Anulare act. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.274
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul (succesor cu titlu particular în drepturile și obligațiile revizuienților inițiali și ) împotriva deciziei civile de recurs nr. 1741 din 09.12.2004, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - în dosarul nr. 7807/C/2004, în contradictoriu cu intimații și și Statul Român, reprezentat de Consiliul Local al Municipiului
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul personal, asistat de avocat în reprezentarea revizuientului, avocat în reprezentarea intimaților și, lipsă fiind intimatul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța detașează fila 11 din prezentul dosar, filă care urmează să fie prezentată arhivei pentru a fi depusă la dosarul corespunzător.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 19 intimații au invocat excepția tardivității cererii de revizuire, raportată la dispozițiile art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă, cât și inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată pentru neîndeplinirea condițiilor expres prev. de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, cereri pe care reprezentanta intimaților le susține și oral.
Reprezentanta revizuienților cu privire la excepția tardivității solicită respingerea acesteia, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta. Înscrisul depus nu a putut fi invocat în recurs, în cauză sunt incidente prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Cu rea credință intimații au ascuns faptul că dețin o altă locuință.
Instanța respinge excepția invocată de intimați privind tardivitatea introducerii prezentei cereri de revizuire, întrucât aceasta este formulată în termenul legal de una lună, prev. de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă, respectiv la 19.12.2007, în raport de data de 19.11.2007 când se susține de către revizuient că ar fi descoperit înscrisul nou.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire sub aspectul admisibilității ei și la faptele pe care se întemeiază, conform art. 322 pct. 5 raportat la art. 326 al. 3 Cod procedură civilă.
Reprezentanta revizuienților pune concluzii de admitere a cererii de revizuire așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată, susținând că aceasta este admisibilă, în baza art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind îndeplinite toate condițiile legale în materie, potrivit și răspunsului la întâmpinarea intimaților, pe care le consideră drept concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților pune concluzii de respingere a cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată, arătând că aceasta este inadmisibil, deoarece nu sunt aplicabile în speță toate cerințele legale, prev. de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, în mod cumulativ.
După dezbateri dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă consilier juridic care pune concluzii de respingere a cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra revizuirii civile de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 1741 din 09.12.2004, pronunțată în dosarul nr. 7807/C/2004, Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 1095 din 09.09.2003, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3125/2003.
Modifică în totalitate decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 636 din 27.01.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. 10430/2002.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâților, și Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâții și împotriva Consiliul Local al Municipiului
Constată nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1324/06.07.2000 și dispune evacuarea pârâților și din imobilul situat în T,-,. 15, jud. T, înscris în CF nr. 40272 T, nr. top 26556, condiționată de asigurarea unei alte locuințe de către pârâtul chemat în garanție Consiliul Local al Municipiului
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva reclamanților și și obligă reclamanții la plata sumei de 35.051 lei, actualizată cu indicele de inflație.
Menține dispozițiile sentinței apelate în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva Ministerul Finanțelor Publice Obligă pârâții 3. 761.833 lei, iar pârâtul Consiliul Local al Municipiului T la 7.523.660 lei, cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut printre altele - că reclamanții și, fiind proprietari tabulari, în baza art. 480 Cod civil, au dreptul să solicite evacuarea pârâților și din imobilul în Litigiu, întrucât aceștia îl ocupă fără drept, titlul locativ indicat de pârâți - contractul de închiriere - fiind nul absolut, deoarece este încheiat cu un neproprietar, dar evacuarea pârâților s-a dispus a fi efectuată condiționat de asigurarea unei alte locuințe corespunzătoare, de către pârâtul chemat în garanție, Consiliul Local al Municipiului T, deoarece pârâții sunt de bună credință, întrucât li s-a repartizat apartamentul în cauză încă din 1977, de către Consiliul Local al Municipiului T, contractul de închiriere fiind prelungit, ei având convingerea că Statul Român - prin organele sale - este proprietar.
