Anulare act. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.27/R Dosar nr-
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice șiCOMUNA PRIN PRIMARîmpotriva deciziei civile nr.213/Ap din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2010 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 ianuarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1318/10.02.2009, Judecătoria Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul român; a respins excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor pentru pârâtul Statul Român; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comuna prin primar și în consecință a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.545/5.08.1981 emisă în temeiul Decretului 223/1974 de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului B,
Prin decizia civilă nr.213/23.10.2009, Tribunalul Brașova respins apelurile declarate de apelanții pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Comuna prin primar împotriva sentinței civile nr.1318/20.01.2009 a Judecătoriei Brașov pe care a păstrat-o și a obligat apelanții pârâți Statul Român prin Minisiterul Finanțelor Publice și Comuna să achite intimaților reclamanți și suma de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că imobilul obiect al litigiului se află pe teritoriul administrativ al Comunei, făcând parte din domeniul privat al acestei unități administrativ - teritoriale, însă în cartea funciară neoperând înscrierea dreptului Comunei, ci a Statului Român, ambele entități trebuie să figureze ca părți în prezenta cauză, decizia ce se va pronunța urmând a le fi opozabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant pentru Statul Român a Ministerului Finanțelor, tribunalul a reținut că Ministerul Finanțelor Publice are calitate de reprezentant al Statului Român având în vedere dispozițiile art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În ce privește al treilea motiv de apel, Tribunalul a constatat că apelantul pârât a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii promovate de către reclamanți, în motivarea acestei excepții invocând faptul că, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare a unor imobile ce fac obiectul acestei legi este inadmisibilă.
Tribunalul a constatat că prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare astfel cum susține apelantul pârât, ci este o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998 prin care intimații reclamanți, în calitate moștenitori ai fostului proprietar al imobilului obiect al litigiului, a solicitat instanței de judecată să procedeze la verificarea valabilității titlului în baza căruia statul deține acest imobil.
Astfel, odată cu adoptarea Legii nr.213/1998, prin art.6 alin.1 din acest act normativ s-a prevăzut posibilitatea pentru instanțele de judecată de a verifica valabilitatea titlului statului cu privire la imobilele preluate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din perspective conformității acestora cu normele constituționale și ale tratatelor internaționale la care România era parte.
Această dispoziție legală a oferit reclamanților posibilitatea de a supune analizei instanței de judecată valabilitatea titlului cu care Statul Român deține imobilul în litigiu și a stabilirii dacă statul deține respectivul imobil cu titlu valabil, fără titlu valabil sau fără titlu.
Așa fiind, nu poate fi primită teza inadmisibilității acțiunii invocată de apelantul pârât, prezenta acțiune fiind promovată în temeiul textului de lege indicat și care face admisibilă acțiunea ce vizează constatarea valabilității titlului în baza căruia statul deține un anumit imobil care, în perioada anterior arătată, a fost preluat în proprietatea statului în baza unui act de naționalizare.
Dispozițiile din Legea nr.10/2001, deciziile Înaltei Curți de Justiție și Casație la care face trimitere apelantul pârât, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, toate invocate de apelantul pârât în susținerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, nu au relevanță în speță pentru motivele anterior arătate.
Prin apelul declarat de pârâta Comuna prin primar se critică soluția instanței de fond cu privire la constatarea nulității deciziei de preluare a imobilului.
Principala critică adusă soluției o constituie faptul că valabilitatea titlului de preluare al statului trebuia verificată numai în raport cu reglementările existente la data emiterii titlului, nu și cu cele emise ulterior.
Prin urmare, Tribunalul urmează a analizat legalitatea actului de preluare în raport de această critică.
În acest sens tribunalul a reținut că, potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, se consideră valabil dobândite bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul uni titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
În caz contrar, în situația imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, se consideră că imobilul a fost preluat de stat fără titlu.
Imobilul în cauză în cota de situat în Comuna -, înscris în cf 3096 a fost preluat de Statul Român prin decizia nr.545/5.08.1981- 32 dosar de fond, în temeiul decretului 223/1974.
În cuprinsul actului de preluare se reține că motivul preluării îl constituie plecarea definitivă din țară a proprietarei imobilui- numita.
proprietari sau moștenitorii acestora pot sa reclame in fata instantelor judecatoresti încalcarea in orice mod a dreptului lor de proprietate asupra imobilului preluat de stat.
