Anulare act. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.579.-
DECIZIA CIVILĂ NR.292/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Erica Nistor
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER: - -
S- fixat termen de pronunțare asupra apelului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1543/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen legal.
Dezbaterea în fond a apelului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 noiembrie 2009, apoi pentru data de 23 noiembrie 2009,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 22.03.2006, de reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la suprafața de 1362,5 mp teren din CF 6529, nr.top.277, 278, să constate nulitatea absolută a dispoziției nr.286/26.09.2003 emisă de Primarul Orașului, prin care s-a dispus restituirea în natură imobilului teren din- jud.T, înscris în CF 6529 nr.top.278 în suprafață de 869 mp către și să dispună rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al numitei și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.
La data de 19.04.2006, reclamanții și-au completat acțiunea, cerând chemarea în judecată în calitate de pârâtă și a numitei, arătând că nu solicită constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de 869 mp atribuită acesteia, ci doar constatarea dreptului lor de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren în temeiul art.111 pr.civ.
In acest sens, au declarat totodată, că înțeleg să renunțe la capătul de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare.
In ceea ce privește competența judecării cauzei, prin regulatorul de competență constând în sentința nr.152/14.12.2006, Curtea de Apel Timișoaraa stabilit că aceasta aparține Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr.153/20.03.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nre.22687/6.10.1987 de notariatul de Stat T, de reclamanții și au cumpărat de la numitul, cota de din construcțiile evidențiate în CF 6529, nr.top.277-278.
Terenul aferent acestei cote în suprafață de 966 mp a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974 cu plata de despăgubiri.
Cealaltă cotă de din imobilul anterior menționat a fost preluată de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974 de la numitul.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1561/E/R/23.03.1998, reclamanții au cumpărat de la Statul Român prin T SA cealaltă cotă de din construcția evidențiată în CF nr.6529, în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995, pentru teren încheindu-se contract de închiriere cu Primăria.
Prin Ordinul Prefectului județului T nr.282/6.04.2. reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de din terenul casei de locuit și anexelor gospodărești, situate în -, înscris în CF 6529 nr.top.277-278, în suprafață de 1973 mp prin hotărârea nr.208/26.06.2001 a Consiliului Local s-a aprobat trecerea gratuită în proprietatea cumpărătorilor construcției, conform Legii nr.112/1995, a terenului aferent în suprafață de 928 mp menționându-se că pentru diferența de 1045 mp se va plăti chirie.
Reclamanții au înstrăinat cota parte de din imobil, constând în casă de locuit și anexe, precum și curte în suprafață de 1104 mp numitei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.15/12.01.2006 de BNP.
Prin Dispoziția nr.286/26.09.2003 Primarul Orașului a restituit în natură numitei, terenul în -, în suprafață de 869 mp înscris în CF 6529 nr.top.278, în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001, în schimbul imobilului preluat abuziv de la aceasta, imposibil de restituit în natură.
Pârâta a procedat la înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
In baza disp.art.9 și 26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, art.47 din Normele Metodologice de aplicare a legii, disp.art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991, tribunalul a reținut că în baza Legii nr.112/1995 nu se dobândește în mod automat un drept de proprietate asupra terenului aferent construcției vândute chiriașului cumpărător.
Conform art.26 alin.3 din lege, chiriașul cumpărător dobândește doar vocația de a cumpăra terenul aferent construcției, prin aceasta înțelegându-se doar terenul destinat exploatării normale a acesteia.
In atare situație, hotărârea Consiliului Local invocată de reclamanți ca temei al dreptului lor de proprietate apare ca fiind dată cu încălcarea legii și nu poate constitui un titlu valabil de proprietate.
Cum reclamanții nu au putut dobândi în mod valabil un drept de proprietate cu privire la suprafața de 928 mp, la data emiterii dispoziției contestate, primarul putea dispune de o cotă de din terenul în suprafață de 1973 mp evidențiat în CF 6529 limită ce a fost respectată prin atribuirea în proprietate către pârâtă a suprafeței de 869 mp.
Cum acest teren a fost atribuit prin compensare pentru un alt imobil ce nu mai poate fi restituit în natură, nu se poate reține că a fost fraudată legea.
Prin decizia civilă nr.240/3.11.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Curtea de Apel Timișoara a reținut o situației de fapt identică celei prezentate în sentința tribunalului pe care a considerat-o legală, reținând că prin Dispoziția nr.286/2003 emisă în baza Legii nr.10/2001 nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al reclamanților, întrucât statul, prin Primarul Orașului a dispus cu privire la terenul pe care îl deținea în proprietate conform înscrierilor din cartea funciară.
Hotărârea nr.208/26.06.2001 a Consiliului Local prin care s-a aprobat trecerea gratuită în proprietatea reclamanților a suprafeței de 928 mp în baza Legii nr.112/1995, nu a fost niciodată întabulată în cartea funciară.