Împotriva acestei decizii civile de recurs au formulat prezenta cerere de revizuire reclamanții și (prin mandatara cu procură specială ), solicitând a se dispune schimbarea ei în parte, în sensul de a se dispune evacuarea necondiționată a intimaților (în nume propriu și ca moștenitor al defunctei intimate, în calitate de soț supraviețuitor) și (moștenitor al defunctei, în calitate de fiu), din apartamentul în litigiu pe care-l ocupă fără a poseda nici un titlu, invocând în drept art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. În motivare în esență revizuienții arată că la data de 19.11.2007 au intrat în posesia unui extras de carte funciară nr. 1789 Nouă, din cuprinsul căruia rezultă că are cota de 2/4, ca bun propriu prin cumpărare construcție sub nr. 22424/2003 sub B 5 apoi același, căsătorit cu - bun comun - sub B 6 sunt coproprietari prin cumpărare teren sub nr-, iar sub B 7 - același este proprietar în cotă de parte pe contract - moștenire sub nr. -/2007 și în fine că aceeași persoană, este proprietar și ca bun propriu pe parte construcție - donație sub nr. -/2007, în raport de care înscris considerat nou și ascuns, reținut de intimați, dacă ar fi fost prezentat instanței de recurs, ar fi dus la pronunțarea unei hotărâri diferite și anume de evacuare necondiționată a acestora, avându-se în vedere calitatea lor de proprietari tabulari ai unei alte case de locuit.
Intimații și prin întâmpinarea de la dosar( 19 - 22) a invocat tardivitatea cererii de revizuire raportat la art. 324 al.1 pct. 4 Cod procedură civilă(asupra acestei excepții Curtea pronunțându-se prin practicaua prezentei decizii, în sensul respingerii ei, prezenta cerere de revizuire fiind introdusă în termenul legal), cât și inadmisibilitatea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor expres prev. de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă (asupra căreia Curtea se va pronunța în considerentele ce se vor reda în continuare, mai jos).
De asemenea, pârâtul Consiliul Local al Municipiului T prin întâmpinare (13) au solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de reclamanți atât ca tardivă, cât și ca nelegală și netemeinică, pe fond, arătând că prezenta cerere de revizuire nu întrunește condițiile legale ale art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din 21.02.2008, a solicitat introducerea în cauză,în calitate de revizuient, ca succesor cu titlu particular în drepturile și obligațiile revizuienților și, în ce privește imobilul în litigiu, cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1188/20.12.2007, și scoaterea din cauză a lui și, vânzători în contractul menționat, care i-au cedat prin contract întregul drept de proprietate asupra apartamentului, motivând că își însușește întrutotul atât cuprinsul, cât și motivarea cererii de revizuire, ca fiind în deplinul lui interes, avându-se în vedere că el este actualul proprietar al imobilului.
Prin încheierea de ședință de la aceeași termen de judecată, Curtea a admis cererea revizuientului, pe care l-a introdus în cauză, în locul revizuienților inițiali și, pe care i-a scos din cauză.
Examinând prezenta cerere de revizuire raportat la admisibilitatea ei și la faptele pe care se întemeiază, prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă - teza - I-a Cod procedură civilă, invocat în drept, cât și din oficiu, Curtea stabilește că această cerere de revizuire nu este admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 326 și 328 Cod procedură civilă, avându-se în vedere considerentele ce se vor expune mai jos.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, toate aceste condiții legale trebuind a fi îndeplinite în mod cumulativ, ceea ce în speță nu este cazul, deoarece revizuientul de față nu a dovedit prin probe legale, concludente și pertinente cauzei că pretinsul act nou - extrasul de carte funciară nr. 1789 Nouă de la fila 14 dosar - 1) este doveditor al unei împrejurări esențiale, de o importanță deosebită în proces, care dacă ar fi fost cunoscut ar fi condus la o altă soluție; 2) înscrisul a fost descoperit după darea hotărârii(adică să fi existat la data pronunțării hotărârii, dar a apărut numai, după darea hotărârii); 3) acest înscris să fi fost reținut de partea potrivnică, adică de pârâții intimați ) și că; 4) înscrisul în litigiu să nu se fi putut înfățișa în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (ca de exemplu forță majoră, caz fortuit, etc).
Conform citatului text legal - art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă - în interpretarea lui logică, înscrisul trebuie să fie doveditor al unei împrejurări hotărâtoare în cauză și el să fie descoperit, adică să fi existat la data pronunțării hotărârii, care se cere a fi revizuită, dar să fi apărut numai după darea hotărârii, cu alte cuvinte înscrisul doveditor trebuie să fi preexistat pronunțării hotărârii revizuite, deoarece numai un astfel de înscris ar fi putut să nu fie înfățișat la proces, judecătorului dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Ceea ce este important în soluționarea revizuirii de față, este așadar împrejurarea că nu sunt îndeplinite, cele patru condiții legale arătate mai sus, în mod cumulativ, pentru a fi găsită admisibilă prezenta revizuire, fiind deci cazul respingerii ei, întrucât revizuientul nu a dovedit existența unui înscris nou, cu forță probantă prin el însuși, care să fi existat la data când s-a pronunțat hotărârea atacată și el să fie determinant, dar să fi fost reținut de partea adversă sau care să nu se fi putut prezenta la proces, dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientului, neputându-se deci cere revizuirea unei hotărâri (din 9 decembrie 2004), pe baza unui înscris apărut numai după pronunțarea acesteia (adică la 19.11.2007), textul legal invocat- art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă - referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul există în momentul judecării pricinii finalizată prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că acest text legal vizează descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate, adică a revizuientului.
