Anulare act. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.28 /
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.795/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat și pârâtul recurent se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și legal timbrat cu suma de 14 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Timiș în vederea refacerii probatoriului administrat în cauză, iar pe fond respingerea acțiunii introductive, pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf în baza căruia a fost eliberat certificatul de legatar universal nr. 46/2005 încheiat la data de 4.05.2005în dosarele nr.523-54/2005, conexate la BNP.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este fratele defunctei, și că în această calitate înțelege să conteste faptul că aceasta ar fi scris și semnat testamentul olograf.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 8933/05.10.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 17264/2005, s-a admis cererea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu paratul, având ca obiect constatarea nulității absolute.
S-a constatat nulitatea testamentului olograf pretins întocmit la data de 21.10.2004 de către defuncta.
S-a dispus anularea certificatului de legatar nr.46/2005, eliberat in dosarele conexate nr. 53-54/2005 ale, in ce privește moștenirea dezbătută in baza testamentului mai sus identificat, in ce o privește pe defuncta.
A fost obligat paratul sa plătească reclamantului suma de 1.110,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că certificatul de legatar universal nr.46/2005, emis la data de 04.05.2005 in dosarele conexate nr.53-54/2005 pe rolul, îl recunoaște ca moștenitor pe paratul, in calitate de legatar universal, in cota de 1/1 parte după defuncta, decedata la 31.05.2005.
Același certificat consemnează si dezbaterea succesiunii după defunctul, moștenitoare legala a acestuia fiind desemnata defuncta.
Reclamantul este fratele defunctei si, potrivit declarației aflate la fila 6 dosar, autentificata sub nr. 1143/01.06.2005, a acceptat in mod expres succesiunea de pe urma acesteia, ceea ce justifica interesul sau in a solicita constatarea nulității absolute a testamentului prin care este desemnat legatar universal paratul. Actul de care s-a prevalat paratul pentru a obține recunoașterea calității sale de moștenitor este un testament olograf, încheiat - afirma acesta - la data de 21.10.2004.
Prima instanță a reținut că, pe lângă condițiile generale de valabilitate pe care trebuie sa le îndeplinească orice testament, art.859 civ. impune pentru testamentul olograf unele specifice, respectiv de a fi scris în întregime de testator, sa fie datat si semnat de către acesta. oricăreia dintre ele atrage nulitatea testamentului.
Pentru a fi verificate afirmațiile reclamantului, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate întocmita de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, pe baza căreia a reținut că testamentul olograf ce a stat la baza recunoașterii calității de legatar al paratului nu a fost scris, datat si semnat de către defuncta.
Potrivit art.76 din Legea nr.36/1995, calitatea de legatar al paratului si întinderea drepturilor sale au fost stabilite in baza testamentului a cărui nulitate a fost mai sus afirmata. In acest context, a apreciat prima instanță, vocația succesorala a paratului, ce i-a fost conferita prin testamentul in discuție, nu mai subzista, impunându-se in consecința anularea certificatului de legatar in ce privește dezbaterea succesiunii după defuncta si recunoașterea calității de moștenitor a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș în dosar nr-, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot ca netemeinică și nelegală a sentinței civile atacate cu apel; iar pe fond, după administrarea probatoriului, să se dispună respingerea acțiunii formulate de ca neîntemeiată, să fie obligat reclamantul - intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că, în fapt, urmare a decesului testatoarei, la data de 04.05.2005, în calitate de legatar universal în cotă de 1/1 parte, a acceptat succesiunea așa cum rezultă din Certificatul de legatar universal nr. 46/2005 din data de 04.05.2005 emis de Biroul Notarial din T și că testamentul olograf care a stat la baza stabilirii calității sale ca succesor este perfect valabil deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de art. 859 civ.
S-a mai susținut că situația reținută de prima instanță nu corespunde realității. Astfel, prima instanța nu a avut în vedere faptul că asupra acestui testament au fost efectuate două expertize ce au pronunțat soluții contrare și nu a încuviințat efectuării contraexpertizei solicitate de pârât, ba mai mult în hotărârea apelată nici nu se face vorbire despre existența în cauză a două expertize asupra aceluiași înscris, expertize cu concluzii contrare.
Nu s-a admis nici cererea pârâtului-apelant de completare a expertizei judiciare întocmite de dl expert în raport cu testamentul autentificat nr. 35380/03.11.1992 de către notariatul de Stat al jud. T, în fața d-nei notar. Expertiza s-a efectuat în baza a două seturi de înscrisuri semnate de către defunctă având un scris diferit dat fiind faptul că unele au o vechime de peste 20-30 ani, apelantul fiind într-o imposibilitate obiectivă de a depune suficiente înscrisuri în vederea completării expertizei deoarece, nefiind membru de familie al defunctei a fost nevoit să se adreseze autorităților pentru obținerea de înscrisuri semnate în fața acestora de.
