Anulare act. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 266
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelescu Cristiana
JUDECĂTOR 2: Olariu Viorica
JUDECĂTOR 3: Pavelescu Georgeta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile numărul 169 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă moștenitoarea,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Moștenitoarea având cuvântul,lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului de față.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 13115 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Iașia fost admisă acțiunea în constatarea nulității contractului de donație formulată de reclamanta, decedată în cursul judecății și continuată de succesoarea, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inițial cauza fost soluționată prin sentința civilă 8177 din 26 iunie 2006 Judecătoriei Iași, care a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Consiliul Local al municipiului I și constatat nulitatea donației autentificate sub nr. 1565 din 4 martie 1972 la notariatul de Stat Județean
Sentința 8177/26 iunie 2006 a Judecătoriei Iașia fost însă schimbată în tot prin decizia civilă 1091 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Iași care, admițând apelul Consiliului Local I, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, respingând pe cale de consecință acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.
Decizia 1091 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Iași a fost desființată însă prin decizia civilă 105 din 9 martie 2007 a Curții de APEL IAȘI, care a admis recursul reclamantei trimițând cauza spre rejudecare, cu indicația ca instanța de apel să își exercite rolul activ pentru determinarea reprezentantului pârâtului în raport de noile reglementări legale.
Ca urmare a trimiterii spre rejudecare a apelului, Tribunalul prin decizia civilă 427 din 6 iunie 2007 a admis la rândul său apelul și a desființat sentința civilă 8177 din 26 iunie 2006 a Judecătoriei Iași, trimițând cauza la judecătorie pentru stabilirea cadrului procesual și legala citare a părților.
Astfel reinvestită, Judecătoria Iași prin sentința civilă 13115 din 12 noiembrie 2007 a reținut că donația autentificată prin contractul cu nr. 1565/4 martie 1972 a fost lipsită de cauză, ceea ce face ca aceasta să nu producă nici un efect.
Cu privire la cadrul procesual instanța de fond a reținut că în cauză are calitate procesuală pasivă Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - drept pentru care a admis acțiunea și a constatat nulitatea deciziei în contradictoriu cu acest pârât.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost respins prin decizia civilă 169 din 5 martie 2008 Tribunalului Iași, care a reținut că Statul este titular al dreptului de proprietate publică (art. 136 alin 2 din Constituția României) precum și al dreptului de proprietate privată ( art. 6 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 4 din Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001). În situația în care statul este titular al dreptului de proprietate, fie publică, fie privată, acesta este reprezentat prin Ministerul Finanțelor. În acest sens dispune art. 3 alin 1 pct. 56 din nr.HG 208/2005. Potrivit acestuia Ministerul Finanțelor are ca atribuție reprezentarea statului ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Reprezentarea statului de către Ministerul Finanțelor are loc - în puterea art. 12 alin 5 din Legea nr. 213/1998 și în litigiile privitoare la dreptul de administrare și dreptul de proprietate asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.
Față de aceste dispoziții legale instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute susținerile apelantului conform cărora Statul Român poate fi reprezentat atât de Ministerul Finanțelor conform nr.HG 208/2005 cât și de Consiliul Local, conform Legii nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001.
Cum deja s-a arătat bunul în litigiu a făcut obiectul dreptului de proprietate socialistă de stat. Contractul de donație a fost încheiat de Statul Român în calitate de donator, fiind reprezentanta Consiliului Popular al municipiului Chiar apelantul susține că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste fără a ieși din patrimoniul statului intrau cu titlu de administrare directă, prevăzut de Decretul nr. 478/1954 în patrimoniul unităților administrativ teritoriale de la acea vreme. Plecând de la aceste susțineri chiar dacă Consiliul Local I, este cel care administrează în prezent terenul în litigiu, calitatea de titular al dreptului de administrare a unui bun ce aparține domeniului privat ori public al statului, nu-i conferă acestuia legitimare procesuală. Aceasta cu atât mai mult cu cât consecința imanentă a constatării nulității absolute a contractului de donație este revenirea bunului în patrimoniul donatorului. În aceste condiții este afectat însuși dreptul de proprietate al cărui titular este Statul Român.
Calitatea Statului Român de titular al dreptului de proprietate este impusă și de dispozițiile cuprinse în art. 6 alin 1 din Legea nr. 213/1998. Conform acestora fac parte din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. Or, în acest titlu subiect este Statul Român.
Mențiunea din cererea de apel conform căreia practic terenul în litigiu se regăsește în patrimoniul municipiul I mai ales în contextul celorlalte motive, are caracterul unei simple afirmații nesusținută de testimoniile administrate.
Reținând că titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material este Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și având în vedere limitele determinate de cererea de apel formulată, Tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă a dispus în sensul respingerii apelului și păstrării sentinței civile 13115/2007 a Judecătoriei Iași.
Și această decizie a fost însă recurată de către Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, care au criticat ca și în apel greșita reținere de către instanțe a calității sale de reprezentant a Statului Român, deși în cauză Statul trebuia să fie reprezentat de Consiliul Local al Municipiului I, în administrarea căruia bunul în litigiu se și află.
