva si respingerea ca atare.
De asemenea, paratul Primarul mun. Caf ormulat intampinare, solicitand respingerea actiunii intrucat reclamanta nu justifica un interes legitim, nascut si actual, personal si direct, in promovarea cererii.
Analizand exceptia invocata in raport cu actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentința nr. 140/23.04.2007 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția contencios Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4525/22.11.2007 a ICCJ, s-a admis acțiunea reclamantului și cererea de intervenție formulată de Consiliul Local C în interesul reclamantului, împotriva pârâților Ministerul Educației și Cercetării, Ministrul Educației și Cercetării și Universitatea din C și s-a anulat în parte Ordinul nr. 3839/14.05.2004 emis de pârât pentru suprafața de 24.028 mp situată în C,- A ce aparține reclamantului.
Judecătoria Craiovaa reținut că reclamanta nu trebuie doar să afirme existența unui drept de proprietate al său asupra terenului pentru a dovedi interesul legitim în promovarea acțiunii, așa cum a arătat în răspunsul la întâmpinare, ci trebuie să justifice existența acestui interes prin aceea că are în mod efectiv dreptul de proprietate respectiv, aspect rezultat dintr-un act doveditor.
Ori, ca urmare a anulării parțiale a Ordinului nr. 3839/14.05.2004, reclamanta nu mai deține acest drept în patrimoniul său, deci nu își mai poate justifica interesul ca o condiție necesară pentru exercitarea acțiunii civile, astfel că instanța a admis excepția invocată de pârâți.
S-a mai reținut că, potrivit considerentelor sentinței nr. 140/23.04.2007, terenul face parte din domeniul privat al municipiului C, situație în care este aplicabil art. 21, alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta Universitatea din C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta arată că are interes în promovarea unei acțiuni prin care să desființeze titlul de care se prevalează pârâtul deoarece, dacă ar dovedi că dispoziția nr. 27719/2006 a Primarului mun. Caf ost emisă nelegal, ar rămâne cu posesia netulburată a terenului și ar exercita în continuare în fapt toate prerogativele dreptului de proprietate.
Apelanta a arătat că, raportat la obiectul pricinii, acela de verificare a legalității și temeiniciei emiterii dispoziției nr. 27719/2006 a Primarului mun. C, prin expresia "afirmarea unui drept", în concret, raportat la speța dedusă judecății înseamnă că apelanta reclamantă înțelege să invoce dreptul său, ca persoană juridică deținătoare a terenului de a rezolva notificările de restituire a terenurilor care sunt în posesia sa, prin emiterea unei dispoziții în temeiul Legii 10/2001, în condițiile în care art. 22 din Legea nr. 10/2001 este în sensul că notificarea se adresează "persoanei juridice deținătoare".
A mai arătat apelanta că terenul era în patrimoniul său nu numai faptic ci și scriptic, ca urmare a ordinului nr. 564/S din 28.06.1972 emis de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și a Apelor, și prin decizia Prefecturii D nr. 73 din 09.02.1991, documentația topo a Complexului Electrotehnică.
Pârâtul Primarul Municipiului Cad epus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului promovat de Universitatea din C, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În fața instanței de apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
2. Prin decizia civila nr. 436/19 sept. 2008 Tribunalul Dolja respins apelul reclamantei UNIVERSITATEA DIN C, împotriva sentinței civile nr. 2930 din data de 29.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, și.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a apreciat că instanța de fond a procedat în mod corect respingând acțiunea ca fiind lipsită de interes, din moment ce interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
Or, la momentul promovării de către apelanta reclamantă a acțiunii prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 27719/2006 a Primarului mun. C, 17.12.2007, fusese pronunțată deja de Curtea de APEL CRAIOVA, sentința nr. 140/23.04.2007 prin care s-a anulat în parte Ordinul nr. 3839/14.05.2004 pentru suprafața de 24.085 mp situată în C,-, ce aparține pârâtului intimat.
Prin hotărârea susmenționată, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut cu putere de lucru judecat că suprafața de 24.028 mp nu a făcut niciodată parte din baza materială a Universității din C, iar din momentul preluării și până în prezent posesia și folosința acestuia au aparținut autorității administrative locale.