Apelantul a mai considerat că nu putea fi reținut de prima instanță ca motiv de respingere a cererii de completare a expertizei faptul că la data la care s-au depus înscrisurile în vederea efectuării expertizei nu a depus toate înscrisurile emanând de la.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat, a solicitat respingerea apelului, arătând că cererea pârâtului de efectuare a unei contraexpertize a fost respinsă de prima instanță deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 212 pr. civ, iar, expertiza efectuată la notarul public cu ocazia dezbaterii succesiunii nu poate fi luată în calcul din două motive, pe de o parte este o expertiză extrajudiciară, pe de altă parte concluziile expertizei au avut la bază doar acte depuse de apelant, acte care nu îi afectau scopul. Pârâtului-apelant i s-a acordat un termen de judecată pentru depunerea de înscrisuri iar faptul că nu le-a depus este din culpa sa.
În opinia intimatului este netemeinică și susținerea apelantului privind neacceptarea de prima instanță a efectuării unei nou expertize sau a unui supliment de expertiză pentru a stabili cine a redactat înscrisurile depuse de pârât, atâta timp cât prin expertiză s-a stabilit că nu defuncta a redactat testamentul.
În apel s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, pentru a se analiza și înscrisurile depuse de apelant în apel fiind respinsă însă proba cu o contraexpertiză ca fiind neconcludentă și inutilă soluționării cauzei.
Prin decizia civilă nr.795/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a respins apelul declarat de apelantul-pârât, împotriva sentinței civile nr.8933/5.10.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.17264/2005 în contradictoriu cu intimatul.
A fost obligat apelantul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1420,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca apelul este nefondat pentru considerentele reținute de prima instanță la care se adaugă cele ce urmează.
Apelantul a criticat în principal sentința atacată sub aspectul neluării în considerare a expertizei extrajudiciare efectuate în fața notarului, precum și a respingerii cererii sale de efectuare a unei noi expertize sau, cel puțin de completare a celei efectuate în fața primei instanțe.
Cu privire la expertiza extrajudiciară, dispusă de BNP, tribunalul reține că aceasta s-a efectuat exclusiv pe baza înscrisurilor prezentate de apelantul-pârât în cadrul procedurii necontencioase având drept finalitate stabilirea calității de legatar universal a acestuia, și anume a: cererii manuscris din 20.120.2003, a unui tabel nominal cu locatarii blocului și a unui caiet de însemnări din anii 2002-2005 și, bineînțeles a testamentului olograf contestat. Concluzia la care s-a ajuns, pe baza înscrisurilor depuse a fost că defuncta a scris, datat și semnat testamentul.
Pe cale de interpretare, devine evidentă și concluzia că cine a întocmit ( scris) înscrisurile prezentate spre comparație, a întocmit și testamentul în litigiu.
Pe de altă parte, este evident motivul pentru care prima instanță nu a luat în considerare această expertiză, ea fiind extrajudiciară și efectuată pe baza înscrisurilor depuse de presupusul legatar.
Din actele și lucrările dosarului se constată că prima instanță a pus în vedere ambelor părți să depună înscrisuri originale în vederea efectuării expertizei judiciare încuviințate și care, pe lângă înscrisurile deja amintite ( pe baza cărora s-a efectuat expertiza extrajudiciară) a mai avut la dispoziție și următoarele înscrisuri: declarația autentificată sub nr.2129/20.05.1998 la BNP, două scrisori și cinci vederi poștale).
Instanța de control judiciar a respins cererea de efectuare a unei noi expertize ( ca, de altfel și prima instanță) pe considerentul că, o nouă expertiză poate fi încuviințată numai dacă există nelămuriri care necesită o nouă lucrare de specialitate, nu și atunci când instanța se consideră pe deplin lămurită de cea deja efectuată.
Însă, având în vedere efectul devolutiv al căii de atac promovate, precum și înscrisurile noi prezentate de apelant (filele 21-26), s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză deja efectuat în fața primei instanțe, tocmai în vederea respectării dreptului la apărare al apelantului, cu toate că acesta din urmă nu a demonstrat existența unei imposibilități obiective și totale de a prezenta înscrisurile în fața primei instanțe.
Principiul egalității armelor precum și cel al dreptului la apărare, pretins a fi nesocotite în cauză, nu presupun cu necesitate admiterea tuturor cererilor în probațiune formulate, instanțele având prerogativa legală de a le cenzura, în funcție de pertinența, concludența și utilitatea lor ( art. 167 alin.1 c pr. civ.). Totodată, instanța are facultatea și de a cenzura obiectivele propuse de părți și de a le reformula, în vederea stabilirii adevărului.
Ori, așa cum a fost formulat, de către apelant, obiectivul pentru suplimentul la raportul de expertiză încuviințat în apel și anume: de a se stabili "dacă persoana care a scris testamentul ( presupusă a fi defuncta) este aceeași care a semnat înscrisurile prezentate în fața instanței de apel" devine îngăduită concluzia că se tinde la a se stabili o cu totul altă situație de fapt, și anume la a demonstra că toate înscrisurile prezentate de apelantul-pârât au fost scrise de una și aceeași persoană: cea care a întocmit testamentul olograf contestat, pentru ca, pe cale de consecință să se ajungă la concluzia că aceasta ar fi defuncta, ( plecându-se bineînțeles de la premisa că aceasta ar fi scris testamentul), fără a se lua în considerare și scriptele de comparație depuse de reclamantul-intimat, constând în scrisori și vederi poștale (și care, este evident că au fost trimise de defunctă, având în vedere plicurile poștale).
