Anulare act. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 26
Ședința publică din 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulate de - și, domiciliați în municipiul D,-, - 18,. E, parter,. 1, județul B, de revizuire deciziei nr. 448 din 5 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția civilă în dosarul nr. 1067/C/2005.
La apelul nominal au lipsit revizuienții și și reprezentantul intimatei Primăria Municipiului D, județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând cererea de revizuire în stare de judecată, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURT E A,
Asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Dorohoi, Municipiul Das olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 199/17.02.2003 prin care pârâții și au cumpărat, în temeiul Decretului -lege 61/1990, o locuință compusă din 3 camere cu prețul de 29.051.004 lei.
În motivare s-a arătat că acest contract a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legii administrației publice locale nr. 215/2001 - art. 38 al. 2 lit. "f", întrucât nu există o hotărâre a Consiliului local, că prețul vânzării este derizoriu, nefiind stabilit de un expert autorizat, iar repartiția locuinței nu s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât la data cumpărării apartamentului aveau calitatea de chiriași, iar vânzarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, prețul fiind legal stabilit.
Prin sentința civilă nr. 1852 din 10 decembrie 2004, Judecătoria Dorohoia respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare faptul că dispozițiile legale invocate au un caracter de protecție socială și acordă o serie de facilități destinatarilor, în speță pârâților, care, în calitate de chiriași au cumpărat locuința în litigiu în baza Decretului-lege 61/1990 și a Legii 85/1992, vânzarea nefiind condiționată de aprobarea Consiliului local.
Apelul reclamantului Municipiul D, care a criticat soluția sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 125 din Legea nr. 215/2001, întrucât imobilul în litigiu aparține domeniului privat, a fost admis prin decizia civilă nr. 448 din 5 mai 2005 Curții de Apel Suceava, care a schimbat în tot sentința atacată, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare 199/2003 încheiat între părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență faptul că la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, pârâții nu aveau calitatea de chiriași, că la data încheierii contractului erau aplicabile prevederile legii locuinței nr. 114/1996, care definesc conceptul de locuință socială, care potrivit art. 47 nu poate fi înstrăinată, iar în raport de dispozițiile art. 175 din Legea nr. 215/2001, a constatat contractul criticat ca fiind lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și, care au criticat soluția ca fiind nelegală și au solicitat modificarea acesteia în sensul menținerii sentinței judecătoriei. În dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că apartamentul în litigiu a fost construit înainte de anul 1989 și a făcut obiectul unui ordin de repartiție, fiind vândut în favoarea pârâților-reclamanți, în calitate de chiriași, în baza dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Decretul - lege nr. 61/1990 și art. 7 din Legea nr. 85/1992, dispoziții care nu condiționează ca această calitate să existe în momentul intrării în vigoare a actelor normative, astfel că instanța de apel a dat o interpretare eronată acestor dispoziții. Au mai arătat recurenții că locuința a fost construită din fondurile statului, că nu este locuință socială, chiria fiind calculată la nivelul salariilor, iar prețul de vânzare stabilit potrivit actelor normative menționate, așa încât nu sunt îndeplinite în speță condițiile pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia civilă nr. 191 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceavaa respins ca nefondat recursul, apreciind că dispozițiile legale impuneau, în mod imperativ, ca imobilul să fie vândut prin licitație publică. În cauză, cumpărarea imobilului de către pârâți a avut loc la scurt timp după închirierea acestuia, cu nerespectarea dispozițiilor art. 6 al. 1 din Legea nr. 85/1992 și art. 125 al. 2 din Legea nr. 215/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 448 din 5 mai 2005 Curții de Apel Suceava, pârâții intimați au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 al. 1 pct. 5 și 7 din Codul d e procedură civilă. În motivarea cererii, revizuienții au arătat că instanța care a soluționat cauza a dat hotărâri contradictorii în cauze similare, iar după rămânerea definitivă a deciziei atacate cu revizuire au fost pronunțate soluții de către Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că interpretarea dată legii, în acest caz, este contrară dispoziției legale. Revizuienții au subliniat că locuința în litigiu nu a fost niciodată locuință socială și nu a făcut parte din domeniul public al municipiului D, eroarea judiciară săvârșită în cauză neputând fi remediată pe altă cale.
Analizând cererea de revizuire, instanța o constată a fi neîntemeiată.
În cuprinsul cererii, revizuienții au invocat expres incidența dispozițiilor art. 322 al. 1 pct. 5 și 7 din Codul d e procedură civilă, din motivare rezultând însă că se critică pronunțarea unor soluții contradictorii în cauze similare, de către aceiași instanță (Curtea de Apel Suceava ). De asemenea, s-a indicat pronunțarea unor decizii obligatorii, de către Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au dat interpretări diferite dispozițiilor legale incidente în cauză și avute în vedere de instanța a cărei decizie se cere a fi revizuită, decât această instanță (Curtea de Apel Suceava ).
Fără a nega caracterul obligatoriu al deciziilor invocate de revizuienți, instanța constată că pronunțarea acestora nu a deschis pârâților intimați posibilitatea retractării deciziei nr. 448 din 5 mai 2005 Curții de Apel Suceava, dispozițiile art. 322 al. 1 pct. 7 din Codul d e procedură civilă impunând în mod expres că hotărârile contradictorii ce constituie premisa admiterii cererii de revizuire trebuie să fie pronunțate "de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate." Din însăși motivarea cererii revizuienților rezultă că acest text normativ nu are aplicabilitate în cauză, fiind depuse la dosar decizii pronunțate în cauze similare, iar nu în una și aceiași pricină.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 322 al. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, revizuienții au depus la dosar decizia nr. 633, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 29 mai 2008, decizia nr. 5, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 ianuarie 2008, respectiv adresa nr. 5209 din 24 iulie 2008 Locativa B, prin care este informată Primăria municipiului B despre efectuarea vânzărilor locuințelor construite din fondurile statului până la data de 01 ianuarie 1990 (fila 8).
Conform textului de lege invocat ca temei al cererii formulate, revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". Pentru a se putea invoca cu succes, înscrisul doveditor trebuie să fi existat la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, să nu fi putut fi invocat în procesul soluționat prin această decizie, să fie determinant.
Adresa nr. 5209 din 24 iulie 2008 Locativa B nu îndeplinește condiția de a fi emisă anterior pronunțării hotărârii a cărei retractare se dorește, astfel că nu poate fi considerată înscris nou, în conformitate cu textul legal citat.
Hotărârile judecătorești pot fi reținute ca reprezentând înscrisuri noi, în accepțiunea art. 322 al. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, doar în măsura în care au fost pronunțate cu privire la acțiuni ce au fost promovate înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. În cauza de față, soluțiile jurisdicționale invocate de revizuienți nu îndeplinesc condiția de a fi fost pronunțate în litigii declanșate anterior pronunțării deciziei atacate, astfel că instanța va aprecia că nici sub acest aspect cererea revizuienților nu este întemeiată.
Constatând că revizuienții nu au făcut dovada incidenței motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 al. 1 pct. 5 și 7 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a respinge nefondată cererea.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de - și, domiciliați în municipiul D,-, - 18,. E, parter,. 1, județul B, de revizuire deciziei nr. 448 din 5 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția civilă în dosarul nr. 1067/C/2005.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
5ex./ 27.03.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
