Anulare act. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva încheierii de ședință din 08 decembrie 2009 și a deciziei civile nr. 229 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții și asistați de avocat și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată acordat pentru repunerea pe rol a cauzei; recurenții și au fost citați cu mențiunea de a evalua masa succesorală și de a timbra cererea de repunere pe rol cu din această valoare conform art. 11 din Legea nr. 146/1997; nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenții și declară că valoarea masei succesorale este de 500.000 lei, depune la dosar chitanțe în cuantum de 10 lei și timbru judiciar mobil în cuantum de 0,15 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și solicită a se lua act că recurenții înțeleg să renunțe la judecarea recursului.
Recurențul, legitimat cu seria - nr. - eliberat de Poliția orașului Târgu la data de 09 iunie 2005 și recurentul, legitimat cu seria - nr. - eliberat la 26 ianuarie 2009 declară că renunță la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 229 din 09 martie 2009 Tribunalului Iași și a încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Avocat pentru intimata depune la dosar împuternicire avocațială și solicită a se lua act de declarațiile recurenților de renunțare la judecata recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții și au solicitat chemarea în judecată pârâtei, pentru ca instanța să dispună anularea testamentului universal autentificat sub nr. 1948/24.08.2006 și implicit a certificatului de legatar testamentar universal autentificat sub nr. 151/31.08.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt frați ai numitului, care era un om bolnav, fiind handicapat. Pârâta, profitând de situația lui, respectiv imposibilitatea deplasării, a intrat în relații de concubinaj cu acesta, deși în aceeași perioadă întreținea relații cu fostul soț, cu care, de altfel, avea copii. Aceasta a exercitat presiuni psihice asupra fratelui lor, obligându-l să întocmească testamentul cu titlu universal și respectiv, un contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului-garsonieră pe care îl avea. În acest sens, a folosit toate mijloacele, a exercitat presiuni psihice asupra lui, amenințându-l cu bătaia. Aducea pe copiii ei în imobilul fratelui lor din Tg. și îl amenința că, în condițiile în care se află în dosar de partaj cu noi, nu are cine să-l apere și o să-l găseasca mort.
A fost agresat fizic de nenumărate ori, fiind împiedicat efectiv să ia legătura cu familia. Deși bolnav, nu a fost dus la spital, mai mult decât atât, i se procurau și i se dădeau intenționat băuturi alcoolice pentru a-i provoca o stare permanentă de inconștiență. În contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat ca fiind făcută o vânzare subevaluată la 14.000 lei.
Deși prin testament s-a obligat să facă toate pomenirile și toate cele necesare decesului, aceasta bucuroasă că a decedat, nu s-a preocupat de achitarea acestor obligații. În perioada cât fratele lor era bolnav, de nenumărate ori au încercat să ia legătura cu el, dar au fost refuzați sistematic, fiindu-le refuzat accesul de către. Acest testament este lovit de nulitate, întrucât a fost perfectat contrar voinței lui, prin captație și prin imperiul unor presiuni exercitate psihice și fizice.
De altfel, graba cu care s-au făcut aceste înscrisuri în doar 3-4 zile dovedesc că fratele lor a fost determinat să le redacteze. Permanent se plângea de diferite persoane că vroia să le retracteze, însă nu avea posibilitatea să se deplaseze la notar, întrucât orice gest al lui și orice deplasare erau "cenzurate" de către.
Prin sentința civilă nr. 1396 din 13.06.2008 Judecătoria Iașia respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanții, domiciliat în Târgu, jud. I, str. - cel M, -. A, ap5 și domiciliat în comuna, sat, jud. I în contradictoiu cu pârâta, domiciliată în Târgu, str. - -, -. B,. 1,. 24, jud.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A respins ca neântemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamanților în mod solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă în temeiul art. 137.pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, instanța urmează le respinge ce neîntemeiate pentru următoarele motive:
Reclamanții și au fost frați și având în vedere că nu are moștenitori în grad mai apropiat, respectiv copii si nici sotie supraviețuitoare care să vină la succesiune în ipoteza mortii sale, este clar atat interesul, cat si calitatea reclamanților de a introduce prezenta acțiune. Astfel, în ipoteza în care testamentul, respectiv certificatul de legatar universal ar fi anulat ei ar putea culege moștenirea rămasă de pe urma defunctului.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea în drept pe prev. art. 948, 949, 953 - 961 și 966 Cod civil, astfel încât instanța urmează a analiza existența sau neexistența consimțământului și a cauzei testamentului prin prisma probelor administrate.
