Anulare act. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 296
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mona
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Municipiul I reprezentat prin Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 860 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură chitanța nr. -/18.06.2009, ordine de plată nr. 1213/20.06.2009, 1212/20.06.2008, 1215/20.06.2008, 197/11.02.2009, 198/11.02.2009, 801/13.04.2009, 793/13.04.2009, 794/13.04.2009, 1244/20.06.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă totală de 1465 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 13784/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I și a Municipiului I, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Municipiul I și s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 6604/23.11.1978 de către notariatul de Stat Județean I, transcris în Registrul de sub nr. 7502/24.11.1978 încheiat între și Consiliul Popular al Municipiului
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin acțiunea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Iași, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Municipiul I prin Primar să constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 6604/23.11.1978 de către Notariatul de Stat Județean I, transcris în Registrul de sub nr. 7201/24.11.1978 încheiat între și Consiliul Popular al Municipiului
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin contractul menționat anterior, soțul său, a fost forțat să doneze statului suprafața de 500 mp teren, situat în I,-, în ciuda faptului că nu au dorit să doneze acest teren, donația fiind acceptată de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular I prin decizia nr. 655/28.07.1978.
A mai arătat reclamanta că sub regimul politic existent la acea dată, în vederea construirii blocurilor de locuit, mai mulți deținători de terenuri au fost obligați să doneze bunurile statului, iar în ceea ce îl privește pe autorul reclamantei, acesta a efectuat donația, în urma numeroaselor presiuni exercitate asupra sa, culminând cu retrogradarea din funcție și diminuarea salariului.
A precizat reclamata că acestei liberalități îi lipsește animus donandi, deoarece, voința de a dărui s-a manifestat printr-un act aparent al donației, aceasta fiind făcută nu cu intenția de a gratifica statul ci pentru încetarea presiunilor de orice natură.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 655/28.07.1978 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular I, se acceptă donația oferită de către, Consiliului Popular al Municipiului I, astfel că prin actul de donație autentificat sub nr. 6604/23.11.1978 de către Notariatul de Stat Județean I, transcris în Registrul e sub nr. 7201/24.11.1978 încheiat între și Statul Român prin Consiliul Popular al Municipiului I, primul în calitate de donator pe de o parte, iar secundul în calitate de donatar, pe de altă parte, a fost donată acestuia din urmă suprafața de 500 mp teren, situat în I,-.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local I, municipiului I și a Municipiului I, Judecătoria a reținut că, în primul rând, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei
identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art. 36 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale: "Consiliul local are inițiativă si hotărăște, in condițiile legii, in toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege in competenta altor autorități ale administrației publice locale sau centrale." în timp ce aliniatul 2 lit. c al aceluiași articol stipulează: "Consiliul local exercita următoarele categorii de atribuții: c) atribuții privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orașului sau municipiului;"
S-au avut în vedere de asemenea, prevederile aliniatului 5 literele a și b ale articolului 36 menționat anterior care prevăd:"In exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local: a) hotărăște darea in administrare, concesionarea sa închirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum si a serviciilor publice de interes local, in condițiile legii;b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orașului sau municipiului, după caz, in condițiile legii;
Consiliile locale, ca autorități deliberative prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, administrează bunurile din domeniul public și privat aparținând unităților administrativ teritoriale respective.
Totodată, potrivit art. 3 alin 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale: "Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
Acest drept se exercita de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. " în timp ce art. 4 alin 2 din același act normativ, stipulează că: "Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competentele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau județului, după caz. "
Potrivit art. 2 alin 2 din decretului nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute
statului: "Donațiunile oferite sfaturilor populare se accepta, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Populare Romane. "
Din decizia nr. 655/28.07.1978 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular
I ( fila 10), rezultă cu certitudine că s-a acceptat donația oferită de către, Consiliului Popular al Municipiului I, fiind emisă în baza decretului nr. 478/1954 așa cum rezultă din aliniatul 3 al preambulului deciziei.
Ca atare, e necesar ca acțiunea în constatarea nulității actului de donație, să fie soluționată în contradictoriu cu beneficiarul acesteia.
Așadar, cum imobilul a fost donat de fapt Consiliului Popular al Municipiului I, care a și preluat în administrare operativă acest imobil, fila 11 dosar alin.7 al actului de donație, este evident că imobilul a intrat în patrimoniul municipiului, acesta fiind beneficiarul donației.
Instanța a mai reținut că, potrivit legislației în vigoare la data încheierii actului, nu se putea direct unității administrativ teritoriale, având în vedere că autonomia locală a fost introdusă prin Legea nr. 69/1991, iar în prezent este reglementată prin Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale.
Nu în ultimul rând, potrivit dispozițiilor art. 2 alin 2 din decretului nr. 478/1954, Comitetul Executiv al Consiliului Popular accepta doar donațiunile oferite sfaturilor populare, deci unității administrativ teritoriale.
