Obligație de a face. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 1086 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat ce substituie pe avocat pentru intimații și, lipsă fiind reprezentantul recurentului Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol; se solicită judecata în lipsă.
Verificând lucrările dosarului, instanța constată că recursul de față nu este supus perimării.
Avocat pentru intimații și depune la dosar delegație de substituire a avocatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimații și având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea aflată la dosar, apreciind căs unt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și în mod corect s-a dispus obligarea Consiliului Local I la perfectarea contractului de vânzare cumpărare. Nu solicită cheltuieli de judecată și solicită amânarea pronunțării pentru ca avocatul titular să aibă posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 3364/21.03.2006 a Judecătoriei Iașis -a hotărât:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
S-a reținut de prima instanță că reclamanții nu au dovedit existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data aplicării Legii nr. 112/1999 și din adresa emisă de Primăria I la fila 46 dosar rezultă că imobilul este revendicat în baza legii de numitul.
Împotriva sentinței civile nr. 3364/31.03.2006 a Judecătoriei Iași au formulat apel reclamanții și.
Prin decizia civilă nr. 1086/25.10.2006 a Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 3364 din 31.03.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. 15904/2005, sentință pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Obligă pârâtul să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în I,-, compusă din două camere și dependințe în suprafață de 77,16.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pentru imobilul în litigiu nu s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, iar reclamanții aveau contract de închiriere legal pentru spațiul în litigiu.
Împotriva deciziei civile nr. 1086/25.10.2006 a Tribunalului Iașia formulat recurs Consiliul Local
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- imobilul situat în I,- face parte din domeniul public al municipiului I aprobat prin nr.HG 1354/2001 poziția 508;
- apelanții nu au un contract de închiriere valabil încheiat înainte de anul intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, contractul reclamanților fiind valabil încheiat abia în anul 1996;
- imobilul a fost revendicat de vechiul proprietar, în cauză fiind vorba de o minoritate etnică și religioasă, imobilul a fost revendicat de din România;
- apelanții nu se pot prevala de dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece în conformitate cu art. 43 din Legea nr. 10/2001 chiriașii dobândesc doar un drept de preempțiune la cumpărarea locuinței în cazul în care unitatea deținătoare dorește să-l înstrăineze.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Intimații-reclamanți și au contract de închiriere pentru imobilul din I,- din anul 1997, contractul de închiriere nr. 128/07.05.1997 modificat și reînnoit prin contractul de închiriere nr. 4231/25.10.2000. Anterior datei de 07.05.1997 au locuit în imobil don anul 1994 fiind luați în spațiu de soțului care avea contract de închiriere din anul 1954, nr. 3015/18.07.1954. Susținerea recurentului că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului I este neîntemeiată, cât timp la poziția indicată de recurentă 508, figurează terenul din I,- și nu imobilul construcție care a fost proprietatea Direcției Regionale CFR
Motivul de recurs referitor la momentul dobândirii de intimați a calității de chiriaș, care este ulterior apariției Legii nr. 112/1995 nu este întemeiat, momentul dobândirii calității de chiriaș nefiind relevant în cauză.
Din dispozițiile Legii nr. 112/1995 și a Legii nr. 10/2001 nu se poate reține condiția nașterii dreptului și anume aceea de a avea calitatea de chiriaș numai la momentul intrării în vigoare a acestor legi, ci legile menționate se aplică tuturor celor care au calitatea de chiriași a unor locuințe construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, indiferent de momentul la care au dobândit această calitate.
La instanța de recurs a fost depusă și Decizia nr. 2129/20.08.2009 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România prin care a fost respinsă cererea de retrocedare a Parohiei CA I pentru imobilul construcție și teren din I,-. Din adresa aceleiași comisii din 09 decembrie 2009, nu rezultă că decizia nr. 2129/20.08.2009 a fost atacată în justiție.
Ca atare, cum reclamanții-intimați au făcut dovada calității de chiriași ai imobilului în litigiu, faptul că imobilul nu a fost retrocedat în baza unei legi speciale foștilor proprietari, că imobilul este în administrarea Consiliului Local al municipiului I, refuzul Consiliului local de a le vinde locuința este nejustificat.
Administratorii locuințelor ce nu au fost retrocedate foștilor proprietari trebuie să respecte modul cum statul a conceput imperativele interesului general și să procedeze la vânzarea lor către chiriași, potrivit legislației în vigoare.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 1086/25 octombrie 2006 Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Ianuarie 2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -
Grefier,
Red.
Opinie separată
Reclamanții au investit instanța de prim grad, solicitând obligarea pârâtului Consiliul local al Municipiului I să încheie contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 43 din Legea nr. 10/2001 pentru locuința ce o dețin în calitate de chiriași, situată în municipiul I,-.
Opinia separată este în sensul admiterii recursului declarat de Consiliul local al Municipiului I, a modificării în tot a deciziei civile nr. 1086/28.10.2006 dată de Tribunalul Iași, a respingerii apelului declarat de și împotriva sentinței civile nr. 3364/31.03.2006 dată de Judecătoria Iași și păstrarea în tot a hotărârii date de instanța de prim grad, pentru următoarele considerente:
Locuința face parte din domeniul privat al Municipiului I, supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel conform art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
În materia proprietății, pe temeiul de drept invocat de reclamanți legiuitorul a reglementat vânzarea-cumpărarea locuințelor deținute de chiriași, în speță, pentru imobilele preluate abuziv în perioada 06 martie 1946 - 22 decembrie 1989, constituind pentru chiriași dreptul de preempțiune.
În cazul dreptului de preempțiune se reglementează numai prioritatea la cumpărare în condiții identice și nu dobândirea de bunuri în condiții avantajoase,fără a se crea privilegii pentru categoria de persoane ce le dețin.
Reclamanții în calitate de chiriași au dobândit vocația de a cumpăra, iar pârâtul, respectiv de a vinde imobilul ce nu a fost revendicat și restituit, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 9 din Legea nr. 112/1995. în interpretarea dispozițiilor menționate vocația nu echivalează cu obligația, nu se poate pune semnul egalității și nici a se reține că numai chiriașul are "opțiunea" cumpărării locuinței, iar unitatea deținătoare nu poate opta în a nu vinde locuința.
În art. 44 alin. (1) Constituția garantează dreptul de proprietate privată, oricare ar fi titularul acesteia, persoană fizică sau juridică, între care și a unităților administrativ-teritoriale. Prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă dreptul în speță, al Municipiului I de exercitare a prerogativei dispoziției ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate cât și principiul libertății contractuale.
În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2007 cu privire la un alt act normativ, și nu a celor pe care se întemeiază cererea reclamantului, dar care poate fi reținută și în speță regimul juridic al bunurilor fiind același, aparțin domeniului privat.
PREȘEDINTE,
--- -
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
02.02.2010
2 ex.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
