Anulare act. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 235/
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții, domiciliată în comuna, sat B, județul N, domiciliată în comuna, județul N, domiciliat în comuna, Șoseaua, -.34,.5 și, domiciliată în B, str. -.-., nr.6, -.36,.3,.47, sector 5, împotriva deciziei civile nr.245 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentele-pârâte, și intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/2008, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, care răspunde și pentru intimatele-reclamante și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,50 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 6,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Constatând recursul în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lui.
Recurentele-pârâte, și, având pe rând cuvântul, susțin oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință, cu obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, potrivit notei depusă la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, și, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință. Precizează că în mod corect instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți, întrucât acțiunea de față este imprescriptibilă. Mai arată că reclamanții au invocat motive de nulitate absolută care pot fi ridicate oricând și de orice persoană interesată, fără a opera vreun termen de prescripție. Susține că intimata, are calitate procesuală activă, chiar dacă nu este moștenitor, interesul acesteia în promovarea acțiunii decurgând din faptul că din imobilul casă situat în comuna se află în proprietatea sa exclusivă, bunul fiind inclus nelegal în masa succesorală. obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată sens în care depune la dosar acte cu borderou.
Recurentele-pârâte solicită proba cu acte, probă pe care instanța o respinge ca fiind solicitată după închiderea dezbaterilor.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții, și au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții, și să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr.27/14.06.1999, emis la decesul autorului, decedat la 13.10.1998, cu motivarea că, deși sunt moștenitori testamentari ai acestuia, conform testamentului autentificat sub nr.403/04.09.1996, petenții și nu au fost menționați în certificatul de moștenitor. Au mai arătat reclamanții că, în masa succesorală s-a inclus întregul imobil casă de locuit în suprafață de 44. construită pe terenul în suprafață de 250. cu toate că prin sentința civilă nr.82/2002 pronunțată de Judecătoria Sinaias -a reținut că doar din respectivul imobil este bun succesoral, restul aflându-se în proprietatea lui. Așadar, certificatul de moștenitor atacat nu include pe toți moștenitorii și include bunuri care nu provin de la autor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, cât și excepția puterii lucrului judecat, față de faptul că există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care certificatul nu a fost anulat sau modificat.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că la data de 17.12.1998 notarul public a suspendat procedura notarială și a îndrumat părțile la soluționarea neînțelegerilor pe cale judecătorească, ori de la acest termen curge în principiu termenul de 6 luni pentru acceptarea sau renunțarea la succesiune. Pe de altă parte, masa succesorală este corect reținută, iar nu poate deține din casă, întrucât nu este moștenitoare și a renunțat la judecarea cererii reconvenționale în dosarul nr.1229/2001 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect constatarea nulității actului de vânzare din septembrie 1996, repunerea părților în situația anterioară și constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului.
La termenul din 17.06.2008, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr.589/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți și s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.27 din 14.06.1999 eliberat de, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut că la data de 17.12.1998 a fost suspendată procedura succesorală notarială privind pe defunctul, decedat la data de 13.10.1998, întrucât succesibilii își contestau unii altora calitatea și existau neînțelegeri cu privire la compunerea masei succesorale. Fără a înceta cauzele care au determinat suspendarea dosarului notarial, la solicitarea moștenitorilor legali dosarul a fost repus pe rol și a fost emis certificatul de moștenitor nr.27/14.06.1999, fără citarea moștenitorilor testamentari, a căror calitate a fost constatată prin sentința civilă nr.82/2002 pronunțată de Judecătoria Sinaia, definitivă și irevocabilă, conform testamentului autentificat sub nr.403/04.09.1996.
Prin aceeași sentință s-a stabilit că imobilul construcție edificat pe terenul de 250. din comuna, str. - M este bun succesoral numai în cota de, fiind edificat de defunct cu contribuția egală a concubinei acestuia,.
S-a reținut că prin certificatul de moștenitor atacat s-a stabilit în mod greșit întinderea masei succesorale, menționându-se întregul imobil în loc de cota de din imobil, cum ar fi fost corect. Față de aceste motive, judecătoria a admis acțiunea reclamanților în modalitatea prezentată.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal, au declarat apel pârâții, și, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Într-o primă critică se susține că în mod greșit s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de către pârâți, fără ca soluția să fie motivată în acest sens, deși se impunea aplicarea dispozițiilor art.9 din Decretul nr.167/1958, cu motivarea că certificatul de moștenitor a cărui anulare s-a solicitat de către reclamanți a fost eliberat la data de 14.06.1999, iar intimații au cunoscut conținutul lui în scurt timp după aceea, dovadă fiind acțiunile judecătorești introduse împotriva pârâților, prima datând din data de 28.06.1999, așa cum reiese din sentința civilă nr.82/01.02.2002.