în care instanța de control judiciar a apreciat că este necesară cenzurarea și reformularea obiectivului, în modalitatea arătată prin încheierea de ședință din data de 7.02.2007 ( fila 27).
În urma suplimentului efectuat s-a constatat că defuncta a semnat testamentul autentificat din 1992, cererea din 30.08.1993 precum și cererea nedatată de la fila 23, precum și fișa de calcul a pensiei ( fila 26). Totodată, se observă că la efectuarea suplimentului au fost avute în vedere toate înscrisurile depuse de părți ( exact cum a dispus instanța de apel), precum și cele două expertize anterioare.
Ceea ce a format însă convingerea ambelor instanțe, este expertiza dispusă în prima fază a ciclului procesual, în care s-au analizat scripte de comparație prezentate de ambele părți și care concluzionează, fără putință de tăgadă, că testamentul olograf nu a fost scris, semnat și datat de defuncta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 ultima teză pr.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș în vederea refacerii probatoriului administrat în cauză.
In dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că la termenul din 12.09.2007, pârâtul a solicitat instanței de apel să întregească suplimentul de expertiză în sensul formulării unui obiectiv clar, în sensul de a răspunde dacă testamentul olograf ce face obiectul litigiului, a fost scris, semnat și datat de actuala defunctă.
Cu toate acestea, în mod nejustificat tribunalul a respins cererea de completare a raportului de expertiză, a procedat la soluționarea pe fond a apelului, fără ca faza probatorie să fie epuizată.
Reclamantul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7.03.1997, (fila 27 dosar) Tribunalul Timișa încuviințat administrarea de probe în continuare, pentru soluționarea temeinică a cauzei, conform art.295 pr.civ. In acest sens, a fost încuviințată, la cererea pârâtului apelant, efectuarea unui supliment de expertiză grafologică prin care să fie examinate și înscrisurile depuse de apelant în apel, în vederea constatării dacă acestea, sau care dintre acestea, au fost scrise de defuncta și care de persoana care a scris testamentul olograf.
Prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, depuse la fila 51 dosar, pârâtul apelant critică această lucrare pentru faptul că a lăsat nesoluționat aspectul ce era esențial în cauză a fi lămurit și anume, dacă testamentul olograf întocmit la data de 21.10.2004 a fost scris, datat și semnat de mama defunctei. Prin compararea celorlalte înscrisuri depuse la dosar și care emanau de la defuncta, raportul de expertiză a tras concluzii ambigue, care împiedică instanța de judecată să soluționeze în mod temeinic cauza.
Aceste obiecțiuni au fost respinse de tribunal, prin încheierea de ședință din data de 12.09.2007, cu motivarea că apelantul nu a formulat un obiectiv ca cel indicat în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și astfel nu fost încuviințată completarea raportului de expertiză grafologică, în schimb a amânat cauza la data de 10.10.2007 pentru ca părțile să formuleze concluzii scrise.
Curtea apreciază că judecătorii apelului nu au dat dovadă de rol activ și potrivit art.129 alin.5, nu au pus în discuție completarea raportului de expertiză cu un obiectiv clar, legat de fondul cauzei și anume, acela de a se stabili dacă testamentul olograf întocmit la data de 21.04.2004 a fost scris, semnat și datat de defuncta.
Prin aceasta, completul de judecată a în călcat obligația prevăzută de textul de lege mai sus indicat, deoarece nu au stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Ori, în speța de față, singura probă care putea determina soluționarea temeinică a cauzei, era aceea de a se stabili în mod clar, dacă testamentul olograf din data de 21.04.2004 - aflat în litigiu - a fost scris, semnat și datat de mâna actualei defuncte - așa cum o cer prevederile art.859 Cod civil, pentru a fi valabil.
Atâta vreme, cât instanța a încuviințat completarea expertizei grafologice întocmită în primă instanță, cu obiective care nu conduceau la elucidarea problemei de fond a cauzei, se impune completarea acestui raport de expertiză.
Cum în recurs nu pot fi administrate probe noi, deoarece ar fi încălcate prevederile art.305 pr.civ. urmează ca recursul pârâtului să fie admis în temeiul disp.art.312 alin.3 pr.civ. decizia tribunalului să fie casată și cauza să fie trimisă la tribunal pentru administrarea probelor noi, respectiv completarea raportului de expertiză cu un obiectiv clar, și anume acela de a se stabili, prin compararea înscrisurilor depuse la dosar de ambele părți, dacă testamentul olograf din 21.04.2004 a fost scris, semnat și datat de actuala defunctă.
In acest sens, dosarul se va trimite Tribunalului Timiș pentru a se conforma acestei decizii de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.795/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pe care o casează,
Trimite cauza spre rejudecarea apelului, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./3.03.2008
Dact.MM/2 ex./3.03.3008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