S-a concluzionat astfel ca sunt neîntemeiate susținerile reclamantei apelante, în sensul că dacă s-ar constata nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 27719/2006 a Primarului mun. C, ar rămâne cu posesia netulburată a terenului și ar exercita în fapt toate prerogativele dreptului de proprietate, cât timp acest drept de proprietate a fost desființat prin sentința nr. 140/23.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4525/22.11.2007 a ICCJ.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 9678/11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost admisă cererea formulată de petentul și s-a dispus rectificarea CF nr. 36487, în sensul că s-a dispus radierea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 24.028 mp din suprafața de 54.244,88 mp de pe numele pârâtei Universitatea din C înregistrată în CF sub B1 și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe pe numele reclamantului sub B2.
Chiar în cazul în care s-ar constata nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 27719/2006 a Primarului mun. C, reclamanta apelantă nu poate fi considerată "unitate deținătoare" așa cum a fost definită în capitolul 2 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989: "entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste)", titlul său de proprietate fiind anulat la rândul lui.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen, motivat si timbrat apelanta reclamanta Universitatea din C, criticand hotararea pentru nelegalitate.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: instanta de apel nu a analizat apelul declarat in cauza prin prisma motivelor scrise, nefiind motivat in fapt si in drept, fiind preocupata sa substituie motivarea instantei de fond cu o noua motivare. Arata ca, desi este posibil in dreptul nostru intern sa se pastreze solutia si sa se schimbe motivarea, dar ca ar fi corect, in caz ca se foloseste acest procedeu, sa se reflecte acest aspect in cuprinsul motivarii, dar in cauza nu s-a procedat asa.
Sustine ca, in mod gresit s-a aratat ca reclamanta ar fi afirmat ca este suficient sa afirme un drept pentru a se retine conditia interesului in exercitarea actiunii civile, caci in realitate prin raspunsul sau la intampinare, a trecut in revista cele 4 conditii pe care trebuie sa le intruneasca interesul - privit la randul sau, ca o conditie de exercitare a actiunii civile si ca, atunci cand a subliniat caracterul legitim al interesului, s-a facut trimitere (prin prisma doctrinei si practicii) la stransa legatura care exista intre acest caracter si afirmarea dreptului - ca o conditie de exercitare a actiunii civile.
Arata, in consecinta ca, indiferent de afirmatia facuta de reclamanta, desi este si limpede, nu este acceptabila aprecierea facuta in prima instanta in sensul ca, aceasta conditie a interesului ar fi indeplinita numai atunci cand partea are in mod efectiv dreptul si acest aspect rezulta dintr-un act doveditor, prin aceasta interpretare s-ar limita accesul la justitie prin conditionarea acestuia de existenta unui inscris doveditor al dreptului atunci cand obiectul actiunii nu il constituie nici macar revendicarea, ci verificarea conditiilor de valabilitate a actului emis pe numele partii adverse.
Mai arata ca, in mod gresit, instanta de apel apreciaza ca in situatia in care s-ar constata nula dispozitia atacata, reclamanta nu ar exercita prerogativele dreptului de proprietate, intrucat a fost desfiintat prin sentinta 140/2007 a Curtii de APEL CRAIOVA, facandu-se abstractie de faptul ca din anul 1972 - anul intrarii inposesie, reclamanta detine terenul, potrivit tuturor actelor depuse in borderou in primei instante.
Sustine, in final ca nu este vorba despre dreptul de proprietate si ca interesul in promovarea actiunii de, este conservarea posesiei terenului si preintampinarea eventualelor actiuni ale paratului care ar pune in pericol aceasta posesie - cum ar fi radierea din CF, actiunea in revendicare, subliniind ca din anul 1972 si pana la promovarea actiunii in contencios administrativ de catre paratul, folosinta acestui teren nu i-a fost niciodata tulburata.
De asemenea, arata ca in mod gresit s-au retinut considerentele din sentinta 140/2007 a Curtii de APEL CRAIOVA, potrivit carora terenul nu a apartinut bazei tehnico-materiale a universitatii, intrucat acestea nu se bucura de autoritate de lucru judecat si, oricum in ceea ce priveste posesia, paratii au recunoscut ca apartine reclamantei de astazi, de vreme ce au formulat actiunea in contencios si au adresat notificari pentru predarea terenului.
Astfel, subliniaza ca este nerelevant ca s-a stabilit faptul inscrierii gresite a terenului ca apartinand bazei tehnico-materiale a universitatii si ca aceasta imprejurare nu conduce la concluzia pierderii prerogativelor folosintei bunului si a inexistentei interesului in promovarea actiunii, a carei finalitate ar fi: chiar daca nu se recunoaste dreptul sau de proprietate, se urmareste conservarea folosintei bunului in caz de succes al cererii de si, mai mult - pe fond ar putea sa incerce dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, in caz ca ar dovedi ca acest teren nu a apartinut niciodata parintilor paratului.
