Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚ DE RECURS
DECIZIE Nr.226
Ședința public de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
Judector: - - -
Judector: - - -
Grefier - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data 12 februarie 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanții, și G și reclamantul moștenitor împotriva deciziei civile nr.354 din 25 iunie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Direcția General a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, C, Consiliul Local al Municipiului C, Consiliul Județean D - Direcția Județean de Paz și Servicii, -, și G, având ca obiect revendicare imobiliar.
La apelul nominal au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierea din ședinț de la termenul din data de 12 februarie 2008, care face parte integrant din prezenta decizie, când instanța, faț de cererile formulate de avocat, pentru recurenții reclamanți, și de avocat, pentru intimata pârât G, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 19 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de faț:
La data de 11.09.1998 reclamanții, C, G au chemat în judecat Statul Român, Consiliul Local al Municipiului C, C, solicitând instanței ca prin hotrârea ce se va pronunța s fie obligate pârâtele s lase în deplin proprietate și liniștit posesie imobilul compus din dou corpuri cldire și teren aferent de 650 mp situat în C,-, corespunztor cu-.
În motivarea acțiunii s-a artat c defunctul proprietar a fost mic comerciant, având un modest magazin de buturi spirtoase și fiind mic meseriaș era exceptat de la naționalizare, întrucât Decretul 92/1950 a avut un caracter intuitu persoane. S-a mai artat c preluarea s-a fcut în baza unor instrucțiuni la care se refer adresa nr. 12458/1997, în sensul c imobilele au fost trecute în proprietatea statului în baza instrucțiunilor nr. -/1950, statul și ceilalți pârâți nedobândind dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra imobilului revendicat.
La data de 23.11.1999 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul c au solicitat chemarea în judecat și a pârâților Consiliul Județean D- Sector Servicii Publice, G, pentru a se constata nulitatea absolut a contractului de vânzare-cumprare nr. 284/1997 încheiat între aceștia și Sector Servicii Publice. a decedat în cursul procesului, litigiul fiind continuat de moștenitorii și -.
La data de 31.08.2000, reclamanții au chemat în judecat și pe - și precum și -, solicitând constatarea nulitții absolute a contractelor de vânzare-cumprare nr. 57/1997 și 218/1997, intervenite între Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice în calitate de vânztor și aceștia din urm în calitate de cumprtori.
Prin sentința civil nr. 20882/09.10.2001 pronunțat de Judec toria Craiovaa fost respins acțiunea reclamanților cu motivarea c imobilul din C str. - - compus din loc de cas și un corp de cldire ruinat a fost cumprat în anul 1926 de și. Preluarea bunului s-a fcut în baza instrucțiunilor nr. -/1950 de la în calitate de proprietar, aceasta fiind la data respectiv mic comerciant.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, invocând greșita rezolvare a problemelor de drept ridicate în speț.
Prin decizia civil nr. 1646/03.07.2002 pronunțat de Tribunalul Dolja fost respins apelul declarat de ctre reclamanți. Prin decizia civil nr. 5131/18.11.2002 Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1646/03.07.2002 pronunțat de Tribunalul Dolj.
În condițiile art. 318 cod procedur civil, împotriva deciziei civile pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA au formulat contestație în anulare reclamanții.
Prin decizia civil nr. 4262/05.12.2003 pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis recursul declarat de reclamanții G, C, împotriva deciziei civile nr. 1646/03.07.2002 pronunțat de Tribunalul Dolj.
A fost casat decizia civil artat și a fost trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cauza a fost înregistrat la Tribunalul Dolj sub nr. 2455/civ/2004. Prin decizia civil nr. 729/29.09.2005, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamanți. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut c reclamanții nu au probat înclcarea dispozițiilor imperative ale legii la încheierea contractelor de vânzare-cumprare, deși aveau aceast obligație potrivit art. 1169 cod civil; c potrivit art. 37 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 20/1996 pentru aplicarea Legii 112/1995, în situațiile de vânzare ctre chiriași a apartamentelor și când e cazul a anexelor gospodrești aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile și pe fond admiterea acțiunii în revendicare imobiliar și a acțiunii în constatare nulitate absolut a contractului de vânzare cumprare pentru imobilele în litigiu iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civil nr. 1814/16.05.2006, a fost admis recursul reclamanților, au fost casate ambele hotrâri cu privire la revendicarea terenului și a fost trimis cauza spre rejudecare la Judec toria Craiova.