Așadar, cum pârâtul Consiliul Local al Municipiului I are atribuții imperative stabilite de lege și administrează bunurile din domeniul public și privat aparținând unităților administrativ teritoriale respective, este evidentă identitatea între persoana acestuia și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului I.
În ceea ce privește municipiul I, acesta este, potrivit art. 21 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale, persoană juridică de drept public, în proprietatea căruia a intrat de fapt imobilul, iar potrivit art. 121 alin 2 din același act normativ "Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel", deci există de asemenea identitatea între persoana acestuia și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește adresa nr. 26119/25.10.2007 din aceasta rezultă că imobilul în suprafața de 500 mp teren, situat în I,-, nu figurează sub această denumire în inventarele domeniului public și privat ale municipiului, iar nu că nu a fost preluat în administrare, așa cum rezultă din actele autentice existente la dosarul cauzei, astfel că nu a putut fi luată în considerare.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
Astfel, art. 801 cod civil stipulează: "Donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primește. "
Potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil printre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este enumerata si cauza licita, în timp ce art. 966 din același act normativ arată că: "Obligația fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect ".
Cauza, în cazul contractului de donație, cuprinde, așadar, în primul rând, voința de a dărui, "animus donandi", și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără, însă, ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.
În concluzie, voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauză de natură aov icia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.
De altfel, instanța supremă, într-o decizie de speță, a arătat că: "în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane efectuării donației "
Or, în cauză, din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile și declarația martorilor și, a rezultat că actul de donație a fost făcut după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenția de a gratifica statul român, ci forțat de presiunile și amenințările la care era supus autorul reclamantei, atât la serviciu cât și acasă.
Astfel, martora - colegă de serviciu cu, a arătat fără echivoc că acesta a fost obligat să își doneze proprietatea, prin exercitarea de presiuni la locul de muncă, exercitate în modalitățile enumerate în declarație astfel că este evident că acesta nu a avut intenția de a.
Din declarația martorei - colegă de școală și prietenă cu, rezultă de asemenea, că presiunile erau exercitate și în afara serviciului, prin prezența regulată a organelor de miliție la domiciliul său și fixarea de termen pentru părăsirea imobilului.
Toate aceste probe administrate în fața instanței sunt confirmate și de către brutalitatea și predispoziția regimului comunist la nerespectarea dreptului de proprietate privată, prin emiterea a numeroase acte normative de naționalizare, împrejurări de notorietate, ce vin să întărească real al perioadei în care s-a efectuat donația.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 860 din 3.12.2008 a respins apelul declarat de pârâții Municipiul I, prin primar și Consiliul Local I și a obligat apelanții să plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 299/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința atacată, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Municipiul I și Consiliul Local al Municipiului I și a fost respinsă ca atare acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu cei doi pârâți. Totodată, a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Această decizie a fost casată de Curtea de APEL IAȘI care, prin decizia civilă nr. 343/17.09.2008, a admis recursul reclamantei, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I și a Consiliului Local al Municipiului I și, constatând că cei doi pârâți au calitate procesual pasivă a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecarea în fond a apelului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de APEL IAȘIa reținut că instanța de apel a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților reținând că donația a fost făcută statului român.
În ceea ce privește soluționarea acestei excepții trebuie însă nuanțat. Într-adevăr calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Pentru a determina în concret, la momentul actual, cine este beneficiarul donației și, ca atare, cine are calitatea de a sta ca parte în proces, trebuie să se aibă în vedere pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane efectuării donației și normele legale în vigoare, ce statuează asupra titularului dreptului de proprietate și reprezentarea acestuia în instanță.
Astfel, la data întocmirii actului de donație unicul titular al dreptului de proprietate socialistă de stat era statul socialist.
Datorită faptului că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste, fără a ieși din patrimoniul statului intrau și în patrimoniul unităților administrativ - teritoriale de la acea vreme dar nu cu titlu de drept de proprietate ci pentru administrare directă, legiuitorul a prevăzut prin Decretul nr. 478 din 1954 că în cazul donațiilor oferite statului acesta era reprezentat de consiliile populare.
Această formă de participare la încheierea unui act juridic civil este explicată tocmai de existența unui singur titular al dreptului de proprietate.
În prezent, însă, ca efect al Legii nr. 213/1998 și al Legii nr. 215/2001 ce-și găsesc fundament în normele constituționale (art. 136) se face distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate ce aparține municipiilor, orașelor, comunelor.
În privința litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de proprietate aparține statului, calitatea de parte în judecată o are Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor conform art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998 și art. 3 pct. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005.
În speță, însă, terenul în litigiu situat în I,-, ce a făcut obiectul donației se regăsește în patrimoniul Municipiului I și este inclus în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local conform art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Prin urmare, trebuie considerat, prin interpretarea conținutului contractului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și art. 135 din Constituția României că beneficiar al donației este unitatea administrativ-teritorială - Municipiul
Terenul ce a făcut obiectul donației se află, conform deciziei de acceptare a donației în proprietatea Municipiului I și este administrat de Consiliul Local al Municipiului
Astfel, au calitate procesual-pasivă în acțiunea vizând desființarea contractului de donație Municipiul I, reprezentat prin Primar și Consiliul Local ca administrator.