O alta critica se refera la faptul ca instanta de apel nu a respectat dreptul la aparare si nu s-a dat apelantei posibilitatea sa puna concluzii asupra chestiunii ce vizeaza fondul, respectiv calitatea de "unitate detinatoare", asupra careia tribunalul a facut aprecieri in finalul considerentelor, desi actiunea s-a respins pe exceptie, iar nu pe fond.
Solicita completarea probatoriilor cu inscrisurio noi.
Invoca in drept, cazurile de recurs de modificare prev de art 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Solicita admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, pentru solutionarea actiunii pe fond.
S-au depus: taxa timbru, imputernicire avocatiala, inscrisuri: Decizia 73/91 a Prefecturii D, Memoriu justificativ - Obiectiv spatiu de invatamant la facultatea C, adresa 9447/90 a Universitatii C catre., Autorizatie executare lucrari 397/1073, Autorizatia 600/1972 executare lucrari, Referat Consiliul Popular judetean privind autorizarea executarii lucrarilor solicitate, cererea nr. 13753/1972 a Universitatii din C pentri eliberare autorizatie, Adrsa nr. 79250 de aprobare a proiectului, Aviz, Memnoriu justificativ, proces-verbal de schimb terenuri 1972 dintre IAS C si Universitatea C, Ordin nr. 564/S/1972 al, Acord prelabil de amplasament, certificat de urbanism nr. 80/1992 pentru extindere facultatea de Electrotehnica, decizia civila nr. 544 din 16 iunie 2008 Curtii de APEL CRAIOVA Dosar -, Decizia nr. 370 din 23 ianuarie 2008 ICCJ pronuntata in Dosar -.
Recurenta a depus si concluzii scrise prin care reitereaza sustinerile si argumentele din cererea de recurs, solicitand admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Intimata parata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararilor pronuntate in cauza, ca fiind legale. Arata ca sentinta nr. 140/2007 a Curtii de APEL CRAIOVAa devenit irevocabila prin decizia nr. 4525 din 22 nov. 2007 ICCJ, fiind respinsa si o contestatie in anulare formulata de recurenta de astazi, de catre aceiasi ICCJ, prin decizia nr. 1448 din 3 aprilie 2008, precum si faptul ca dupa acest litigiu, a fost emis Ordinul 4873/2008, prin care s-a anulat partial Ordinul 3839/2004, acesta din urma fiind emis in timp ce imobilul se afla in cursul procedurii prev. de legea 10/2001, iar terenul facea parte din proprietatea privata a mun. C, unde s-ar intoarce in cazul in care s-ar anula dispozitia primarului.
In concluzie, arata ca instantele au interpretat corect actele si lucrarile dosarului si au retinut ca reclamanta nu poate justifica un interes legitim in actiunea sa, de vreme ce anterior s-a stabilit printr- hotarare judecatoreasca opozabila acesteia, ca Ordinul 3839/2004 a fost nelegal, ca terenul a apartinut de la preluare si pana la restituire autoritatii locale, fiind restituit in proprietate pe vechiul amplasament, paratului.
S-au depus: proces-verbal de punere in executare, Referat de verificare a Dispozitiei atacate de catre institutia Prefectului, Certificat de nomenclatura stradala, decizia nr. 1448 din 3 aprilie 2008 ICCJ, certificat urbanism, plan de situatie, extras CF, ordin 4873/2008.
Recursul este nefondat si se va respinge ca atre, pentru considerentele ce se vor arata in continnuare:
Cererea de recurs este ampla ca motivare, astfel ca pentru o buna gestionare a criticilor aduse si pentru rezolvarea punctuala a acestora, Curtea deceleaza motivele de recurs de multitudinea argumentelor aduse in sprijinul acestora si identifica in esenta, urmatoarele motive de recurs, ce vizeaza hotararea recurata, respectiv: 1. nerezolvarea tuturor motivelor de apel; 2. modul cum s-a procedat in apel prin substituirea motivarii primei instante; 3. nemotivarea in fapt si in drept a deciziei; 3. incalcarea dreptului la aparare prin nepunerea in discutie a unei imprejurari de fapt si de drept ce viza fondul cauzei; 4. rezolvarea gresita a exceptiei lipsei de interes in promovarea actiunii de, prin confuzia ce se face intre afirmarea unui drept si eistenta acestuia.
Motivele vor fi analizate comasat, avand in vedere ca o serie de argumente decurg unele din altele si raspund in egala masura la mai multe critici in acelasi timp.