De altfel, reclamanții au continuat și ulterior emiterii hotărârii să plătească chirie pentru suprafața de teren folosită de ei, de unde rezultă că nu se considerau proprietari asupra întregului teren înscris în cartea funciară.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând în drept disp.art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.7048/26.06.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.240/3.11.2008 a Curții de Apel Timișoara.
S-a casat decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel Înalta Curtea constatat că instanța de apel nua cercetat motivele pentru care s-a criticat hotărârea primei instanțe.
La Curtea de Apel Timișoara dosarul a fost reînregistrat sub nr.579.1/30 la 06.10.2009.
Rejudecând apelul după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de casație și Justiție, Curtea reține următoarele:
Imobilul înscris în CF nr.6529 (filele 10-13 din dosar fond) este format din parcela nr. cadastral 277, compusă din clădire de locuit cu dependințe și curte în-, cu teren în suprafață de 1104. și parcela nr. cadastral 278, arabil (grădină) în suprafață de 869.
Conform înscrierilor din cartea funciară, cota de din imobil, proprietatea numitului, a trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului nr.223/1974 în anul 1986 (B 5 din cartea funciară).
Cealaltă cotă de din același imobil a fost cumpărată de către reclamanții și de la numitul -, cu precizarea că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.22687/6.10.1987 au cumpărat (fila 6 din dosarul de fond) doar cota indiviză de din construcții, terenul aferent de 966. trecând în proprietatea statului în baza Legii nr.4/1973 și fiindu-le atribuit reclamanților în folosință (B7, B8, B9 din cartea funciară).
In anul 1998 reclamanții și au cumpărat în baza Legii nr.112/1995 și cealaltă cotă de din construcții, în cartea funciară intabulându-se și interdicția de înstrăinare (B 10, B 11, ).
Prin ordinul nr.282/1999 al Prefectului Județului T, în baza Legii nr.18/1991 s-a dispus trecerea în proprietatea reclamanților și a cotei de din terenul de sub B 9, cel ce trecuse în proprietatea statului în baza Legii nr.4/1973 (B 13).
Prin Hotărârea nr.208/26.06.2001 a Consiliului Local, s-a aprobat trecerea gratuită în proprietatea reclamanților, în temeiul Legii nr.112/1995, A suprafeței de teren de 928 mp, cuprinsă în CF 6529 nr.top.277, 278.
Ulterior, prin dispoziția nr.286/2003, emisă de Primarul Orașului, în baza Legii nr.10/2001 s-a dispus restituirea în natură către pârâta a terenului în suprafață de 869.înscris în CF nr.6529, nr.top.278 (fila 31 din dosarul de fond), înscrierea în cartea funciară făcându-se sub B 14; parcela nr.top.278, arabil (grădină) de 869. a fost transcrisă într-o carte funciară nouă, cu nr.9574, în care este înscris dreptul de proprietate al pârâtei (filele 14 și 15 din dosarul de fond).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 1362,5 mp. din CF 6529, nr. top. 277, 278, să constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 286/26.09.2003 emisă de Primarul orașului prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului - teren din,-, jud. T, înscris în CF nr. 6529, nr. top. 278 în suprafață de 869 mp. către și transcrierea în CF 9574 în favoarea lui, rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al numitei din CF nr. 6529, nr. top. 278 și din CF nr. 9574, în care a fost transcris, și înscrierea dreptului lor de proprietate, în temeiul art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința civilă atacată, Curtea constată că, fără a fi legal investită cu soluționarea unei cereri reconvenționale având ca petit constatarea nulității Hotărârii nr.208/26.06.2001 a Consiliului Local, instanța de fond a cenzurat titlul invocat de reclamanți în dovedirea dreptului lor de proprietate, în raport de disp.art.9 și 26 din Legea nr.112/1995 coroborat cu art.37 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi și cu disp.art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991.
In consecință, se apreciază că prima instanță s- pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost sesizată, aceasta nefiind investită cu stabilirea legalitățuu HCL nr.208/2001, nefiind de competența instanței civile a statua cu privire la legalitatea unui act administrativ care nu fost contestat potrivit legii speciale aplicate. IN acest mod instanța de fond a depășit limitele investirii sale, statuând asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Așa fiind, se constată că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cu care a fost investită prin acțiunea civilă formulată de reclamanți, motiv pentru care, văzând disp.art.297 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1543/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va desființa sentința civilă apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1543/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Desființează sentința civilă apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.EN/11.12.2009
Dact.MM/10 ex./11.01.2010
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
- recl.apel. - - - jud.
- T str.- nr.141.9 jud.
- idem
-pâr.int. -Primarul Orașului - str.- nr.81 jud.
-. la Cabinet avocat -
Str.-.21.2 prin mandatar
- Sânnicolau M- jud.
- T - afișare la ușa instanței
Președinte:Erica NistorJudecători:Erica Nistor, Carmina Orza