.Întrucât prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților instanța de apel a lăsat nesoluționat fondul cauzei, în baza dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul și casând decizia civilă nr. 299 din 21.04.2008 a Tribunalului Iași, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond a apelului - aceleiași instanțe.
În rejudecarea apelului nu au fost administrate probe.
Criticile aduse de apelanți sentinței primei instanțe vizează două aspecte - lipsa calității procesual pasive a Municipiului I și a Consiliului Local al Municipiului I precum și fondul cauzei, respectiv greșita apreciere a caracterului cauzei - element esențial al contractului.
În ce privește prima chestiune, calitatea procesual pasivă a celor doi pârâți, aceasta a fost tranșată în mod irevocabil prin decizia de casare a Curții de APEL IAȘI, obligatorie potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ce privește al doilea aspect raportat la dispozițiile art. 948 și 966 Cod civil, reiese în mod clar că intenția lui, soțul defunct al reclamantei,de a gratifica Statul Român, nu a existat niciodată, situație ce echivalează cu lipsa cauzei. Prima instanță a dat o justă apreciere probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, soluția de admitere a acțiunii reclamantei fiind temeinică și legală.
Municipiul I, prin primar și Consiliul Local I au declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că, în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive atât timp cât donația a fost făcută Statului Român și a fost acceptată de Consiliul Popular al Municipiului I care a luat terenul în administrare și nu în proprietate.
Recurenții afirmă că, potrivit art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor de judecată, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Învederează recurenții că, în speță, nu a fost dovedită lipsa cauzei, fiind, cel mult, în prezența unei constrângeri morale sau fizice, care sunt sancționate cu nulitatea relativă, acțiunea în anulare fiind prescriptibilă în trei ani.
Potrivit art. 967 Cod civil, convenția este valabilă cu toate că nu este expresă cauza, aceasta fiind prezumată până la dovada contrarie.
Consideră recurenții că acest text instituie prezumțiile de valabilitate a cauzei și de existență a ei, iar cine invocă nevalabilitatea cauzei trebuie să răstoarne prezumția.
Recurenții mai susțin că decizia tribunalului este nelegală și sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată deși nu s-au aflat în culpă procesuală.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece excepția lipsei calității procesuale pasive a fost rezolvată în mod definitiv și irevocabil prin decizia de casare, care are caracter obligatoriu pentru instanțele de rejudecare, conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul litigiului, intimata susține că decizia recurată este legală, a dovedind că liberalității i-a lipsit animus donandi, ca o condiție de fond a valabilității donației.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Critica recurenților privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților - recurenți nu poate fi primită de către instanța de recurs, deoarece această excepție a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 343 din 17.09.2008 Curții de APEL IAȘI bucurându-se de autoritate de lucru judecat, astfel că ea nu mai poate fi supusă unei noi analize pe calea prezentului recurs.
Prin această decizie, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de, a casat decizia instanței de apel, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul I prin primar și Consiliul Local și a trimis cauze pentru rejudecarea în fond a apelului.
Așa cum a reținut și tribunalul cu ocazia rejudecării apelului, problema de drept a excepției lipsei calității procesuale pasive a fost soluționată irevocabil de către instanța de recurs iar această soluție este obligatorie, conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nici critica privind nedovedirea inexistenței cauzei actului de donație încheiat între autorul intimatei și Statul Român, reprezentat de Consiliul Popular al Municipiului I nu poate face obiectul controlului judiciar exercitat de către instanța de recurs ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă, referitor la întemeierea hotărârii pe o greșeală gravă, de fapt rezultată din aprecierea eronată a probelor.
Susținerea recurenților privind existența doar a unor motive de anulabilitate a actului de donație, care nu ar fi fost invocate în termenul de prescripție de 3 ani nu este întemeiată.
În acest sens, Curtea reține că instanțele de fond și apel au judecat pricina în limitele cadrului procesual stabilit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, ajungând, în urma analizării probatoriului administrat, la concluzia inexistenței cauzei actului de donație.
Potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil, cauza licită este o condiție esențială de valabilitate a convenției, iar conform art. 966 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Din aceste prevederi legale, rezultă că lipsa cauzei este sancționată cu nulitatea absolută a convenției, iar această nulitate poate fi invocată oricând, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea mai reține că instanța de apel a procedat la aplicarea corectă și a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, obligând apelații care se aflau în culpă procesuală, ca urmare respingerii apelului declarat de aceștia, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în apel.
Față de cele ce preced, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă- în care se încadrează criticile formulate de recurenți - nu este incident în speță, urmând a respinge recursul declarat de Municipiul I prin Primar și de Consiliul Local I și menține decizia tribunalului, conform prevederilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Municipiul I reprezentat prin Consiliul Local I, împotriva deciziei civile nr. 860 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Valeria Cormanencu Stanciu, Mona