Se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței și sub aspectul neobservării lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante.
O altă critică se referă la greșita reținere a faptului că prin sentința nr.82/2002 pronunțată de Judecătoria Sinaias -ar fi stabilit că imobilul construcție a fost edificat de către autorul acestora, cu contribuția egală a concubinei sale și că în masa succesorală ar fi trebuit inclusă doar cota de din imobil, în condițiile în care reclamanta a renunțat la mai multe capete de cerere ale acțiunii principale, printre care și constatarea dreptului de proprietate asupra construcției situate în comuna.
Prin această hotărâre au fost respinse capetele de cerere referitoare la constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra casei situate pe teren.
Dat fiind că, prin testamentul nr.403/1996, a lăsat reclamanților doar terenul în suprafață de 250, fără să facă vreo referire la construcție, părțile se află în fața unui legat cu titlu particular, ceea ce înseamnă că intimații nu au primit de la defunct decât terenul, astfel că motivele avute în vedere de instanța de fond la adoptarea sentinței atacate sunt eronat interpretate și preluate din dispozitivul sentinței nr.82/2002 a Judecătoriei Sinaia.
Prin întâmpinarea de la filele 106-107 dosar, intimații au solicitat respingerea apelului și acordarea de cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.245 din 30 octombrie 2008, respins ca nefondat apelul formulat de pârâți, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că față de obiectul cererii introductive de instanță, constatare nulitate certificat de moștenitor și situația concretă a părților, în mod corect judecătoria a respins, prin încheierea de ședință din data de 17.06.2008, excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune al reclamanților, invocată de pârâți odată cu excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză.
Motivând soluția de respingere a excepției, instanța a arătat că, întrucât s-a solicitat, conform art.2 din Decretul nr.167/1958, constatarea nulității absolute certificatului de moștenitor nr.27/14.06.1999, o astfel de acțiune este imprescriptibilă.
Tribunalul a constatat în cadrul procesual de față, raportat la petitul cererii de chemare în judecată și natura actului litigios, reprezentat de certificatul de moștenitor nr.27/14.06.1999 (fila 4), act emis de Biroul Notarului Public din B în dosarul succesoral nr.124/1998 (repus pe rol sub nr.31/1999), ținând cont de calitatea părților în proces, prin prisma dreptului urmărit de către reclamanți asupra bunurilor-imobile cuprinse în masa partajabilă succesorală a defunctului, decedat la 13.10.1998, că nu sunt incidente dispozițiile invocate de pârâți.
Pretențiile a căror valorificare este urmărită prin acțiunea intentată împotriva apelanților-pârâți se referă în mod cert la "drepturile de proprietate" asupra respectivelor bunuri imobile, incluse la masa succesorală a defunctului.
Întrucât nulitatea certificatului de moștenitor s-a cerut pentru aceste motive, inclusiv pentru omiterea tuturor moștenitorilor (primii doi reclamanți, a căror calitate a fost constatată irevocabil și prin hotărâre judecătorească), făcându-se și dovada că unul dintre bunurile declarate de către apelanții-pârâți la masa succesorală a autorului nu provine de la autorul acestora (cota de din casa de locuit aparținând intimatei-reclamante ), a fost privită ca neîntemeiată prima critică, cu referire la nulitatea relativă.
Având în vedere că actul de moștenitor contestat a fost eliberat în condițiile arătate, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția, actul fiind lovit de nulitate absolută nu are relevanță nici data la care intimații au cunoscut conținutul acestuia.
În cazul terților, respectiv cei despre care nu se face mențiune în certificatul de moștenitor, cu precizarea că prin terți se înțeleg atât persoanele prejudiciate în orice mod prin eliberarea actului, deci atât persoana care nu invocă niciun drept în privința moștenirii defunctului (cazul reclamantei ), cât și al succesorului care revendică drepturi succesorale proprii, dar nu a fost convocat în fața notarului cu ocazia emiterii certificatul de moștenitor, el fiind un res alios acta, mențiunile sau lipsa unor mențiuni din cuprinsul respectivului certificat, vor putea fi combătute, prin orice mijloc probatoriu, prin acțiunea în constatarea nulității absolute, totale sau parțiale a actului contestat ori "în anulare", cum dispune art.88 din Legea nr.36/1995.
Având în vedere practica judiciară și doctrina juridică de specialitate, tribunalul a reținut că dacă reclamantul nu a participat la dezbaterea notarială și a dovedit că moștenitorii prezenți la notar au ascuns că mai există și alți moștenitori, fie aceștia chiar și testamentari, acțiunea în nulitatea actului încheiat în astfel de condiții poate fi oricând formulată, fiind imprescriptibilă.