Instanța de recurs a stabilit c pârâții persoane fizice au fost de bun-credinț la încheierea contractelor de vânzare-cumprare privind imobilele în litigiu, acestea fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995, soluția instanțelor cu privire la imobilele construcție fiind corect.
S-a reținut de asemenea c reclamanții au revendicat nu numai imobilul construcție dar și terenul aferent acesteia, în suprafaț de 439,5 mp, identificat potrivit raportului de expertiz întocmit la fond, iar instanțele nu s-au pronunțat asupra captului de cerere în revendicarea terenului, care nu a fost analizat, așa cum rezult din considerentele hotrârilor, nefiind clarificat nici situația juridic a terenului care nu a fost atribuit în folosinț pe durata existenței construcției.
Instanțele nu au analizat problema terenului care excede suprafața aferent construcției, de 215,32 mp. S-a reținut c dreptul chiriașilor, cumprtori ai construcției, de a dobândi și proprietatea terenului aferent este un drept ce izvorște din lege, ulterior pe cale administrativ urmând s fie reglementat situația terenului. Terenul ce excede construcțiilor rmâne în proprietatea statului, potrivit art. 26 din Legea nr. 112/1995.
Pentru individualizarea suprafeței ce excede construcției și pentru ca instanțele s se pronunțe asupra cererii în revendicarea terenului s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanț.
Cauza a fost înregistrat pe rolul Judec toriei Craiova sub nr-.
În rejudecare, la data de 04.07.2006, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul revendicrii suprafeței de teren de 624 mp conform actului inițial din 1926, din care 439,50 mp aferent imobilelor din strada - - (fost nr. 34) și str. - - (fost Armata Poporului nr. 43) care a aparținut autoarelor și D zis și.
La data de 26.09.2006 pârâta Gad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii precizate, cu motivarea c pe terenul prevzut în actul de proprietate invocat de reclamanți, în lungime de 52 și lțime 12, sunt edificate o magazie, un WC și fântân, suprafețele aferente acestor construcții fiind cumprate de pârât de la stat, suprafața de teren rmas liber de construcții fiind de 3 mp, iar reclamanții au solicitat-o și potrivit legii 10/2001.
La data de 28.09.2006 pârâta Gad epus la dosar o nou precizare, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii formulate de reclamanți s i se acorde un drept de servitute permițându-i-se trecerea pe teren la calea public în baza art. 616 cod civil. La 12.10.2006 pârâta Gad epus la dosar precizare, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii formulat de reclamanta, s i se acorde un drept de superficie având în vedere calitatea sa de cumprtor de bun credinț.
La data de 04.05.2007 pârâții -, și, și - au depus note de ședinț solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamanților s li se acorde un drept de servitute necesar trecerii pe teren la calea public în baza art. 616 cod civil, precum și un drept de superficie având în vedere calitatea de cumprtori de bun credinț.
Prin sentința civil nr.17328 din 4 decembrie 2007, pronunțat de Judec toria Craiova, în dosarul nr-, a fost admis în parte acțiunea precizat. A fost omologat raportul de expertiz întocmit de expert tehnic.