Instanța constată că defunctul a întocmit testamentul universal nr. 1948/24.08.2006 prin care a lăsat toată averea ce se va găsi în patrimoniul său numitei, iar ulterior s-a eliberat certificatul de legatar testamentar universal nr. 151/31.08.07.
Una din cauzele de anulare a testamentului invocate de reclamanți se referă laconsimțământuldefunctului.
Instanța precizează că, pentru a fi valabil consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe cumulative:
-să pornească de la o persoană cu discernământ,
-să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice,
-să fie exteriorizat,
-să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Instanța, în urma coroborării probelor administrate, constată că în cauză au fost îndeplinite toate condițiile necesare pentru existența unui consimțământ valabil din partea lui.
În primul rând, în momentul întocmirii testamentului (de altfel și înainte) se afla în deplinătatea facultăților mintale-aspect dovedit prin declarațiile martorilor și prin adeverința medicală aflată în cadrul documentației sosite de la Biroul Notarilor Publici (fila 53 dos). De altfel, testamentul a fost întocmit cu destul timp înainte față de data decesului lui, respectiv cu aproximativ 10 luni înainte de momentul decesului, iar cauza decesului acestuia a fost mentionata ca fiind tumoră pulmonară dreaptă și insuficiență respiratorie acută.
În al doilea rând, intenția defunctului a fost că într-adevăr să lase drept moștenire numitei Toate bunurile ce se vor găsi la moartea sa, consimțământul său fiind și exteriorizat prin întocmirea unui testament autentic în conformitate cu prevederile legale.
În ceea ce privește viciile de consimțământ, reclamanții au susținut că ar fi fost obligat să întocmească testamentul, că l-ar fi amenințat în acest sens cu bătaia, că ar fi exercitat presiuni psihice și agresat fizic, captație, sugestie, că ar fi fost împiedicat să ia legătura cu familia, că nu ar fi fost dus la spital deși era bolnav, că i se dădea intenționat să consume băuturi alcoolice, că nu s-a ocupat de cheltuielile necesare în vederea înmormântării sale și că aceasta îi cenzura înainte de deces, orice deplasare. În consecință, se invocă existența violenței fizice și psihice, precum și existența dolului.
Prin dol se înțelege inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive pentru aod etermina să încheie un anumit act juridic. Întrucât, dolul nu se prezumă (art. 960 al. 2.civ.) persoana care solicită anularea actului juridic pe motiv că defunctul a avut consimțământul viciat prin dol trebuie să facă dovada dolului. Acest lucru vine și în sprijinul principiului consacrat de prev. art. 1169.civ. "cel ce emite o pretenție trebuie să o dovedească". Ori, se constată că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței dolului, respectiv nu s-a făcut dovada existenței celor două elemente:obiectiv-utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare șisubiectiv-intenția de a induce în eroare a unei persoane pentru aod etermina să încheie un anumit act juridic.
Astfel, instanța urmează a avea în vedere declarațiile martorilor părților audiați în prezenta cauză.
Așa cum reiese din declarațiile lor, pârâta și au început o relație de concubinaj cu mult timp înaintea decesului acestuia (aproximativ 18 ani).