A motivat recurenta că urmare a apariției Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică a regimului juridic al acesteia și, respectiv, a Legii nr. 215/2001 - privind administrația publică locală, se face distincție între dreptul de proprietate al statului și dreptul de proprietate al unităților administrativ - teritoriale.
Că în situația în care imobilul în litigiu ce face obiectul donației se regăsește în patrimoniul Consiliului Local I, intrând deci în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, acesta ar fi cel care are calitate procesuală pasivă și nu Statul reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice.
Recursul este fondat.
Curtea constată că deși până în prezent cauza dedusă judecății parcurs două cicluri procesuale ca urmare a casărilor cu trimitere spre rejudecare succesive, nici până la această dată instanțele nu au determinat corect, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, cadrul procesual și limitele în care a fost investită instanța, precum și calitatea procesuală pasivă pârâților.
Astfel, Curtea reține că deși prin acțiunea introductivă reclamanta a arătat clar și explicit că înțelege să cheme în judecată ca pârât Consiliul Local al Municipiului I, instanțele în mod greșit și ignorând total limitele investirii prin acțiunea introductivă au modificat cadrul procesual ajungând în mod greșit să rețină că în cauză nu Consiliul Local al Municipiului I ar avea calitate procesuală pasivă, ci Statul Român - reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a ajuns astfel ca în final instanțele să se pronunțe în contradictoriu cu acest pârât, deși din nici fază din dosarul inițial care este singurul față de care se pot analiza limitele investirii, nu rezultă că reclamanta ar fi înțeles să-l cheme în judecată.
Curtea constată astfel că în cauză în mod greșit instanțele au ajuns să se pronunțe în contradictoriu cu o parte care nici măcar nu a fost chemată în judecată lăsând totodată nesoluționată acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului indicat prin acțiunea introductivă, Curtea reține că în prezenta cauză Consiliul Local al Municipiului I are calitate procesuală pasivă și poate sta în judecată, întrucât donația imobilului în litigiu a intrat în patrimoniul acestuia, chiar dacă aparent ca acceptant al donației a figurat Statul Român.
Se reține în această privință că și la momentul acceptării donației și la momentul de față beneficiarul de fapt și de drept al acesteia a fost și atunci (în 1978) și acum - Consiliul Local al Municipiului
Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 213/1998 - actualizată prevede că dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, asupra bunurilor care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes public sau privat.
Dispozițiile de mai sus se complinesc și cu cele ale art. 14 pct. 5 care prevede că în litigiile prevăzute la alin. 4 (privitoare la dreptul de administrare sau de proprietate) Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ teritoriale de către consiliile locale.
Rezultă deci din textul de mai sus că atunci când litigiul se poartă asupra unui bun ce se află în administrarea sau proprietatea unei unități administrativ-teritoriale titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate.
Ori, se remarcă faptul că nici o clipă, nici la fond - la judecarea cauzei, în primă fază procesuală - și nici în apelul declarat de Consiliul Local I, împotriva sentinței civile 11605/26 iunie 2006 a Judecătoriei Iași, acesta nu a invocat nici faptul că nu ar avea în administrare sau proprietate bunul în litigiu, singura sa apărare fiind cea că nu ar putea reprezenta statul.
Așa fiind, Curtea constatând că în urma casărilor cu trimitere spre rejudecare, instanțele au ajuns să se pronunțe în contradictoriu cu un pârât care nu a fost chemat în judecată, lăsând nesoluționată cauza în raport de pârâtul care a fost indicat prin acțiunea introductivă, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, va casa atât decizia civilă 169/5 martie 2008 Tribunalului Iași, cât și sentința civilă 13115 din 12 noiembrie 2007, Judecătoriei Iași, dispunând trimiterea cauzei spre soluționare acestei din urmă instanțe.
Totodată, Curtea va constata că în cauză pârâtul Consiliul Local al Municipiului I are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare precum și de bunurile proprietate publică sau privată a comunelor, orașelor sau municipiilor.
Așa fiind, atâta timp cât imobilul în litigiu este în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului I, acesta trebuie să stea în judecată în acțiunea pentru anularea donației, o atare acțiune având ca finalitate diminuarea patrimoniului Consiliului Local.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul și casând atât decizia civilă 169/2008 a Tribunalului Iași, cât și sentința civilă 13115/2007 a Judecătoriei Iași va trimite cauza spre soluționare pe fond Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr. 169/ 5.03.2008 a Tribunalului Iași și a sentinței civile nr. 13115/ 12.11.2007 a Judecătoriei Iași, pe care le casează.
Constată calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Municipal
Trimite cauza la Judecătoria Iași pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2008.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
A în
Red.
Tehnored.
02 ex./11.07.2008
Tribunalul Iași:
Jud., jud.
Președinte:Angelescu CristianaJudecători:Angelescu Cristiana, Olariu Viorica, Pavelescu Georgeta