De asemenea, Curtea mai constată că revizuientul nu a probat nici împrejurarea că pretinsul înscris nou a putut fi obținut în procesul judecat în fond în recurs, în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică (intimați), neinteresând dacă reținerea înscrisului a fost intenționată sau involuntară (situații neincidente în speță), fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții interesate, de genul forței majore, a cazului fortuit și alte de asemenea împrejurării speciale.
Din interpretarea literală a art. 322 teza I punctul 5 raportat la art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă - care se referă la descoperirea înscrisului pretins nou invocat - mai rezultă că este necesar și ca revizuientul să nu fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar, în momentul judecării fondului, în caz contrar el putând uza de prevederile art. 172 Cod procedură civilă (care prevede că atunci când în parte invederează că partea potrivnică deține un înscris privitor la pricină, instanța poate ordona, înfățișarea lui), dar nici această împrejurare ( a reținerii înscrisului) și nici cea referitoare la existența unei situații de forță majoră, mai presus de voința revizuientului nu sunt probate în dosar.
Ca atare, Curtea consideră că nu este admisibilă prezenta cale extraordinară de retractare, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale de admisibilitate precitate, care sunt condiții expres și limitativ prevăzute de lege, ca și de strictă interpretare, în revizuire, în principiu nerealizându-se un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea unei hotărâri pronunțate anterior, devenită irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, în dosar însă revizuientul nedovedind existența vreunui impediment, de genul forței majore, etc, pentru ca să nu fi putut cere în anul 2004 proba cu respectivul înscris în procesul de fond.
Curtea constată, așadar, că nu poate constitui un astfel de înscris pentru a face admisibilă revizuirea de față, cel emis după pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale, deoarece din conținutul actului invocat în speță nu se desprind referiri la situații atestate de alte înscrisuri preexistente și care să fi putut conduce la altă soluție decât cea adoptată în recurs.
De asemenea, Curtea consideră că revizuientul de față putea să solicite în orice moment al judecății în fond a pricinii obținerea înscrisului invocat și pretins nou - extrasul de carte funciară menționat - nefiind împiedicat cu nimic să o facă, astfel că nu este în speță aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul căruia, prin înscris nou înțelegându-se acela care există la data judecății, deoarece numai în această situație el a putut fi pretins reținut de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a-l prezenta. Dacă practica judiciară în materie a statuat că nici o adresă emisă, după judecarea cauzei pe care o primărie de exemplu și nici o adresă a registrului comerțului ori a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci ce puteau fi solicitate în orice moment al judecății fondului cauzei, nu pot constitui motiv de revizuire, în înțelesul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cu atât mai mulat, Curtea apreciază că un extras de carte funciară - destinat publicității reale imobiliare - așa cum a fost obținut în 19.11.2007, putea fi obținut de revizuient cu prilejul judecării recursului în 09.12. 2004 neputând fi considerat drept înscris nou, în sensul art. precitat, fiind logic de neconceput reținerea de către partea potrivnică (în speță intimații ) a unui extras de carte funciară, act care evident, se află în evidențele unei instituții publice - Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T - la dispoziția și la îndemâna oricui, adică a oricărei persoane interesate a-l solicita spre informare și care are tocmai drept scop publicitatea operațiunilor de carte funciară,(după cum îi spune chiar numele), neputându-se deci consideră cu temei just că intimații ar fi reținut ori ascuns acest extras de carte funciară, așa cum eronat susține revizuientul.
Cât privește situația alternativă, respectiv imposibilitatea prezentării acestui înscris considerat nou în fața instanței, datorită unei împrejurări mai presus de voința părților, Curtea observă că textul legal citat se referă la o situație de forță majoră, (de altfel neinvocată și cu atât mai puțin dovedită), prin noțiunea de forță majoră înțelegându-se un eveniment extraordinar, un fapt neobișnuit, grav, care a putut fi de natură să împiedice partea(în speță revizuientul) să cunoască existența actului, în afara oricărei imputabilități.