Declarațiile numiților și G, audiați la solicitarea reclamanților urmează a fi privite cu rezervă. De altfel, a precizat că este rudă cu numitul G și că se întâlnea destul de des cu acesta în momentul în care mergea în vizită la numiții și, unde consumau toți băuturi alcoolice. Pe de altă parte, Gap recizat că pe nu îl știe, că de fapt pe acesta l-a văzut pentru prima oară în fața instanței. În plus, martora a declarat în fața instanței că îl știe pe pe care l-a văzut în vizită la, pe acest martor vazandu-l destul de des sub influența băuturilor alcoolice și arătând că acest martor a făcut închisoare pe motiv că și-ar fi omorât soția. Instanța arată că partea interesată, respectiv reclamanții aveau posibilitatea de a combate afirmațiile făcute de martoră, însă acestia nu au înțeles să probeze eventualul aspect contrar. De altfel, martorul a declarat că el consuma cu destul de des băuturi alcoolice și chiar înainte de a se prezenta în fața instanței a consumat o bere. a mai arătat că, după ce s-a mutat la țară, el s-a mai dus în vizită la țară la și. Pe de altă parte, în declarația extrajudiciară dată de același martor la 30.XI.2005 a arătat că de când s-a mutat la țară el nu s-a mai întâlnit niciodată cu el. Un alt aspect pe care instanța îl reliefează se referă la faptul că deși martorul a precizat că în momentul încheierii actelor, inclusiv a testamentului, el l-ar fi însoțit pe care, din spusele martorului, "se afla sub influența băuturilor alcoolice", din documentația depusă la dosar de către Biroul Notarului Public nu reiese că într-adevăr acesta ar fi fost prezent și el. De altfel, martorul precizează că nu-și mai aduce aminte când au fost întocmite actele, invederând instanței și că anul trecut i-ar fi propus să meargă și să depună mărturie în calitate de martor în alt proces iscat intre și frații lui, dar ca ar fi refuzat să declare ceea ce dorea. Ori, din declarația extrajudiciară reiese că acesta într-adevăr a dat declarație însă în anul 2005.
În consecință, din toate aspectele relatate mai sus, reiese că se pune la îndoială sinceritatea, obiectivitatea, precum si exactitatea acestui martor, respectiv a lui cu privire la anumite circumstanțe asupra cărora a fost interpelat.
În ceea ce-l priveste pe martorul G, instanța arată că aspectele relevate de el nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Martorii și G au declarat că li s-ar fi plâns că ar fi fost forțat să încheie testamentul, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, insa aceste aspecte nu sunt confirmate de ceilalți martori. Gam ai declarat că mergea destul de rar în vizită la și după ce acestia s-au mutat la țară, perioadă în care a văzut cum îl lovea pe cu palmele și că îi lua destul de des băuturi alcoolice, aceste metode fiind folosite pentru a-l determina să-i lase toată averea, însă că acesta nu riposta în nici un fel întrucât nu era stabil pe picioarele lui având în vedere handicapul de care suferea. Martorul Gam ai declaratcă știe de la frații luică aceștia ar fi fost împiedicați să îl mai viziteze pe fratele lor la garsonieră, aspect neconfirmat de nici un alt martor.
Instanța urmează a avea în vedere declarațiile martorilor și care au fost vecini cu și, respectiv martora are chiar balconul comun cu aceștia, iar locuiește la același etaj. Aceștia au precizat că nu li s-a plâns niciodată de faptul că ar fi fost presat să încheie testamentul, că era chiar bucuros pentru faptul că a avut posibilitatea de a-i lăsa tot ce avea persoanei care a avut grijă de el atâta timp din toate punctele de vedere, martora arătând că este și cea care s-a ocupat de toate cheltuielile de înmormântare ale concubinului ei. Ambii martori au mai arătat că cei doi reușeau să se întrețină destul de bine întrucât, așa cum a arătat, mai obținea venituri din croitorie, iar avea și o pensie de însoțitor, că l-a îngrijit bine pe si că îl ajuta să se deplaseze.
Instanța arată că în cauză nu s-a dovedit că asupra lui, ar fi exercitat violențe fizice sau psihice in vederea intocmirii actelor precizate.
Cei doi martori audiați la solicitarea pârâtei au precizat că ei nu au auzit niciodată ca să se fi bătut cu, neobservând nici măcar urme de violență pe corpul lui.
Pe de altă parte, martorii reclamanților, respectiv martorul a precizat că nu a asistat niciodată la vreun act de violență exercitat de asupra lui,știind doar de la defunctcă ar fi exercitat acte de violență asupra lui, iar Gaa rătat că a văzut cum îl trăgea de cap.
Instanța a indicat însă anterior motivele pentru care declarațiile acestora sunt privite cu rezervă.
În ceea ce priveștecauza obligației, instanța arată că aceasta a existat, este reală, licită și morală.
Practic, nu s-a făcut dovada că testamentul a fost întocmit sub presiunea lui, că aceasta ar fi speculat afecțiunea pe care ar fi simțit-o față de ea și nici că acest testament ar fi fost încheiat în scopul menținerii stării de concubinaj. Testamentul a fost întocmit de având intenția reală de aog ratifica pe, existența sau valabilitatea cauzei fiind prezumată până la dovada contrarie, care nu s-a făcut.
