Anulare act. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 279
Ședința publică de la 25 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva deciziei civile nr.28 din 21.01.2008 a Tribunalului Iași; cauza având ca obiect constatare nulitate contract de donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru intimații, și G; lipsă fiind recurentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și intimatul Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată. Recurentul a fost citat cu mențiunea de a răspunde excepției inadmisibilității.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul intimaților cu privire la excepția inadmisibilității recursului, excepția invocată prin încheierea de la termenul din 28 mai 2008.
Av. cere să se respingă ca inadmisibil recursul, raportat la valoarea obiectului litigiului și dispoziția înscrisă în art. 2821Cod procedură civilă, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Pe fondul cauzei, dacă se va trece peste excepția invocată, pune concluzii de respingere a recursului potrivit celor arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Cauza rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată, referitoare la inadmisibilitatea recursului.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 10000/21.09.2007 Judecătoria Iași dispune:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice Constată nulitatea absolută a contractului de donație
autentificat sub nr. 2223 din 22.05.1980 și înscris în Registrul de sub nr. 2895/22.05.1980.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Raportat la lipsa ofertei de aaa utorului lor invocată de reclamanți conduce implicit la concluzia că autorul acestora nu a avut intenția de a gratifica statul nici un moment, cu acest bun imobil al cărui proprietar era, fiind de notorietate presiunile exercitate de regimul de la acea epocă.
Prin cauza actului juridic civil se înțelege obiectivul urmărit la încheierea lui; aceasta și cu consimțământul persoanelor care încheie un astfel de act formând voința juridică, acesta din urmă cuprinzând și scopul urmărit de parte atunci când și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic.
În structura actului juridic civil intră 2 elemente, în conformitate cu art. 948 și ale art. 966 - 968 civil, respectiv scopul imediat și scopul mediat; scopul imediat, numit și scopul obligației, în speță fiind intenția de a gratifica.
În speță lipsa intenției de a gratifica, deci lipsa scopului imediat, face ca actului juridic civil să-i lipsească un element esențial al acestuia, iar lipsa scopului imediat se răsfrânge și asupra scopului mediat, lipsindu-l de suport juridic, condiții în care sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a unui asemenea act.
Această lipsă a intenției de a gratifica a autorului reclamanților raportat la motivele expuse mai sus atrage nulitatea absolută a actului atacat - a actului de donație, condiții în care instanța constată întemeiată acțiunea reclamanților și pe cale de consecință o va admite ca atare.
Tribunalul Iașia respins, prin decizia civilă nr. 28 din 21 ianuarie 2008 apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B reprezentat prin I împotriva sentinței civile 10000/21 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Contractul de donație a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată prin actul de investire a fost autentificat sub nr. 2223 din 22.05.1980 de notariatul de Stat Județean Subiectele raportului juridic născut în puterea acestui contract sunt pe de o parte, autorul reclamanților - intimați, în calitate de donator și, pe de altă parte Statul Român - reprezentat prin Consiliul Popular al municipiului I, în calitate de donatar.
În puterea acestui contract de donație dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a perpetuat în patrimoniul statului Român ca titular al dreptului de proprietate socialistă de stat, calitate în care exercita posesia, folosința și dispoziția asupra acestuia, prin putere și interes propriu, ce îi erau recunoscute de legea socialistă, ca expresie a voinței întregului popor. Se impune a fi menționat faptul că, Constituțiile comuniste din 1948, 1952 și 1965 au eliminat din vocabularul dreptului noțiunile de proprietate publică și domeniu public iar prevederile similare din Codul civil au rămas fără obiect.
Odată cu abolirea dictaturii comuniste, Constituția din 1991 și legile organice (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 69/1991, Legea nr. 213/1998) fac referiri la domeniul public și privat al statului și unităților administrativ teritoriale. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede că domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea acestor persoane juridice și care nu fac parte din domeniul public. a contrario, domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale este alcătuit din totalitatea bunurilor din patrimoniul lor care nu sunt proprietate, în regim de drept public ale acestora. Art. 4 alin 2 din lege statuează că "asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au un drept de proprietate privată".