Pârâții au fost obligați s lase reclamanților în deplin proprietate și liniștit posesie suprafața total de 445,84 mp teren dispus în dou trupuri, dup cum urmeaz: suprafața de 169,89 mp teren situat în C,- (fost nr. 32) județul D, învecinat la Nord cu str. - - pe lungimea de 11,02 ml, la Sud cu restul proprietții pe lungimea de 12,47 ml, la cu pe lungimea de 14,20 ml, la Vest cu pe lungimea de 14,73 ml, din care suprafața de 95,03 mp identificat potrivit schiței anex 1 raportului de expertiz, rmâne în folosința pârâților pe durata existenței construcțiilor, astfel: suprafața de 51,04 mp în folosința pârâților - și conform contractului de vânzare-cumprare 57/06.02.1997 iar suprafața de 43,99 mp în folosința pârâților și conform contractului de vânzare-cumprare nr. 218/25.06.1996 încheiat cu -,Suprafața de 275,95 mp teren situat în C,- (fost Armata Poporului nr. 33, județul D), învecinat la Nord cu restul proprietții pe lungimea de 12,47 ml, la Sud cu str. - - pe lungimea de 11,35 ml, la cu și pe lungimea de 21,54 ml, la Vest cu pe lungimea de 24,80 ml, din care suprafața de 120,29 mp identificat potrivit schiței anex 1 raportului de expertiz, rmâne în folosința pârâților pe durata existenței construcțiilor, astfel: suprafața de 68,55 mp în folosința pârâtei G conform contractului de vânzare-cumprare nr. 284 din 02.07.1997, iar suprafața de 51,74 mp în folosința pârâților și -, conform contractului de vânzare cumprare încheiat cu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esenț, c reclamanții revendic suprafața de teren de 624, conform actului din 1926, din care 433,50. aferent imobilelor din str. - - (fost nr. 34) și str. - - (fost Armata Poporului nr. 43), teren ce a aparținut autoarelor și, zis și -.
S-a avut în vedere concluzia unanim a instanțelor care au soluționat litigiul de la data introducerii acțiunii în revendicare de ctre reclamanți, privind lipsa titlului valabil al statului asupra imobilului în litigiu, precum și inexistența unor acte de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor anterior promovrii acțiunii în revendicare, instanța constatând c reclamanții nu au pierdut niciodat proprietatea asupra terenului în litigiu și dispunând restituirea integral a acestuia, conform raportului de expertiz întocmit în cauz.
De asemenea, pârâții persoane fizice au dobândit dreptul de proprietate asupra celor dou corpuri de construcție existente pe terenul în litigiu, precum și dreptul de folosinț asupra terenului aferent, pe toat durata existenței construcțiilor.
Având în vedere buna-credinț a dobânditorilor chiriași la încheierea contractelor de vânzare-cumprare în baza Legii nr. 112/1995, stabilit cu autoritate de lucru judecat, instanța a constatat c a fost consolidat, astfel, dreptul de folosinț asupra terenului aferent și c pârâții rmân titularii acestui drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții persoane fizice și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În apelul declarat de pârâții, -, și - s-a susținut c instanța nu s- preocupat de acordarea dreptului de servitute de trecere solicitat de pârâți, având în vedere necesitatea stabilirii posibilitții de ieșire spre calea public, precum și necesitatea stabilirii unui drept de superficie asupra terenului pe care se afl construcțiile.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința cu motivarea c exist posibilitatea ca reclamanții s beneficieze de dubl despgubire pentru aceleași bunuri, iar în speț nu s-a dovedit aplicarea greșit a Decretului nr. 92/1950 și, deci, caracterul abuziv al prelurii.
În apelul declarat de pârâta Gaf ost învederat faptul c instanța nu a verificat condițiile prevzute de lege pentru a stabili dac terenul care nu fost prevzut în contractul de vânzare-cumprare poate fi restituit în natur; c la dosar au fost depuse cererile formulate în baza art. 36 din Legea nr.18/1991, iar instanța nu a verificat dac reclamantele sunt îndreptțite s revendice aceast suprafaț de teren și c naționalizarea imobilului s-a fcut în mod corect.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, artând c pârâții persoane fizice nu au dobândit un drept de superficie și dreptul de servitute nu se justific; c nu exist reglementri legale pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra cldirii cumprate în baza Legii nr.112/1995.
Prin decizia civil nr.354 din 25 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost admise apelurile.
S-a schimbat în tot sentința civil, în sensul c s-a respins acțiunea precizat, formulat de reclamanți.
S-a reținut c prima instanț trebuia s determine starea de fapt, în sensul de a stabili care este terenul aferent și care este suprafața excedentar acestuia, pentru a putea aprecia apoi asupra posibilitții restituirii în natur a vreunei suprafețe de teren.