În consecință, având în vedere prev. art. 948 și urm. civ. instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța, in. art 274 Cod proc. Civ. a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În baza aceluiași articol, instanța a respins ca neântemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamanților în mod solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat întrucât la dosar nu au fost depuse în acest sens acte justificative din care sa reiasă efectuarea unor asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții care au criticat-o pentru următoarele motive:
Instanța de fond a încălcat principiul rolului activ și al echității juridice. A avut in vedere doar depoziția martorei propusă de pârâta. Analiza instanței este una subiectivă. Instanța nu s-a pronunțat in privința nulității certificatului de legat testamentar universal autentificat sub nr. 151 din 31.08.2007. În consecință instanța le-a încălcat dreptul la justiție al reclamanților.
S-a demonstrat - din probele administrate - faptul că a profitat de handicapul fratelui apelanților pentru a-l determina să incheie o serie de acte juridice. S-a prezentat in toate procesele acestuia in baza unei procuri judiciare.
Instanța nu a analizat obiectiv modul in care pârâta a înțeles să contraargumenteze cele susținute de apelanți.
Greșit a reținut instanța doar depozițiile martorilor și pentru că au fost vecini cu și.
Instanța era obligată să aibă în vedere probatoriul în ansamblu. Depozițiile martorilor recurentelor, dacă ar fi fost analizate ar fi reliefat aspecte legate de atitudinea pârâtei care a intenționat doar obținerea de avantaje de la fratele reclamanților prin: administrarea de băuturi alcoolice, agresivitatea fizică și psihică exercitată asupra acestuia, acte de violență percepute in mod direct de către martori, starea de boală numitului și faptul că acesta nu a fost dus la spital pentru a fi tratat, sechestrarea acestuia de către pârâtă,. Depozițiile martorilor și nu au fost in sensul reținut de instanța de fond; declară că nu vedea de pe balcon in casă și nu a vizitat pe și pârâtă iar martorul a declarat că in perioada anilor 1995-2000 vizitat foarte rar pe cei doi iar in anii 2002-2004 -a aflat la, astfel că din perioada de 18 ani de concubinaj relatările acestuia sunt referitoare la o perioadă de 5 ani astfel că devine irelevantă. a declarat că a auzit discuții mai aprinse din locuința cu care avea un perete comun. Depozitia martorului denotă modalitatea in care pârâta a înțeles să -și susțină interesele- in litigiile cu reclamanții, martorul fiind influențat in cadrul unui dosar penal in care acesta avea de asemenea calitatea de martor. Instanța nu a analizat răspunsul la interogatoriu al pârâtei, când a recunoscut că nu a permis niciodată accesul in garsonieră al reclamanților pentru că aceștia ar fi fost certați cu . Acest răspuns la interogatoriu nu a fost coroborat cu depozițiile martorilor care au declarat ca au vizitat un timp pe fratele lor insă datorită atitudinii pârâtei aceste vizite nu au putut fi continuate.
S-a reținut de către instanță că diagnosticul care a condus la decesul fratelui reclamanților nu a afectat deplinătatea facultăților mintale ale acestuia insă a omis să rețină că acest diagnostic reclamă longevitatea bolii, antecedente care, netratate,au cauzat decesul.
Pârâta a contribuit la aceasta pentru că nu l-a dus la timp la doctor, nu s-a îngrijit de sănătate. Analiza condițiilor de validitate a consimțământului nu a fost făcută și prin raportare la dispozițiile 961 și 953 cod civil, nu au fost analizate violența, constrângere prin amenințare la care a fost supus fratele reclamanților de către pârâtă care exercitat asupra acestuia amenințarea cu un rău injust, limitând libertatea sa de decizie, in lipsa căreia nu ar fi fost încheiat nici testamentul nici celelalte acte juridice. Starea de teamă a numitului trebuie analizată in funcție de o serie de factori cum ar fi vârsta, sex, forță, grad de cultură. Handicapul fratelui reclamanților și administrarea de băuturi în exces au determinat imposibilitatea acestuia de a se apăra și de a acționa liber.
Instanța de fond nu a avut in vedere nici multitudinea actelor depuse de către reclamanți în sprijinul celor invocate și prin cererea de apel.
În drept invocă disp. art. 282 și următoarele cod civil.
Apelul a fost legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, instanța a pronunțat o sentință legală, a făcut o analiză judicioasă a probatoriului, a respins acțiunea in tot, deci și cererea de anulare a certificatului de legat testamentar universal.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 229 din 09 martie 2009 respins apelul declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1396 din 13.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, pe care o păstrează.