Prin urmare, Curtea consideră că simpla împrejurare că partea a descoperit un înscris pe care-l consideră nou, după pronunțarea hotărârii de recurs, datorită lipsei sale de minimă diligență nu legitimează calea procedurală a revizuirii, în condițiile în care nu s-a produs dovada imposibilității prezentării acelui înscris, datorată reținerii lui de către partea potrivnică sau din cauză din forță majoră, în speță înscrisul invocat drept nou prin natura sa - extras de carte funciară - este public și destinat publicității reale imobiliare prin cărțile funciare, neputându-se susține cu temei reținerea lui de către intimați ori imposibilitatea prezentării acestuia datorată vreunei împrejurări de fapt mai presus de voința revizuientului, încât deci revizuirea de față nu întrunește cerințele legale preliminare și absolut indispensabile, care să o poată face legalmente admisibilă, în înțelesul și în sensul invocat drept temei de drept al ei - art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
De altfel, în dosarul cauzei Curtea consideră că nu este dovedit nici aspectul că înscrisul invocat și considerat drept nou ar avea un caracter determinant, nefiind să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată în recurs, unde s-a dispus evacuarea intimaților din imobilul proprietatea revizuienților, condiționată de asigurarea unei locuințe de către chematul în garanție, Consiliul Local al Municipiului T, evident reținându-se buna credință a intimaților, căci apartamentul închiriat acestora le-a fost repartizat încă din anul 1977 de către Consiliul Local al Municipiului T și ulterior contractul fiind prelungit, acești intimați având convingerea că Statul Român - prin organele sale - este proprietar, aceștia neavând cunoștință că au încheiat un contract cu un "non dominus" (neproprietar) și apărând astfel firească soluția ca acest chemat în garanție să fie obligat a le asigura un alt spațiu locativ, în raport de culpa lui evidentă.
În consecință, înscrisul depus în revizuire nu are nici o relevanță juridică în speță nefiind dezbătute în fața instanței, de recurs condițiile de acordare a locuințelor din fondul locativ de stat și care condiții intimații le-au îndeplinit, ele fiind analizate cu ocazia încheierii și mai apoi a prelungirii contractului de închiriere încă din anul 1977.
Curtea constată însă că analiza condițiilor de acordare a spațiilor locative excede sferei prezentului litigiu, nefiind supuse dezbaterii, beneficiarii contractului de închiriere din 1977 și prelungit ulterior fiind de fapt, pârâții intimații și soția, (în prezent decedată, moștenitorii ei fiind și, dar care nu a deținut și nici nu dețin în proprietate vreun imobil, pe raza teritorială a municipiului T, adică a localității lor de domiciliu, cartea funciară menționată, în litigiu, vizând un alt imobil, aflat într-o altă localitate, respectiv -Nouă - fila 14 dosar).
Mai mult, chiar deși legiuitorul se referă la un drept de proprietate exclusivă, potrivit extrasului de carte funciară sus - indicat, cu nr. 1789 -Nouă, considerat drept înscris nou, conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, acest extras poartă asupra unei coproprietăți, respectiv două familii coproprietare inclusiv, coproprietară tabulară, dar care nu este parte în acest litigiu judecat în recurs, încât deci actul de care se prevalează revizuientul nu ar fi putut avea nici o înrâurire esențială, hotărâtoare și determinantă asupra soluției pronunțate în recurs, nefiind să conducă la o soluție diametral opusă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced, Curtea va respinge cererile de revizuire de față, întemeiată în drept pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece în dosar nu sunt dovedite îndeplinirea în mod individual a vreuneia dintre cele patru condiții legale cerute de acest text legal, mai sus precizate și cu atât mai mult îndeplinirea în mod cumulativ a acestor cerințe legale - aplicabile în materia revizuirii, în procesul civil, bazată pe acest text de lege.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesual, ca parte căzută în proces, revizuientul de mai sus va fi obligat să plătească intimaților pârâți și - la cererea acestora - suma de 600 lei, RON, cheltuieli de judecată, în revizuire reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială din 31.01.2008 și chitanța aferentă nr. 35, din aceeași dată, ambele ale Baroului T, aflate la fila 23 și respectiv 30 din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul (succesor cu titlu particular în drepturile și obligațiile revizuienților inițiali și ) împotriva deciziei civile de recurs nr. 1741 din 09.12.2004, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - în dosarul nr. 7807/C/2004.
Obligă revizuientul de mai sus să plătească intimaților pârâți și suma de 600 lei (RON) cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.03.2008
Tehnored /26.03.2008
Ex.2
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