Astfel, pot deduce judecatii nevalabilitatea titlului pretins de proprietate al statului asupra acestor imobile in raport cu prevederile "Constitutiei, ale tratatelor internationale la care Romania era parte si ale legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat" potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Prin urmare, se poate statua de catre instantele de judecata ca actele normative, prin care in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 locuintele au fost preluate de stat, au fost date cu incalcarea Constitutiei in vigoare la data preluarii, deci sunt neconstitutionale, ale tratatelor internationale la care Romania era parte ori ale altor legi in vigoare la acea data, altfel spus, se poate constata nevalabilitatea titlului de proprietate al statului.
De aceea, persoanele care considera ca in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost deposedate nelegitim de proprietatea lor imobiliara, -inclusiv in baza prevederilor Decretului 223/1974 - pot cere in justitie sa se constate nevalabilitatea titlului statului.
Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale si bunurile dobandite in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.
Astfel, se observa ca legea impune trei conditii pentru ca titlul statului sa fie valabil, asa incat, daca trecerea in proprietatea statului s-a facut cu incalcarea acestor conditii, titlul statului nu poate fi valabil.
Atat prin Constitutia Romaniei din 1965 cat si prin art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale la care, la momentul preluarii imobilului, Romania era parte, era recunoscut oricarei persoane dreptul la respectarea bunurilor sale, iar potrivit dispozitiilor art. 481 Cod civil, in vigoare la acea data, nimeni nu putea fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica, in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Or, in speta se retine ca actul normativ in baza caruia s-a preluat imobilul contravenea atat constitutiei cat si protocolului si legilor in vigoare la acea data, avand in vedere ca viza bunurile persoanelor care plecau in strainatate, fara a fi in discutie o cauza de utilitate publica care sa justifice nerespectarea dreptului de proprietate consacrat.
Pe cale de consecinta, întrucât actul normativ in baza caruia s-a preluat imobilul a fost un act abuziv, neconstitutional, si actul administrativ constand in decizia nr. 545/5.08.1981 este la randul lui un act nelegal.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Comuna.
Prin recursul declarat, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reiterează excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și inadmisibilitatea acțiunii.
Prin recursul formulat, recurentul pârât Comuna a solicitat modificarea în tot a deciziei și respingerea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă dispozițiile Deciziei nr.1356/2008 a Curții Constituționale, precum și ale art.15 din Constituția României, care prevede că " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".
În acest context, se evidențiază nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului român, în condițiile în care actul normativ invocat era în vigoare la momentul emiterii deciziei și era suficient pentru ca apropierea să fie considerată ca fiind realizată în baza unui titlu.
Totodată, sunt invocate dispozițiile HG nr.11/1997 și ale Deciziei nr.92/1993 a Curții Supreme de Justiție, precizându-se faptul că înscrierea în cartea funciară a deciziei autorității administrative nu e supusă niciunui termen, putând fi înscrisă valabil și după 20 de ani.
Examinând decizia în raport cu actele, lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Nulitatea absoluta a titlului Statului R, decizia nr. 545/05.08.1981 emisa de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al Judetului B, nu poate fi analizata decat in contradictoriu cu Statul R, cu atat mai mult cu cat acesta si-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu la data de 12 septembrie 2001.
Excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român este neintemeiata in raport de dispozițiile art.25 ain.2 din Decretul nr.31/1954, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de reprezentant al Statului Român.
În speță, trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut prin Decretul nr.223/1974, act normativ contrar Declarației Universale a Drepturilor Omului din 10.12.1948, a Constituției în vigoare din 1965 și a Codului civil, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil.
Nevalabilitatea titlului Statului R s-a facut de prima instanta prin raportare la reglementarile in vigoare la data emiterii acestuia mai sus mentionate, in conformitate cu dispozitiile deciziei nr. 1356/2008 a Curtii Constitutionale si ale art.1 Cod civil.
Invocarea inadmisibilitatii actiunii in revendicare de catre recurentul parat Statul R reprezentat de Ministerul Finantelor prin DGFP B urmareste de fapt impiedicarea accesului la instanta al reclamantilor, ceea ce e contrar dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana si deciziei 33/2008 pronuntata in recurs in interesul legii.
Prin aceasta decizie Inalta C de Casatie si Justitie a stabilit ca,`` concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala.
În cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, în masura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.``
Faptul ca in speta imobilul situat in Comuna,-, inscris in CF nr.3096, nr. top.429 si 430 se afla in patrimoniul comunei, nefiind instrainat in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995 precum si dispozitiile mai sus mentionate justifica admisibilitatea prezentei cereri de chemare in judecata.
Instanța de apel a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, în baza materialului probator administrat, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Comuna.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurenților pârâți, Curtea urmează a-i obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1190 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Comuna împotriva deciziei civile nr.213/23.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenții pârâți Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Comuna la plata către intimații reclamanți și a sumei de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./18.02.2010
Tehnored. 25.02.2010-6 ex.
Jud apel /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