În ceea ce o privește pe reclamanta, s-a reținut că prescripția dreptului la acțiune nu este operantă, intimata făcând dovada că este titulara dreptului de proprietate al cotei părți de din construcția trecută în certificat ca un bun (în întregime) al autorului, deci în lipsa acordului intimatei asupra bunurilor respective și în condițiile în care acțiunea de fond referitoare la stabilirea consecințelor încetării stării de indiviziune și exacta determinare în masa partajabilă nu este prescriptibilă.
Tribunalul a reținut că reclamanta, conform sentinței civile nr.82/01.02.2002, deține proprietatea unei cote de din construcția situată pe terenul de 250. din pct."- M" (teren pe care chiar aceasta l-a înstrăinat către autorul Gh., căsătorit fiind cu ), prin contractul de vânzare-cumpărare autentic din 04.09.1996, este evident că se legitimează din punct de vedere procesual activ în prezenta acțiune, aceasta justificând un interes legitim în promovarea cererii pentru constatarea nulității absolute a actului care o prejudiciază.
Atâta timp cât mențiunile din certificatul de moștenitor nu-i sunt opozabile, fiind un terț față de actul încheiat, această reclamantă poate solicita desființarea actului, în speță fiind vorba de existența unei nulități absolute.
S-a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, având în prezenta cauză condiția juridică de titular al dreptului de proprietate asupra cotei de din imobilul-construcție în litigiu, în timp ce soții reclamanți și Gh. se legitimează în aceeași calitate, ca și succesori în drepturi și obligații cu titlu particular, în raport de testamentul autentic nr.403/04.09.1996, prin care autorul le-a lăsat în deplină proprietate terenul aferent în suprafață de circa 250.
Verificând calitățile procesuale ale părților, instanța a constatat că sentința este legală și temeinică sub aspectul menționat, iar excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, invocată în calea de atac, a fost privită ca nefondată.
Tribunalul a reținut că în mod corect și prin valorificarea judicioasă a probelor produse în dosar prima instanță a stabilit că prin sentința civilă nr.82/2002 s-a statuat că imobilul construcție în litigiu a fost edificat de către autorul acestora, Gh., cu contribuția proprie a concubinei sale și că în masa succesorală ar fi trebuit inclusă doar cota autorului de din acest imobil.
În acest context, s-a reținut că, împrejurarea că reclamanta (pârâtă în dosarul nr.1229/2001) a renunțat la mai multe capete de cerere ale acțiunii reconvenționale, având ca obiect: constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare din 04.09.1996, repunerea părților în situația anterioară și constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în comuna, str. - M, nu conduce în mod automat la concluzia că acesta ar renunțat la însuși dreptul său de proprietate.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei au formulat recurs pârâții, și, susținând, în esență, aplicarea greșită a legii, critici încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Într-o primă critică se susține, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, certificatul de moștenitor atacat a fost eliberat la data de 14.06.1999, conținutul lui fiind cunoscut de către reclamanți la data de 28.06.1999, așa cum reiese din sentința civilă nr.82/01.02.2002, nefiind dovedită existența vreunui motiv de nulitate absolută.
Se susține că se impunea aplicarea dispozițiilor art.9 din Decretul nr.167/1958 și nesocotind dispozițiile legale, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
O altă critică se referă la faptul că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, neobservând lipsa calității procesuale active a intimatei-reclamante, străină de succesiune, calitate justificată de ceilalți doi intimați-reclamanți, în calitatea lor de legatari cu titlu particular ai defunctului.
În baza rolului activ, tribunalul era obligat să verifice calitățile procesuale ale părților și să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Într-un alt motiv de recurs se susține că în mod greșit a reținut tribunalul că imobilul construcție a fost edificat de către autorul, cu contribuția egală a concubinei acestuia și că în masa succesorală trebuie inclusă doar cota de din imobil, în condițiile în care din sentința civilă nr.82/2002 rezultă că a renunțat la mai multe capete de cerere ale acțiunii principale, printre care și constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în comuna.
Se dezvoltă critica în sensul că reclamanta, renunțând la soluționarea mai multor capete de cerere referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra construcției, este lipsită de orice calitate procesuală într-o acțiune întemeiată pe un pretins drept de proprietate asupra imobilului.
Se susține că defunctul, prin testamentul nr.403, a lăsat intimaților-reclamanți doar terenul în suprafață de 250. fără a face vreo referire la construcție.
Se solicită admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului.
Recursul nu este fondat.
Întrucât dreptul de proprietate este imprescriptibil și nu se pierde prin neuz, moștenitorii care au acceptat succesiunea expres ori tacit, înăuntrul termenului de opțiune prevăzut de art.700 Cod civil, nu pot pierde prin prescripție dreptul de proprietate astfel dobândit.