S-a respins cererea intimatei de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Motivul de apel privind nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de constatare nulitate a certificatului de legat este nefondat. Instanța de fond a respins acțiunea in integralitatea sa, prin urmare și cererea de constatare nulitate a certificatului. Argumentarea instanței de fond pentru inexistența cauzelor de nulitate invocate de reclamanți in privința testamentului este implicită și pentru acest certificat a cărui existență și validitate este nemijlocit determinată de existența și validitatea testamentului. De altfel, însăși cererea reclamanților înscrie solicitareaca implicitsă se constate și nulitatea acestui certificat, așa cum de altfel analiza temeiniciei cererii principale constituie implicit o analiză si pentru temeinicia cererii accesorii.
Critica privind maniera de apreciere a probelor este nefondată.
Soluția asupra procesului se pronunță de judecător raportat la lege și la intima sa convingere, formată de probele administrate in cauză, acesta fiind și rolul administrării nemijlocite a probelor.
Judecătorul fondului a făcut o laborioasă și logică analiză a probelor, coroborându-le intre ele, argumentând înlăturarea unora și reținerea ca reprezentând realitatea altora. In mod special pentru depozițiile martorilor audiați in speță judecătorul fondului a făcut o analiză amănunțită și corectă. In aprecierea depozițiilor martorilor judecătorul trebuie să stabilească cu precădere dacă martorul este sincer, apoi dacă declarația sa corespunde realității.
În acest context elementele pe baza cărora instanța de fond a înlăturat depoziția martorului sunt covârșitoare în sensul acestei decizii. aspectelor relatate de acesta în declarația dată în fața instanței cu cea extrajudiciară din 30.11.2005, faptul că potrivit propriei declarații a consumat alcool chiar înainte de audierea sa în instanță denotă lipsa de sinceritate și de responsabilitate în privința calității sale de martor, elemente suficiente care să permită instanței înlăturarea depoziției sale.
De asemenea depoziția martorului G, izolată in contextul probator, corect a fost înlăturată de către instanță., elementele pe baza cărora instanța de fond a reținut ca relevante pentru litigiu depoziția martorilor pârâtei sunt de asemenea logice și juste. Vecinătatea martorilor este un element important pe baza cărora instanța să rețină justificat ca aceștia aveau posibilitatea de a lua cunoștință direct sau indirect de aspecte relevante din viața casnică a defunctului.
De aceea faptul că pentru anii 2002-.2005 martorul a fost în C nu este relevant câtă vreme analiza motivelor de nulitate se face prin raportare la întreaga durată a concubinajului pârâtei cu defunctul, de cca 18 ani, așa cum toți martorii confirmă, iar testamentul a cărui nulitate se invocă a fost încheiat după revenirea martorului din C, in anul 2006.
Susținerea apelanților potrivit căreia depozițiile martorilor și nu sunt întocmai conform celor reținute de instanța de fond sunt nefondate. redate în cererea de apel sunt scoase din contextul în care au fost date și, oricum, analiza lor se poate face doar integrat întregii depoziiții. Oricum, ceea ce se invocă de către reclamanți sunt atitudini extreme, de o ostilitate care nu ar fi putut fi mascată timp de 18 ani, atât cât a durat concubinajul pârâtei cu fratele reclamanților. De altfel însăși susținerea acestora potrivit căreia cauza testamentului este una ilicită este in evidentă contradicție cu faptul că acest testament a intervenit in anul 2006, după cca 16 ani de concubinaj. Ori, dacă această atitudine a pârâtei, de,constrângere, amenințare, violență, ar fi fost reală, atunci redactarea testamentului ar fi avut loc mult mai curând.
Ori,data la care este redactat testamentul raportat la diagnosticul înscris in actul medical constatator al decesului (certificatul nr.380 din 8.06.2007, fila 110 dosar fond)ca și conținutul testamentului denotă faptul că redactarea acestuia s-a constituit in chiar o dovadă de recunoștință a testatorului față de concubina sa.
Criticile apelanților potrivit cărora pârâta a manifestat neglijență pentru starea de sănătate a concubinului sunt de asemenea nefondate, nu există probe din care să rezulte o atare conduită.