In cauza s-a promovat o actiune avand ca obiect constatarea nulitatii absolute dispozitiei nr. 27719/ 24.11.2006, act juridic emis de catre Primarul mun. in procedura Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, in procedura solutionarii notificarii formulata de catre paratul.
In mod corect in cauza de s-a rezolvat exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii, solutia primei instante fiind pastrata de catre tribunal, care in mod complet si judicios a raspuns motivelor de apel cu care a fost investita, nefiind incalcat dreptul la aparare al partilor, toate imprejurarile de drept fiind puse in discutia acestora, respectandu-se astfel si principiul oralitatii si al contradictorialitatii.
In ceea ce priveste motivarea, care este o cerinta de continut iar nu de volum, aceasta raspunde tuturor criticilor formulate in apel, fiind aratate imprejurarile care au creat convingerea instantei, iar cu privire la lipsa motivarii in drept a solutiei, se observa indicarea celui de drept procesual cu privire la respingerea apelului si cea de drept material cu privire la entitatea ce solutioneaza notificarea - atunci cand se demonstreaza nesatisfacerea atributelor vizand caracterul actual, direct si personal ale interesului.
In ceea ce priveste neindicarea vreunui temei in drept in analizarea interesului - ca cerinta de exercitare a actiunii si a atributelor sale, trebuie subliniat ca nu exista o definitie legala a interesului, ca si in cazul nulitatii actului. Un argument in acest sens il constituie si imprejurarea ca prin cererea de chemare in judecata reclamanta nu a invocat un temei in drept al cererii raportat la obiect, ci a indicat dispozitiile legale si caracterul imperativ al acestora, ce ar fi fost incalcate prin emiterea actului, sanctionat prin urmare, cu nulitatea absoluta.
Asadar, cu privire la recursul declarat, sunt necesare urmatoarele precizari: excepția este mijlocul procesual prin care, în condițiile legii, partea interesată sau instanța din oficiu invocă, în cadrul procesului civil, fără a pune în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune ori, dimpotrivă, aplicarea normelor legale referitoare la acestea urmărind, după caz, întârzierea sau împiedicarea judecatii.
După obiectul asupra căruia poartă, excepțiile procesuale se clasifică în excepții de procedură și excepții de fond.
Excepțiile de fond privesc lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune. Sunt excepții de fond următoarele: excepția lipsei de interes, excepția puterii de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției.
In cauza, in scopul impiedicarii judecatii, cei doi parati au invocat exceptia de fond a lipsei de interes, ca o conditie referitoare la subiectul ce actioneaza, aratand faptul ca reclamanta nu justifica un interes legitim, nascut si actual, personal si direct, in promovarea cererii, avand in vedere ca intr-un litigiu anterior avand ca obiect anularea Ordinului nr. 3839/2004, s-a admis actiunea paratului si s-a dispus anularea in parte a ordinului, in baza caruia reclamanta isi intemeia dreptul sau de proprietate.
Or, in cauza s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a dispozitiei de restituire emisa de primar in procedura Legii 10/2001, invocandu-se faptul ca au fost incalcate norme legale imperative cu privire la stabilirea persoanei juridice detinatoare care atrag nulitatea actului, iar in raspunsul sau la intampinare, reclamanta arata ca justifica un interes legitim, personal si actual in actiunea promovata, subliniind ca: cerinta interesului legitim rezulta din prima conditie de exercitare a actiunii si anume, afirmarea unui drept, ( ce subzista si in situatia pronuntarii 140/2007, nefiind necesare verificari in fapt a existentei dreptului pretins), aducand argumente si cu privire la caracterul personal, nascut si actual al interesului sau.
De asemenea, reclamanta mai arata ca litigiul anterior nu are o inraurire covarsitoare asupra litigiului de, deoarece se solicita verificarea legalitatii si temeiniciei Dispozitiei in raport cu normele legale imperative ce determina procedura prealabila si emitentul actului.
Nulitatea absoluta a unui act juridic este acea nulitate care intervine in cazul incalcarii la momentul intocmirii actului, a unor dispozitii legale de validitate ce ocrotesc un interes general. Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, pe cale de actiune sau de exceptie, de orice persoana care are un interes juridiceste ocrotit.
In speta, reclamanta a invocat nulitatea absoluta a actului pe cale de actiune, astfel ca in acest demers procesual, apare corect a se analiza in ce masura sunt indeplinite cerintele de exercitare a acestei actiuni civile cu privire la: drept ( afirmare a existentei dreptului pretins), interes, capacitate si calitate.