Practica judiciar a consacrat un criteriu constant în determinarea terenului aferent unei cldiri, ca fiind atât terenul situat sub construcția respectiv cât și terenul din jurul acesteia, mai precis curtea, teren ce este necesar unei normale utilizri a construcției, ținând seama de standardele specifice mediului sau rural. Cu alte cuvinte, "terenul aferent" este acela care face parte integrant din gospodria respectiv și care asigur existența unei unitți funcționale, compus din cas și teren, corespunztoare unui standard normal de confort locativ.
În situația în care un imobil compus din construcție și teren a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar construcția nu poate fi restituit în natur fostului proprietar, existând un impediment juridic la aceasta, cum se întâmpl în speț (consolidarea dreptului de proprietate al dobânditorilor cu titlu particular, în baza Legii nr. 112/1995), soarta juridic a terenului aferent acestor construcții nu poate fi diferit de cea a construcțiilor.
Situația juridic a imobilelor preluate abuziv este reglementat de Legea nr. 10/2001 republicat; acest act normativ este de general aplicare imobilelor preluate abuziv și litigiilor izvorâte din dreptul de proprietate asupra acestora, chiar dac este vorba de acțiuni pe dreptul comun și nu de contestații împotriva deciziei sau dispoziției emise de unitatea dețintoare.
Normele de drept substanțial conținute de Legea nr. 10/2001 sunt de imediat și general aplicare, de la data intrrii sale în vigoare, oricror categorii de litigii; art. 46, alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicat statueaz în mod expres c "prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecat, persoana îndreptțit putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei". Textul de lege citat conține mai multe ipoteze, prima din ele reglementând incidența normelor de drept substanțial ale Legii nr. 10/2001 asupra oricror situații juridice în curs de soluționare, ipotezele subsecvente fiind reprezentate de actele de procedur pe care le poate face persoana îndreptțit în cadrul litigiilor existente - renunțarea la judecat sau suspendarea cauzei, în speț fiind aplicabil prima ipotez expus.
Așa fiind, s-a reținut c terenurile aferente construcțiilor preluate abuziv pot fi restituite în natur doar atunci când aceste construcții nu mai exist fizic, iar terenurile au devenit "libere" în accepțiunea legii, situațiile respective fiind reglementate de art.10 și art.11 din actul normativ menționat.
S-a apreciat ca fiind esențiale în dezlegarea pricinii dispozițiile art.20, alin.2 din Legea nr. 10/2001 republicat, reținându-se c legea exclude în mod expres de la restituirea în natur terenul aferent construcțiilor cumprate în baza Legii nr. 112/1995, stabilind c persoana îndreptțit are dreptul la msuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil, compus atât din construcție, cât și din teren.
Rațiunea normei de drept respective nu poate fi decât aceea de asigura o unitate de soart juridic terenului și construcției, care formeaz, împreun, așa cum s-a artat, o unitate gospodreasc funcțional.
Dreptul de superficie, ca dezmembrmânt al dreptului de proprietate, este situație de excepție, iar el se poate naște prin convenție sau prin lege. În situațiile precum cea din cauza de faț legea a exclus în mod expres crearea unui drept de superficie, soarta juridic distinct a construcției și a terenului reprezentând o inutil complicație juridic, pe care legiuitorul nu a dorit-
În consecinț, s-a considerat c prima instanț trebuia s analizeze dac exist vreo suprafaț excedentar terenului aferent, adic terenului necesar bunei utilizri a construcțiilor, numai o asemenea suprafaț fiind susceptibil de restituire în natur; terenul excedentar trebuie considerat acel teren care, prin suprafața și amplasamentul su concret, nu este necesar unitții gospodrești respective ci este, la rândul su, s stea la baza unei alte unitți funcționale, deci s constituie un imobil de sine - stttor.