În speță, reclamanții și nu au participat la dezbaterea succesiunii, deși aveau calitatea de moștenitori testamentari.
Astfel, în mod corect, instanțele au reținut că în speță acțiunea acestor reclamanți este imprescriptibilă, actul atacat nerecunoscându-le calitatea de moștenitori pe care au atestat-o doar pentru pârâți.
Certificatul de moștenitor are ca temei, în primul rând, acordul succesorilor, mențiunile din el fac dovadă deplină împotriva succesorilor, atâta timp cât nu s-a dovedit că acordul este rezultatul unui viciu de consimțământ.
Prin urmare, fundamentul opozabilității sale rezidă în acordul de voință al erezilor și el face deplină dovadă atâta timp cât nu s-a probat că actul respectiv se întemeiază pe un viciu de consimțământ sau pe un alt motiv de anulare.
Într-o asemenea situație, acțiunea pentru anulare a certificatului de moștenitor, pe motiv de viciere a consimțământului unuia din succesori, este supusă prescripției de 3 ani, prevăzută de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Deoarece în speță nu se invocă o astfel de împrejurare, ci acțiunea vizează în mod cert drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile incluse în masa succesorală a defunctului, dispoziția legală menționată, privitoare la termenul de prescripție de 3 ani, nu-și mai găsește aplicarea, nulitatea certificatului de moștenitor putând fi cerută oricând.
Ca moștenitori testamentari, reclamanții au dobândit această calitate în virtutea testamentului nr.403/1996, calitate recunoscută de sentința civilă nr.82/01.02.2002 pronunțată de Judecătoria Sinaia, în dosarul nr.1229/2001, iar certificatul de moștenitor atacat nu a reținut calitatea acestora.
În atare situație, acțiunea reclamanților în anularea certificatului de moștenitor, care vizează inclusiv omiterea tuturor moștenitorilor, este imprescriptibilă, actul atacat fiind lovit de nulitate absolută, fără a avea vreo relevanță data la care reclamanții au luat cunoștință de conținutul lui.
Art.88 din Legea nr.36/1995 statuează că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești competente anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Acțiunea în anulare se referă la orice mențiune existentă în act și care este susceptibilă să producă o vătămare în drepturile titularului său.
În concluzie, anularea certificatului de moștenitor se poate cere oricând atunci când vizează drepturile de proprietate asupra bunurilor ce formează obiectul masei succesorale a autorului. Așadar, în acest caz, acțiunea în anulare este imprescriptibilă.
Așa fiind, prima critică ce vizează greșita respingere a excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune este neîntemeiată, excepția fiind soluționată în mod corect de către instanțe, față de caracterul imprescriptibil al acțiunii.
Este neîntemeiată și critica ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care, conform sentinței civile nr.82/01.02.2002, aceasta este proprietara unei cote de din construcția situată pe terenul de 250. din pct."- M".
Cum în certificatul de moștenitor atacat s-a stabilit în mod greșit întinderea masei succesorale în care a fost inclus în întregime imobilul asupra căruia această reclamantă are o cotă de, cotă stabilită cu putere de lucru judecat, în indiviziune cu moștenitorii legali ai defunctului, se constată că în mod just instanțele au reținut că aceasta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii pentru constatarea nulității absolute a actului care o prejudiciază.
Ultima critică privește imobilul construcție ce se impunea a fi introdus în masa succesorală a autorului și constatarea eronată a instanțelor că aparține acesteia doar cota de, critică privită ca nefondată.
În mod corect au reținut instanțele că aparține succesiunii autorului doar cota de din imobilul construcție, cealaltă cotă aparținând reclamantei.
Prin sentința civilă nr.82/01.02.2002 pronunțată de Judecătoria Sinaia, intrată în puterea lucrului judecat, s-a constatat că imobilul construcție edificat pe terenul în suprafață de 250. din comuna, str. - M, este doar în parte bun succesoral, corespunzător cotei de, fiind edificat de autorul comun al părților, cu concubina acestuia, cu o contribuție egală, pe o perioadă de aproximativ 12 ani, începând cu anul 1994.
În aceste condiții, în mod legal, în masa partajabilă atestată de certificatul de moștenitor se impunea a fi evidențiată doar această cotă ce revine succesorilor fără a avea relevanță în cauză, poziția acestei reclamante cu privire la soluționarea celorlalte capete de cerere din litigiul soluționat irevocabil.
Ca atare, respingând apelul și menținând soluția atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocat de către pârâți, așa încât recursul se constată a fi nefondat și va fi respins în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând cererea intimaților, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenții au căzut în pretenții, vor fi obligați la plata sumei de 615 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.245 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și .
Obligă pe recurenții-pârâți, și să plătească intimaților-reclamanți, și suma de 615 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