Or, de exceptia invocata de catre parati, instantele de fond s-au aplecat numai asupra indeplinirii cerintei de exercitare a actiunii care se refera la interes, din perspectiva atributelor acestuia de a fi: legitim, nascut si actual, direct si personal.
Intr-adevar, prima instanta a concluzionat ca exceptia invocata este intemeiata si s-a cantonat in analiza caracterului legitim, juridiceste ocrotit al interesului invocat, prin prisma existentei unei stranse legaturi intre acest atribut al interesului si dreptul de proprietate ce nu mai exista in patrimoniul reclamantei, ca efect al anularii ordinului printr-o hotarare judecatoreasca anterioara, dar si din perspectiva imprejurarii ca regimul juridic al terenului, stabilit anterior prin aceeiasi hotarare ce nu poate fi contrazisa prin una ulterioara, acela ca apartinand domeniului privat al mun. C - reclamat o restituire a acestuia prin dispozitie motivata a primarului, potrivit art. 21 alin. 4 Legea 10/2001.
Procedand in acest mod, prima instanta s-a aflat la limita transpunerii exceptiei ridicate din planul mijloacelor procesuale in cel al dreptului material, dar procedeul folosit este doar aparent, intrucat chesiunea regimului juridic al terenului si ca urmare, aratarea unitatii detinatoare ce se pronunta asupra notificarii in sensul legii, nu a fost analizata pe fond, ca o cauza de nulitate absoluta a actului juridic asa cum a fost invocata in actiune, ci ca un argument in sustinerea concluziei potrivit careia, interesul reclamat nu este legitim, nascut si actual, personal si direct.
In acest context, trimiterea primei instante la efectivitatea dreptului de proprietate ce trebuie sa rezulte dintr-un act doveditor, este superflua.
Nici in apel, nu s-a schimbat motivarea primei instante, ci s-a nuantat si completat cu considerente si argumente in plus, subliniindu-se in termeni mai clari faptul ca interesul invocat de catre reclamanta nu este actual, direct si personal, pentru a fi juridiceste ocrotit, subliniind inca o data faptul ca ceea ce s-a stabilit prin hotararea judecatoreasca anterioara in privinta nelegalitatii Ordinului din perspectiva regimului juridic al terenului, nu poate fi contrazis printr- hotarare judecatoreasca posterioara.
Deci, interesul trebuie sa fie direct si personal, nu virtual sau ipotetic, in sensul ca folosul urmarit, prin cererea in justitie, trebuie sa urmareasca asigurarea propriilor interese nu ale altei persoane, sau salvgardarea legii in general.
Or, aceasta chestiune, avand in vedere importanta bunului in discutie si contextul legislativ ce vizeaza restituirea imobilelor preluate de catre stat abuziv, a fost transata in procesul anterior, ce are o inraurire esentiala asupra celui de contrar sustinerilor recurentei si, cata vreme considerentele explică dispozitivul și se reflectă în acesta, au putere de lucru judecat în aceasta măsura, respectiv în ceea ce priveste regimul juridic al terenului si al procedurii ce trebuia urmata pentru stabilirea masurilor reparatorii.
Nici trimiterea instantei de apel din finalul hotararii la definitia legala a unitatii detinatoare, respectiv a entitatii care se pronunta asupra notificarii, nu antameaza fondul, asa cum gresit a sustinut recurenta, ci are semnificatia unui argument in plus vizand caracterul nelegitim al interesului invocat, subsumandu-se aceleiasi analiza a exceptiei invocate.
Astfel, s-a aratat stransa legatura intre ceea ce s-a stabilit anterior si imposibilitatea juridica in care se afla reclamanta de astazi in cauza de, respectiv aceea de nu mai fi in situatia de putea invoca un interes actual, personal si direct, juridiceste ocrotit - avand in vedere modul in care s-a rezolvat raportul dintre reclamanta si bun, de care nu se poate face abstractie.
In final, in aceiasi ordine de idei si avand in vedere argumentele aduse in recurs cu privire la posesia exercitata de-a lungul timpului, desi recurenta este relativ inconsecventa in sustinerile sale vizand caracterul legitim al interesului si al folosului urmarit, fie prin prisma conservarii unui drept de proprietate, fie a drepturilor ce decurg din adevarata sa calitate de unitate detinatoare, fie a posesiei ce a fost tulburata de parat, impunandu-se prevenirea tulburarii in viitor - se cuvin a se face cateva aprecieri asupra acestei ultime sustineri.