În litigiul de faț suprafața de teren total este de 445,84; acest teren, cu ieșire la dou strzi, este împrțit în dou suprafețe, de 169,89. și 275, 95 Pe suprafața de 169,89. se afl construcție în suprafaț de 95,03 deținut de apelanții, și. Pe suprafața de 275,95. se afl o construcție în suprafaț de 129,29. deținut de apelanții, - și G, precum și anexe gospodrești aparținând acestora. Construcțiile sunt tip "vagon" iar în fața acestora se gsește o curte cu un front stradal de 5,17 și, respectiv, de 6,26 m, în curte situându-se anexele gospodrești. Astfel fiind s-a concluzionat c terenul existent se încadreaz în noțiunea de "teren aferent" expus mai înainte și nu exist nici o suprafaț excedentar apt s fie la baza unei noi unitți gospodrești funcționale.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civil au declarat recurs în cauz reclamanții, G și solicitând desființarea deciziei și pe fond menținerea sentinței pronunțat de Judec toria Craiova, prin care a fost admis acțiunea în revendicare.
În motivarea recursului recurenții au susținut c instanța de apel a dat altceva decât s-a solicitat în apeluri, a pronunțat o hotrâre lipsit de temei legal, a aplicat greșit legea și a dat o interpretare greșit actului dedus judecții. De asemenea, au susținut c decizia deține motivri contradictorii și strine de natura pricinii; c au fost înclcare dispozițiile de îndrumare din dou hotrâri de casare pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, respectiv decizia nr.1789/2003 și decizia nr. 1814/2006.
Detaliind motivele de recurs recurenții au învederat faptul c acțiunea este întemeiat pe dispozițiile art. 480 cod civil situație în care în mod greșit instanța de apel a avut în vedere prevederile Legii nr.10/2001. Pe de alt parte dispozițiile legale avute în vedere de ctre instanț nu au fost puse în discuția prților.
Au precizat c sunt proprietarii terenului în baza unui act din anul 1926, c statul a preluat terenul pe baza unor instrucțiuni iar unul din coproprietari nici nu a fost deposedat de cota sa parte. Nu s-au observat dispozițiile din decizia de casare prin care se învedereaz c intimații intervenienți nu au fcut dovada cu vreun titlu legal a dreptului de proprietate a terenului aferent construcțiilor dar și al terenului care excede construcțiilor. În aceeași decizie s-a reținut c exist o suprafaț de peste 200 mp. teren liber, respectiv ocupat de diverse construcții detașabile și pentru care intervenienții nu fac dovada dreptului de proprietate.
Pe de alt parte prevederile Legii nr.112/1995 vizeaz numai dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, nu și asupra terenului.
Recursul este nefondat.
Nu se poate reține c instanța a acordat altceva decât s-a cerut prin apeluri cât vreme una din criticile formulate viza faptul c este imposibil lipsirea intimaților pârâți de dreptul de a folosi și restul terenului (decât C pentru care li s-a recunoscut un drept de folosinț), deoarece astfel ar fi în imposibilitate de a folosi construcțiile; în acest context a fost solicitat un drept de superficie și un drept de servitute. Verificând aceste critici instanța de apel a ajuns la concluzia c pentru buna utilizare a construcțiilor, lsate irevocabil în stpânirea intimaților pârâți, se impune ca aceștia s nu fie lipsiți și de dreptul de a folosi întreg terenul în litigiu, o eventual fragmentare (dezmembrare) a acestuia în dou sau mai multe parcele nefiind posibil. Sub acest din urm aspect s-a avut în vedere faptul c terenul are o lțime de aproximativ 11, și C puțin J din aceast lțime, pe aproape toat lungimea terenului, este ocupat de construcțiile lsate irevocabil, pe cale judectoreasc, în stpânirea intimaților pârâți.
Nu se poate reține c nu au fost respectate îndrumrile date prin decizia de casare. Este de precizat c în actualul ciclu procesual instanța era legat numai de rezolvrile și îndrumrile date prin ultima decizie de casare (respectiv nr. 1814/16.05.2006). Prin aceast decizie s-a stabilit c ambele prți au fcut dovada unui drept de proprietate, îns dreptul intimaților pârâți asupra construcțiilor este preferabil, deoarece au acționat cu bun-credinț la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumprare. În consecinț, instanța a apreciat c nu se impune ca aceștia s fie deposedați, în favoarea reclamanților, de bunul astfel dobândit. S-a constatat, totodat, c situația terenului nu a fost analizat, ceea ce a dus la trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la teren. Aceste dezlegri date de instanța de recurs în ciclul procesual anterior au fost avute în vedere de instanța de apel, instanț care a analizat numai posibilitatea admiterii cererii în revendicare teren.