De altfel, deși reclamanții apelanți au susținut tot timpul că intimata a izolat pe fratele lor și l-a dominat prin amenințări și presiuni psihice, din actele dosarului tribunalul reține că relația defunctului cu reclamanții, frații săi, era dominată de tensiuni, intre aceștia s-au purtat mai multe litigii, pentru anulare titlu de proprietate(dosar nr. 12/2006 al Judecătoriei Pașcani, ds. nr.13241/2006 al Tribunalului Iași ), pentru lovire, (dosar nr. 3056/2005 al judecătoriei Pașcani in cadrul căruia a reclamat lovirea sa de către frații săi, dosar nr. 2155/2006 al Tribunalului Iași ), pentru ieșire din indiviziune (dosar nr- al Judecătoriei Pașcani ).
Multitudinea acestor litigii denotă pe de o parte starea conflictuală accentuată intre acesta și frații săi, iar pe de altă parte faptul că acesta a dat procură pârâtei abia in anul 2006 (filele 102 - 105 dosar fond) demonstrează că acesta avea libertate de decizie, iar faptul că martorii fac vorbire despre contacte ale acestora cu pe durata a mai multor ani, ce vine in totală contradicție cu susținerea reclamanților de dominare și control, exclusiv al pârâtei asupra tuturor actelor de decizie ale acestuia.
În lumina acestor constatări sunt irelevante criticile reclamanților asupra insuficientei analize a răspunsurilor pârâtei la interogatoriu, ca și depoziția extrajudiciară a martorului depusă în apel, instanța de fond a realizat o analiză judicioasă și coerentă a uni probatoriu complex, exercitând complet rolul activ conferit de lege.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă Tribunalul respins ca nefondat apelul și a păstrat sentința apelată ca legală și temeinică.
S-a respins cererea intimatei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Împotriva deciziei civile nr. 229 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași și a încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2009 prin care a fost respinsă proba cu martori au formulat recurs reclamanții și.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că Tribunalul Iașia pronunțat o soluție incorectă raportat la motivul de nelegalitate invocat pe calea apelului, prin care a susținut că Judecătoria Pașcani nu s-a pronunțat în ce privește anularea certificatului de legatar testamentar universal autentificat sub nr. 151/31.08.2007. Recurenții apreciază că magistratul era dator să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea juridică privind respingerea fiecărui capăt de cerere. Tribunalul Iașia pronunțat o decizie greșită atunci când a apreciat că ar exista o motivare implicită și pentru acest motiv.
Recurenții critică decizia pronunțată de Tribunalul Iași considerând a fi dată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care sunt reluate în considerente aceleași raționamente juridice pur teoretice ale hotărârii de fond, fără a analiza în concret probatoriile administrate în susținerea acțiunii introductive de instanță.
Tribunalul Iașia interpretat greșit actul juridic dedus judecății, considerând, împotriva susținerilor reclamanților din acțiunea introductivă de instanță, că analiza motivelor de nulitate se face prin raportare la întreaga durată a concubinajului pârâtei cu defunctul, deși reclamanții au susținut că intimata a avut un comportament violent fizic și verbal față de defunct doar spre sfârșitul vieții acestuia.
De asemenea, recurenții susțin că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită când a respins proba testimonială, având în vedere că a făcut în scris expunerea tezei probatorii, care justifică pe deplin motivele de apel. Numai prin audierea nemijlocită a martorilor instanța de control judiciar putea să stabilească starea de temere a defunctului la data semnării actelor în discuție, în funcție de vârsta defunctului, starea sa de boală, imposibilitatea de deplasare, gradul de cultură.
Pe fondul cauzei, recurenții susțin că acțiunea introductivă de instanță este legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 20010, recurenții și au solicitat a se lua act de renunțarea la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr.229 din 09 martie 2009 a Tribunalului Iași și a încheierii de ședință din 08 decembrie 2009 Tribunalului Iași declarația acestora fiind consemnată în procesele verbale atașate la dosar.
Raportat la manifestarea de voință a recurenților, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă și va lua act de renunțarea recurenților și la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 229/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași și a încheierii de ședință din 08 decembrie 2009 Tribunalului Iași.
Se ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de declarația recurenților și că renunță la judecarea recursului împotriva încheierii de ședință din 08 decembrie 2009 și a deciziei civile nr. 229/09.03.2009 a Tribunalului Iași.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
și tehnoredactat
02 exemplare / 26 februarie 2010
Tribunalul Iași:
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