Pornind de la acest scurt examen comparativ al celor 2 perioade istorice tribunalul reține cum de altfel chiar și apelanta susține, faptul potrivit căruia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Această identitate nu trebuie translată din domeniul calității de titular al dreptului de proprietate în domeniul calității autorității administrației publice locale de reprezentant.
Statul este titular al dreptului de proprietate publică (art. 136 alin 2 din Constituția României) precum și al dreptului de proprietate privată (art. 6 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 4 din Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001). În situația în care statul este titular al dreptului de proprietate, fie publică, fie privată, acesta este reprezentat prin Ministerul Finanțelor. În acest sens dispune art. 3 alin 1 pct. 56 din nr.HG 208/2005. Potrivit acestuia Ministerul Finanțelor are ca atribuție reprezentarea statului ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Reprezentarea statului de către Ministerul Finanțelor are loc - în puterea art. 12 alin 5 din Legea nr. 213/1998 și în litigiile privitoare la dreptul de administrare și dreptul de proprietate asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.
Față de aceste dispoziții legale nu pot fi reținute susținerile apelantului conform cărora Statul Român poate fi reprezentat atât de Ministerul Finanțelor conform nr.HG 208/2005 cât și de Consiliul Local, conform Legii nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001.
Cum deja s-a arătat bunul în litigiu a făcut obiectul dreptului de proprietate socialistă de stat. Contractul de donație a fost încheiat de Statul Român în calitate de donator, fiind anodină din punct de vedere juridic calitatea de reprezentat Consiliului Popular al municipiului Chiar apelantul susține că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste fără a ieși din patrimoniul statului intrau cu titlu de administrare directă, prevăzut de Decretul nr. 478/1954 în patrimoniul unităților administrativ teritoriale de la acea vreme. Plecând de la aceste susțineri chiar dacă Consiliul Local I, este cel care administrează în prezent terenul în litigiu, calitatea de titular al dreptului de administrare a unui bun ce aparține domeniului privat ori public al statului, nu-i conferă acestuia legitimare procesuală. Aceasta cu atât mai mult cu cât consecința imanentă constatării nulității absolute a contractului de donație este revenirea bunului în patrimoniul donatorului. În aceste condiții este afectat însuși dreptul de proprietate al cărui titular este Statul Român.
Calitatea Statului Român de titular al dreptului de proprietate este impusă și de dispozițiile cuprinse în art. 6 alin 1 din Legea nr. 213/1998. Conform acestora fac parte din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. Or, în acest titlu subiect este Statul Român.
Mențiunea din cererea de apel conform căreia practic terenul în litigiu se regăsește în patrimoniul municipiul I mai ales în contextul celorlalte motive, are caracterul unei simple afirmații nesusținută de testimoniile administrate.
Reținând că titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material este Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și având în vedere limitele determinate de cererea de apel formulată, Tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă urmează să dispună conform celor cuprinse în prezenta decizie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală.
La termenul din 28 mai 2008, Curtea de Apel Iașia pus în discuție excepția admisibilității prezentului recurs, în raport, cu dispozițiile art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (RON) inclusiv -".
Acțiunea în speță este evaluabilă în bani și, în raport cu această valoare, se stabilește conform sus-menționatului text de lege, dacă hotărârea primei instanțe este sau nu supusă numai recursului, iar nu și apelului.
Așadar, în speță, valoarea obiectului litigiului fiind sub 100.000 lei (RON) hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași, este supusă doar recursului, care, potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă se soluționează de tribunal.
Aceasta înseamnă că hotărârea dată de Judecătoria Iași este supusă unei singure căi de atac, aceea a recursului. Ori, în cauză, așa cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac permisă de lege, prin decizia Tribunalului Iași.
Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii. De aceea, văzând că un recurs în cauză a fost deja soluționat de Tribunalul Iași (chiar dacă sub denumirea greșită de "apel") prezentul recurs apare ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva deciziei civile nr. 28 din 21.01.2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Adriana Andronic, Elena