Rezolvarea dat de tribunal acestei cereri este corect.
Este adevrat c intimații pârâți, proprietari ai construcțiilor, nu dovedesc în acest moment vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu. În favoarea intimaților se înscriu, îns, dou aspecte: pe de o parte, intimații pârâți au vocație la dobândirea unui asemenea drept, în temeiul Legii nr. 112/1995 (art. 21 și 26 din lege și art. 33 din HG nr. 20/1996, cu modificrile ulterioare); pe de alt parte, intimații pârâți sunt proprietarii construcțiilor iar captul de cerere în revendicarea construcțiilor, promovat de recurenții reclamanți, a fost respins în mod irevocabil.
Interesul promovrii unei acțiuni în revendicare este redobândirea stpânirii efective (a posesiei) asupra bunului revendicat, de ctre C care face dovada unui drept de proprietate. În speț aceast finalitate nu poate fi obținut de reclamanți, deși acestora nu le este negat dreptul de proprietate asupra terenului, întrucât nu este posibil ca recurenții s posede efectiv terenul și, în același timp, intimații pârâți s se bucure de o normal utilizare a construcțiilor cumprate. O normal folosinț a construcțiilor, astfel cum s-a stabilit în apel, necesit și utilizarea terenului aferent acestora, respectiv a terenului de sub construcții, dar și a unei suprafețe din vecintatea construcțiilor.
În aceste condiții, faț de suprafața terenului, de forma sa geometric și de modul în care sunt amplasate construcțiile, în mod just tribunalul a concluzionat c nu poate fi admis acțiunea în revendicare pentru vreo porțiune din terenul în litigiu.
Cât privește temeiul de drept, este de observat c deși recurenții susțin c nu ar fi aplicabile în speț prevederile din Legea nr. 10/2001 avute în vedere de tribunal, aceștia nu indic alte dispoziții legale care ar fi fost înclcate de instanț.
Prevederile art. 480 Cod civil au fost avute în vedere de instanța de apel; faț de specificul litigiului dedus judecții, îns, (existența pe teren a unor construcții rmase irevocabil în stpânirea intimaților pârâți) tribunalul a reținut incidența în cauz a unor prevederi din Legea nr. 10/2001. Cât vreme specificul litigiului dedus judecții (dat de respingerea irevocabil a cererii în revendicarea construcțiilor existente pe teren) nu-și gsește rezolvare în tiparul altor prevederi legale, Curtea apreciaz c în mod just tribunalul a apelat la unele dispoziții din Legea nr. 10/2001, aplicabile C puțin prin analogie.
Nu se poate reține c recurenții au fost prejudiciați prin faptul c s-au reținut ca fiind incidente în cauz unele prevederi din Legea nr. 10/2001 fr ca acest aspect s fi fost pus în discuția prților. Instanțele au obligația de a pune în discuția prților excepțiile procedurale, nu și toate dispozițiile legale de drept material care ar putea fi incidente într-un anumit litigiu. Tribunalul a respectat limitele investirii (acțiune în revendicare întemeiat, în principal, pe prevederile art. 480 Cod civil), nu a soluționat cauza pe vreo excepție ci, dimpotriv, pe fondul litigiului, iar indicarea temeiului în drept al soluției pronunțate constituie o obligație legal în sarcina instanței de judecat.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciaz c se impune a fi respins recursul. În temeiul art. 274 Cod pr. civil recurenții vor fi obligați la cheltuieli de judecat ctre intimați, reprezentând onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și G și reclamantul moștenitor împotriva deciziei civile nr.354 din 25 iunie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Direcția General a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, C, Consiliul Local al Municipiului C, Consiliul Județean D - Direcția Județean de Paz și Servicii, -, - și G.
Oblig recurenți reclamanți la plata cheltuielilor de judecat în recurs, dup cum urmeaz: 500 lei ctre intimatul pârât G și 1000 lei ctre intimații pârâți, și - și 1000 lei pentru intimatul pârât.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - - |
Red./24 febr. 2009
Tehn. 2 ex
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