Numai în măsura în care o persoană are în același timp ambele elemente ale posesiei (animusșicorpus), poate fi calificată ca posesor. Or, in cauza, reclamanta a păstrat elementul material (corpus), pierdut elementul intelectiv (animus) al posesiei, odata cu solutionarea actiunii ce s-a finalizat cu anularea partiala a Ordinului nr. 3839/2004. Dacă se pierde oricare dintre elementele posesiei, se pierde chiar posesia. Sunt deci trei cazuri de pierdere a posesiei: pierderea simultană a elementelor posesiei, pierderea elementului material sau pierderea elementului subiectiv.
Prin urmare, numai o posesie care intruneste cele doua elemente constitutiveanimusșicorpus, poate reclama o protecție juridică și o recunoastere a efectelor posesiei, subsumata binenteles existentei anumitor calități și condiții ale acesteia.
de toate aceste considerente, nici inscrisurile noi depuse la dosar in recurs potrivit art. 305 Cod procedura civila si care se refera la istoricul posesiei asupra terenului in litigiu, nu schimba datele problemei de drept ce a facut exclusiv obiectul in cauza de.
Acestea sunt considerentele potrivit carora, nefiind incidente cazurile de recurs de modificare invocate, prev de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila si neexistand niciun motiv de recurs de ordine publica din cele prevazute de art. 306 alin. 2 Cod procedura civila ce se invoca din oficiu si se pun in dezbaterea partilor, se va respinge recursul apelantei reclamante ca nefondat, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea din C împotriva deciziei civile nr. 436 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr. 2930 din 29 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Municipiului C și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2009.
Presedinte Judecator
- -
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/20.03.2009
Tehn.red.
Opinie separata
În opinia separată, se impune admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, întrucât în mod greșit instanțele au admis excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
Interesul este una din condițiile de exercițiu a acțiunii civile și reprezintă folosul practic, imediat urmărit de parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Interesul trebuie să fie legitim, în sensul că se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes ocrotit de lege, trebuie să fie personal și direct, să fie născut și actual.
Toate aceste condiții sunt îndeplinite în speță, astfel că reclamanta avea un interes în sesizarea instanței cu acțiunea pentru constatarea nulității absolute a dispoziției emisă de primar în favoarea pârâtului.
Instanțele de fond au făcut o confuzie între afirmarea unui drept, care presupune verificarea condițiilor de existență a dreptului dedus judecății, și existența unui interes în promovarea acțiunii, deoarece acestea reprezintă două condiții distincte ale dreptului la acțiune, care privesc elemente diferite.
Mai mult, instanțele au analizat trunchiat noțiunea interesului, ignorând faptul că interesul se consideră a fi legitim nu numai când se urmărește realizarea unui drept, dar și atunci când reclamantul are în vedere ocrotirea unui interes( în sens patrimonial, iar nu ca și condiție a promovării acțiunii) protejat juridic.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 21 din Constituția României care garantează dreptul de acces la justiție nu numai pentru realizarea unui drept, dar și a unui interes juridic protejat.
Se constată în speță că reclamanta nu are un drept asupra terenului ce a făcut obiectul dispoziției, deoarece dreptul ce îl obținuse anterior a fost anulat în justiție, însă are interesul ca bunul imobil să rămână în patrimoniul unității administrativ teritoriale iar acest interes justifică promovarea unei acțiuni pentru constatarea nulității titlului unei persoane fizice.
În ipoteza în care bunul ar rămâne la dispoziția primarului, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, și a primăriei, reclamanta, ca instituție publică deținătoare a bunului ar avea posibilitatea obținerii unui nou titlu care să justifice folosința asupra terenului, sub forma închirierii sau concesionării, ori chiar a unei vânzări.
Prin emiterea dispoziției ce se atacă, reclamanta pierde orice posibilitate de a folosi terenul pe care îl avea în posesie încă din anul 1972.
Ca urmare, prin întoarcerea terenului în proprietatea privată a Municipiului C, raportul dintre reclamantă și bun ar fi total diferit, s-ar putea continua posesia exercitată sau, cel puțin, sunt suficiente elemente care să ducă la concluzia că reclamanta ar putea deține bunul și în viitor.
Reclamanta are,așadar, un interes în promovarea acțiunii, ceea ce impune admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. 5 modificarea deciziei din apel, în sensul admiterii apelului și, aplicând dispoz. art. 297 alin. 1, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru judecarea acțiunii pe fond.
Judecator,
-
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
